Pacatul biruit de bine!

Când ești bolnav nu îți mai trebuie nimic altceva decât sănătatea care e ca respirația. Bolnav, le poți avea pe toate, lucrurile nu te mai încălzesc cu nimic. Simți nevoia intensă de bine, de viață, de a fi sănătos.
Ironia este că toți oamenii sunt bolnavi, fără Hristos. Păcatul este ca boala, dar șiret. Nu mulți conștientizează că le roade sufletul, încet și sigur. El e ca râșnița, macină mintea omului până o distruge.
Împotriva lui a luptat Dumnezeu pe cruce. Hristos îl urăște dar l-a biruit. A plătit ce noi nu puteam plăti și ne-a dat ce noi nu puteam avea. Viața.
Mântuit, dar ce faci cu Viața? Spui și altora despre înnoirea căpătată prin credință? Dacă o păstrezi pentru tine, ai îngropat cel mai bun lucru pe care îl puteai face pentru alții. Talantul îngropat nu aduce după sine nimic, iar fără rod lui Dumnezeu nu-i place.
Vine o vreme când nici nu mai ai cui spune ceva. Atât de tare se solidifică inima omului că nici cu dalta nu ajungi la simțire. Toate au un timp și nu trebuie pierdută nicio șansă de a le arăta celor din jur lumina de sus.
În basme, binele învinge la final. În viața de zi cu zi, binele este Isus, dar El a învins deja. La urmă vom avea de purtat cununi care nu se veștejesc. Dar toate au un preț.
Pentru mântuirea ta, a plătit Isus. Pentru cununi, plătești tu aici. Un pahar cu apă, o vorbă bună, un ajutor, o mână ridicată, chiar și câțiva lei. Cât de mic ar fi gestul, cununa tot crește mai frumos.
Vom vedea acolo ce și cum…

                                Alexandru_Fintoiu