Există momente în viață când pe Dumnezeu nu-L mai poți găsi. El are timpul Lui, iar harul Lui nu se întinde la nesfârșit. Avem nevoie de inimi deschise care să nu se solidifice. Ce se împietrește acum cu greu se mai poate mișca de la loc.

Avem nevoie să-L chemăm cât este aproape. Aproape înseamnă lângă noi, poate chiar în casă, într-o predică, o poezie, o vorbă, o imagine. Dumnezeu caută să trezească interesul oamenilor,  dorește să-i slaveze dar nu-i poate obliga.

Oamenii trebuie să dorească și ei să fie salvați. Împotriva voinței noastre El nu poate lucra. Scuze găsesc la tot pasul. Unii se lovesc de trecutul lor însă Dumenzeu nu are treabă cu trecutul ci cu prezentul. Din trecut iartă ce a fost rău dar Hristos te va lua la cer pentru prezentul tău nu pentru trecutul tău.

Alții nu se consideră buni. E normal și biblic, niciun om nu este bun, doar Dumnezeu. Pentru cer nu pari niciodată bun, dar nu e treaba noastră să părem ci să fim. De putut, noi înșine nu putem să fim, doar cu ajutor de sus. Hristos pentru asta a venit ca să ne învrednicească.

Sunt oameni care se văd morali, cred că n-au greșit cu nimic. Ei bine, Biblia ne spune că nu e niciun om care să nu fi păcătuit, niciunul măcar. Cine se crede sfânt sau moral a păcătuit deja. Tot ce avem este de la El. Mai ales neprihănirea care este un dar.

Fiți însetați după neprihănire dar nu vă lăudați cu ea. Căutați sfințirea dar nu vă bateți în piept. Umblați smeriți cu Dumnezeu și nu vă îngâmfați.

Până la urmă un creștin este un om moral, dar cu moralitatea bătută în cuiele de la Golgota.

                                                                                                                                                Alexandru_Fintoiu