• Un gand la curgerea timpului!

    Nu știu cum simt alții, dar, de la începutul anului până acum, timpul a zburat. Cumva, parcă a primit un îndemn să clipească mai repede. Dacă ne uităm în urmă, toate erau ieri, mijlocul iernii și dintr-o dată e primăvară.

    Acum ai 20 de ani, mâine 50, și totul s-a dus de parcă ar fi fost aievea. Unii oameni realizează asta și încearcă să se bucure de clipe fără să privească în sus. Alții sunt conștienți de apropiata veșnicie și vor să o petreacă împreună cu Dumnezeu.

    Fiecare acționează în funcție de interesele pe care le are, dar, dacă ești interesat de Hristos, te schimbi, te lupți, faci ce ține de tine, te pocăiești, cauți să fii sfânt…

    Se pare că Dumnezeu a apăsat piciorul cel curat pe accelerație și vremea se duce mai ceva ca în trecut. Nu se știe cât timp mai avem să facem bine, să fim ajutorul potrivit la nevoie, să iubim, să îmbrățișăm, să ștergem lacrimi…

    Toate își au vremea lor iar dacă vremea trece, poți doar să privești înapoi și să regreți nefăcutul. Ar trebui să ne asigurăm că nu vom regreta nimic, ce puteam să facem și n-am făcut.

    Putem începe azi. Să dăm un telefon, să ducem o floare, să rostim o vorbă de zidire, să cântăm cuiva un vers, să iertăm, să dăruim câțiva lei, să fim blânzi, să nu mai claxonăm fără sens, să vizităm pe cineva, să ne rugăm sau să postim, să facem lumină în întuneric…

    Garantat și noi vom fi mai fericiți, dar mai ales Hristos…

                                                                                                                                                    Alexandru_Fintoiu