• Izbanda e doar a Lui!

    Există un aer de nemulțumire în jur. Oamenii vor mai mult. Sănătate mai multă, securitate mai multă, bani mai mulți și o viață fără griji.

    Ghedeon s-a luptat cu madianiții cu puțin. Nici măcar n-a vrut să fie el alesul lui Dumnezeu. Ar fi renunțat bucuros la această onoare de lider și să lase pe altul. Dar Dumnezeu l-a ales pe el și n-a avut ce face. Oricât s-a eschivat, oricâte semne a cerut, Dumnezeu a fost statornic.

    Când s-au pregătit de luptă, erau 32.000 de oameni împotriva unei oștiri câtă frunză și iarbă. Șansele erau mici, mult prea mici. Cu toate astea, Dumnezeu a venit și i-a zis lui Ghedeon să mai renunțe la o parte din soldați. Au mai rămas 22.000 de oșteni, tot prea puțin pentru Ghedeon și tot prea mult pentru Dumnezeu.

    Până la urmă n-au mai stat în fața câmpului de bătaie decât 300. Nu erau nici eroii de la Termopile nici legende. Doar oameni care L-au crezut pe Dumnezeu. Ghedeon și 300 de oameni împotriva unei oștiri ca nisipul mării. Șansele de izbândă erau nule din punct de vedere strategic, omenesc și logic.

    Dar Dumnezeu abia acum era mulțumit. Cu puțini. Izbânda trebuia să fie doar a Lui. Iar oamenii trebuiau să Îi dea gloria doar Lui. Nu de puține ori avem senzația că facem noi, prin propriile noastre puteri, cunoștințe sau știință.

    Totuși Dumnezeu dă izbândă când Îl lași doar pe El. Nu cai și călăreți, ci El.

    Vrei izbăvire, biruință, restaurare? Nu lua problemele în propriile mâini, ci lasă-le lui Hristos. El știe mai bine ca oricine, nu?