Ingrijorarea, abuzul imaginatiei

Nu știu câți din noi aruncăm gunoiul la tomberon cu regret. De cele mai multe ori abia așteptăm să scăpăm de punga aceeea urât mirositoare. Câți dintre noi nu ne îngrijorăm pentru lucruri care nu au sens, care nu sunt sub controlul nostru și trăim speriați fără motiv?
Dumnezeu ne spune să aruncăm asupra Lui toate îngrjorările noastre. Ca pe o pungă de gunoi. Probabil sunt strânse de zile întregi în inima noastră, uneori te miri cât poate intra în ea. Dacă le purtăm cu noi, viața va deveni grea, supărătoare și neplăcută.
Când apostolul Petru a scris, mânat de Duhul Sfânt, aceste cuvinte, a folosit expresia “a arunca”. Îngrijorările trebuie aruncate, nu puse deoparte. Trebuie să te detașezi definitiv de ele. Omenește nu ar fi fost posibil fără ajutorul lui Isus. Dumnezeu e atât de bun, încât a purtat la cruce și îngrijorările noastre, motiv pentru care aruncăm asupra Lui.
El S-a murdărit pentru noi, ca noi să fim curați și eliberați. Promisiunea Lui este că tot El se va ocupa de noi ca să avem ceea ce este necesar ca să fim mulțumiți. Uneori, când El vede că nu reușim să ne debarasăm de gunoaie, ne trece prin încercări ca din ele să ieșim bucurându-ne și cu experiența faptului că ne-am dat seama că cea mai mare parte a îngrijorărilor noastre a fost fără sens.
Folisiți-vă imaginația constructiv, nu pentru a vă îngrijora. Cineva spunea că îngrijorarea este un abuz al darului lui Dumnezeu de a avea imaginație. Imaginați-vă deci ce frumos ar fi să nu ne îngrjorăm.
Și, da, se poate să nu te îngrijorezi…

                                Alexandru_Fintoiu