Se apropie craciunul

Se apropie Crăciunul. Parcă nici vremea de afară nu seamnă cu felul în care ne-am imagina noi, la noi. Orașele s-au îmbrăcat în lumini, cam fiecare cum a putut. Magazinele au început și ele să vândă lucruri specifice deși Crăciunul n-are nevoie de adiționalisme.
Oamenii încearcă să-și îmbrace și ei pofta de mâncare și de porc cu fel de fel de preparate care ajută stomacul să aibă o satisfacție aievea sau indigestie, depinde cât intră. În biserică, în perioada asta se intră mai des ca altă dată și uneori, și cu câteva kilograme în plus. Lucrurile astea dovedesc că avem și că n-avem motive să ne plângem.
Aranjați, visăm fiecare cum putem, la un Crăciun mai ales, dar fără să încercăm să jignim uniunea care vrea să-l redenumească în Sărbători. Pentru poporul nostru, n-ar fi grea trecerea de la Crăciun la Sărbători având în vedere că pentru cei mai mulți, nu e nicio diferență. Totul însă până la porc. Să nu ne ia și porcul…
Și uite așa, cei mai mulți rămân cu nimic sau cu ce a însemnat Crăciunul pentru ei. Câțiva bani în buzunar, niște cadouri perisabile și amintirea unor bucăți afumate mâncate cu familia. Timpul trece oricum, Dumnezeu rămâne, dar nu oriunde.
Cam așa erau și zilele dinaintea nașterii lui Isus. Cei care trebuiau să nu-L uite, L-au lăsat în iesle și au preferat palatul bogat al lui Irod. Nervoși de ideea unui alt rege au făcut și crime. Atunci pruncii au murit de sabie, acum mor de bisturiu, pastile sau lipsa inimii de mamă.
De murit se moare oricum cu toate că Hristos a venit să aducă pace. Sunt clienți ai raiului care se războiesc în biserică pentru o fărâmă pământească de recunoștere.
Bucuria, parcă am lăsat-o și pe ea pe undeva printre cotloanele vieții. Creștinismul fără bucurie este o utopie. Cam cum este și Crăciunul fără Hristos.
Să ne trezim…

                                Alexandru_Fintoiu