• Ce vei face atunci!

    Încet, încet, Dumnezeu depărtează pentru moment, de la noi, coronavirusul. Atâtea rugăciuni înălțate, atâtea zile de post, El nu e surd. Iubește pocăința oamenilor și ne dorește binele. Totuși, planul lui Dumnezeu cu pământul acesta se va împlini iotă cu iotă.

    Avem de dat ultimele lupte, mai mari ca oricând, avem de biruit în ultimele bătălii, mai puternice ca oricând, dar dacă ne păstrăm credința, viitorul va fi strălucitor, perfect și veșnic. Orice om care iubește pe Dumnezeu își dă seama că noi nu aparținem acestui pământ întinat de rău.

    În jur, oamenii nu s-au schimbat nici în exterior, nici în interior. Au rămas aceeași, nepăsători, neiubitori și egoiști. Nu-i interesează de veșnicie mai mult ca înainte și păcătuiesc la fel. Coronavirusul este un semn mare pentru noi, un semn care arată că Mirele vine să-și ia ce-i al Lui.

    Oamenii sunt orbiți de propriile lor dorințe. Unii igonoră iar alții nu conștientizează că se pregătește finalul. În gura balaurului, aproape să fie înghițiți, tot nu vor să meargă la cruce. Harul înseamnă că încă mai poți întinde mâna ca să fii salvat.

    Dar cine vrea să fie salvat când pare că masca îi oferă șanse la o viață mai lungă? Cine vrea să fie salvat când simte că mai are de trăit? Cine vrea să fie salvat când are de încasat bani pentru clipe de plăcere? Cine dorește salvarea când pare că lumea se învârte aici și acum?

    Puțini sunt aceia care își dau seama de adevăr. La mulți le place să fie mințiți frumos până când, într-o zi, fiecare om va sta față în față cu Adevărul. Atunci regretele sunt doar târzii și va fi plâns continuu.

    Ești credincios? Iubești pe Hristos? În fața morții nu va mai conta nimic, pentru că vei fi singur indiferent cât de mult te iubesc cei dragi. Nu vei lua nimic și vei lăsa totul. Ce vei face atunci?

    de Alexandru Fintoiu