Strange pentru iarna!

Încep să cadă frunzele și odată cu ele ar fi bine să cadă și orice urmă de amărăciune din inima noastră. Poate n-am reușit să facem tot ce ne-am propus dar mai este har. Toamna este un moment de meditație, te gândești că vara s-a dus repede și trebuie să fii pregătit pentru ce va veni. Iarnă stă să bată la ușă ca și Hristos.

E momentul adunatului. Cei care au case, de obicei strâng frunze și lemne ca să le dea foc. Frunzele le ard acum ca să scape de ele. Lemnele le ard când e frig, prin sobe și centrale ca să se încălzească. Cu toții strângem câte ceva pentru zile mai puțin însorite.

Dacă strângem frunze, n-au putere decât să facă fum, nu te poți încălzi cu ele. Când vine încercarea, norul, ispita, nu reușești să biruiești. Unele frunze sunt frumoase și doar atât. Le apreciezi culoarea sau forma ori mărimea, dar nu te poți încălzi cu ele.

Dacă strângem lemne, avem ce ne trebuie când e ger, covid, secetă spirituală sau durere. În momente de criză ne trebuie putere și căldura Cuvântului lui Dumnezeu. Nu putem răzbi altfel, iar în acele zile de ger, în noi va fi ce am strâns când a fost vară.

Știți fabula cu greierul și furnica. Greierul s-a distrat toată vara și frunica a muncit. Rezultatele s-au văzut când a venit iarna.

Tu ce fel de om ești? Un greier fără minte sau furnica lui Hristos? Până la urmă suntem ceea ce dorim să fim…

Alexandru_Fintoiu