Timpul in urgenta!

Vremea trece. Luna septembrie parcă a zburat ca primele frunze grăbite să cunoască pământul. Nu știu dacă apostolii s-au confruntat cu fenomenul acesta al trecerii timpului așa cum constatăm noi. Probabil că nu și probabil că timpul trece repede și din pricina schimbărilor tehnologice.

Totuși, cu cât trece mai repede timpul cu atât avem mai puțin la dispoziție să fim creștini. Este cumva o urgență în asta. Să spunem altora care este calea, să le vestim adevărul ca să capete viața. Nu se știe cât timp mai avem de înmulțit talanții. Să nu-i îngropăm. Și o vorbă bună spusă la timpul potrivit contează. Marele contabil din cer, care numără paharele de apă, numără și vorbele care zidesc pe alții.

Noi nu putem număra nisipul mării și totuși este format din bobițe foarte mici. Cu puțin, poți face diferența. Acum ceva, mâine ceva, se strânge pentru cer uimitor de mult. Îmi place să cred că atât timp cât este har este vară spirituală. Să strângem vara ca furnica.

Cele mai frumoase lucruri se petrec în familie. Cele mai mari bucurii tot acolo le deguști, dar și cele mai mari eșecuri tot acolo sunt. Familia este cea care te iubește cel mai mult dar și cea care îți lasă cele mai adânci răni. Pentru Dumnezeu, biserica este familia. Hristos a răscumpărat-o și cei mai mulți Îl iubesc. Dar sunt unii care fug de dragostea Lui și asta doare.

Timpul ne cheamă să înnădim din nou relația cu Dumnezeu, să ne legăm de cer cu funia iubirii dumnezeiești, să fim ai lui Hristos. Timpul, în urgența lui, ne îndeamnă să ne iertăm și să ne prețuim cât mai suntem călători cu el.

Așa vremea ne va trece cu folos.

                                                                                                                                                Alexandru_Fintoiu