Adevarata binecuvintare e lumina!

În Psalmul 67 ni se specifică clar că binecuvântarea vine în urma milei lui Dumnezeu. Mila Lui ne ține aproape de linia de plutire. Mila Lui ne dă să mâncăm, mila Lui ne ajută să respirăm și face inima să ne bată. Tot mila Lui ne deschide și buzele cu zâmbete.
Dincolo de tot ce este pe pământ, cea mai mare binecuvântare este lumina Feței Sale. Câți dintre noi n-ar dori să strălucească lumina Lui ca un bec în noaptea circumstanțelor?!
Orbul, fiul lui Timeu, a strigat la Isus, să aibă milă de el. În fața strigătelor unui om disperat, Hristos se oprește. Orbul nu înțelegea pe deplin cum e să vezi, dar știa că înseamnă totul pentru el și a auzit că trece Isus. Credința că El poate face lumină l-a împins să strige. Orbul a avut lumină înainte să primească vedere.
Sunt alții care au vedere dar nu au lumină. Fața lui Hristos le este ascunsă. Imaginea pe care o au despre Dumnezeu este compromisă din lipsa credinței.
Binecuvântarea luminii este că strălucește și pentru alții. Când Isus l-a vindecat, fostul orb, a mers pe drum după Isus. O lumină ascunsă nu are sens. Lumina adevărată se vede, Îl urmează pe Hristos, spune altora, ajută să vezi calea pe care umbli.
Oricât de întuneric este în locul în care ești, Dumnezeu te cheamă să te lumineze. Din fundul adâncului, din mocirlă, din abis, din eșecul relațiilor, din singurătate, din gânduri oribile, Dumnezeu te cheamă să îți dea lumină și apoi vedere.
Hristos vrea să lași haina veche jos, lucrurile greșite pe care le făceai, să nu te uiți înapoi. Lumina în noapte te călăuzește spre casă.
Acasă este locul în care e lumină, locul în care e prezent Isus.
“…ca să se cunoască pe pământ calea Ta și printre toate neamurile mântuirea Ta” (Psalmul 67:2)

                                    Alexandru_Fintoiu