Multumirea de ieri parca nu e de ajuns!
Îți mulțumim că ne-ai mai oferit o zi pe care noi nu o meritam. Nu meritam să vedem soarele sau norii și nici cerul în care pregătești locașuri pentru noi. Îl vedem pentru că Tu ne-ai vorbit despre el. Ne-ai făcut să ne imaginăm cum va fi, ce vom face acolo și cât de mult ne vom bucura.
Îți mulțumim că încă stelele n-au căzut și că încă cerul nu a fost făcut sul. Ne-ai mai dat șansă să fim noi schimbarea în lumea aceasta, să răzbim cu dragostea, pentru că atunci când vei veni Tu, schimbarea se va face cu durere.
Ești bun cu noi iar noi nu suntem buni cu Tine. Suntem slabi, nevrednici și nu întodeauna Te răsplătim ascultând. Avem atâtea lucruri iertate și încă rămân atâtea lucruri de iertat la noi. Îți punem întrebări pe care ar fi trebuit să le transformăm în mulțumiri, căci Tu cunoști ce noi nu vedem și știi cel mai bine, binele.
Îți mulțumim că respirăm. Puteai să oprești robinetul apei harului ultima dată când am păcătuit împotriva Ta. Și, dacă ne gândim bine, s-ar putea să fi fost chiar ieri. Nu ne dăm seama cât de mare e dragostea Ta pentru noi. Doar gustăm din ea, fără să înțelegem pe deplin profunzimea gustului.
Îți mulțumim că Ție Îți pasă și când nouă ne piere răbdarea. Noi avem puțin, încercăm îndelungul, dar numai Tu poți face să crească puținul în mai mult. Totuși nu ne trebuie mulți talanți, unul e de ajuns dacă știm să îl înmulțim. Ne trebuie curaj ca să ne pese și numai Tu ni-l poți da.
Îți mulțumim că ne-ai pus gândul veșniciei. Fără el, ne preocupam de pereți, nu de suflet. Fără el, nu vedeam că ce este cu adevărat frumos este ceea ce nu izbește privirea, pentru că sufletul poate fi așa cum vrem noi să fie. În Hristos, tranformat, curat, îndrăgostit de sfințire iar în afara Lui, murdar…
Îți mulțumim, cum putem, unii cu vocea sugrumată de ce este în jur, alții prin tăcere, alții lăudându-Te. Nu ne lua mulțumirea din inimă, fără ea n-am mai fi nimic, doar umbra trecutului.
Astăzi Îți mulțumim iar. Mulțumirea de ieri parcă nu e îndeajuns.
Alexandru_Fintoiu