Toamna asta e frumoasă. Nu știu de ce, dar are ceva special al ei. Probabil oameni care și-au dat seama că doar cu Dumnezeu reușesc să învingă. Probabil, copacii care se colorează știind că nu va mai fi mult nici pentru ei.

Izbăvirea lui Hristos se apropie și noi ar trebui să începem să ieșim din staule. Să le arătăm și altora ce perspectivă avem, una care ne scutește de orice griji. Spunea Emil Cioran că eternitatea nu e accesibilă decât prin viețuirea clipei în mod absolut.

Poate că are dreptate. Trăiți absolutul. Bucurați-vă că sunteți în viață, nu că v-ați cumpărat lucruri. Noi românii nu prea știm să prețuim prezentul din pricina trecutului care ne urmărște și al viitorului de care ne temem. Din trecut luăm cu noi ucigașii de bucurii, tristețile și ceea ce ne-a afectat. Nu uităm de rate, și ele merg cu noi. Fără ele nu putem, dar fără Biblie da.

E ciudat. Avem lucruri pe care nu le lăsăm și tragem cu dinții de ele. Așa nu poți fi liber ca să te bucuri. Dar nu merge fără, nu? E un mod de viață adaptat la condițiile de acum. Deși, liber în Hristos înseamnă cu adevărat liber.

Luptăm să ne eliberăm singuri uitând că puterea nu este a noastră ci a lui Dumnezeu. A venit toamna ca să ne amintească cum stăm cu timpul, că trece repede și nu ne așteaptă. Cum putem trece de la tricou la cojoc într-o zi, ne învață natura. Cum putem trece de la moarte la viață, într-o clipă, ne învață Hristos.

Fiți. Asta vrea Dumnezeu. Uitați de virus și priviți spre cer.

Alexandru_Fintoiu