Începe școala. Pentru noi creștinii, a început deja din momentul în care am crezut. La noi școala nu are vacanță. Învățăm în fiecare zi ceva, dacă deschidem ochii. Tot ce acumulăm acum este pentru examenul final. La acel examen n-avem voie să picăm. Cine cade la el, nu se mai poate ridica.

La noi școala nu este toceală. Învățăm pentru transformarea ființei nostre. Învățăm cu sufletul. Învățăm schimbarea, să nu mai fim ce-am fost ci să fim ceea ce suntem proiectați să devenim, oameni. Când ne naștem doar împrumutăm haina omenească, dar o lăsăm repede.

Hristos a venit ca un profesor blând, atent, care știa bine ce face. Știa că este nevoie să ne învețe să fim oameni pentru că am învățat destul cum să nu fim. El a venit ca să restructureze școala. El a predat trăind ceea ce spunea, exemplul Lui Personal să însuflețească omul.

Ne-a arătat că atât cât este har, nu contează ce examen al acestei vieți pici, atât timp cât te ridici și lupți. Ne-a arătat că școala este un mod de viață din care ieșim transformați și numai buni de rai. Ea e pentru toți și tineri și bătrâni. Cât suntem în viață aici, ea nu se termină, doar când zice El.

La final, nu primim note ci cununi. Unele care nu se ofilesc și care nu se uită. Ele ne vor urma o veșnicie. Hristos nu ne-a predat lecția sacrificiului ca să reușim să răzbim până ieșim la pensie. Ne-a arătat ce înseamnă să iubești până la capăt ca să ieșim din viață la viață.

Dumnezeu a făcut omul ca să fie cu El. Dar școala Lui nu este obligatorie. Fiecare alege dacă vrea să fie om. Fiecare alege dacă vrea să fie în cer. Cine alege pe Hristos, face școala orice ar fi. Școală grea.

Dar, în cer ajung oameni, nu glumă!