1Moab s-a răzvrătit împotriva lui Israel, după moartea lui Ahab.
2Împ 3.5;2Sam 8.2;
2Ahazia a căzut prin zăbrelele odăii lui de sus în Samaria, și s-a îmbolnăvit. A trimis niște soli, și le-a zis: "Duceți-vă și întrebați pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca să știu dacă mă voi vindeca de boala aceasta."
1Sam 5.10;
3Dar îngerul Domnului a zis lui Ilie, Tișbitul: "Scoală-te, suie-te înaintea solilor împăratului Samariei, și spune-le: "Oare nu este Dumnezeu în Israel, de vă duceți să întrebați pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?
4De aceea, așa vorbește Domnul: "Nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri." Și Ilie a plecat.
5Solii s-au întors la Ahazia. Și el le-a zis: "Pentru ce v-ați întors?"
6Ei i-au răspuns: "Un om s-a suit înaintea noastră, și ne-a zis: "Întoarceți-vă la împăratul care v-a trimis, și spuneți-i: "Așa vorbește Domnul: "Oare nu este Dumnezeu în Israel, de trimiteți să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? De aceea nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri."
7Ahazia le-a zis: "Ce înfățișare avea omul acela care s-a suit înaintea voastră și v-a spus aceste cuvinte?"
8Ei au răspuns: "Era un om îmbrăcat cu o manta de păr și încins cu o curea la mijloc." Și Ahazia a zis: "Este Ilie, Tișbitul."
9A trimis la el pe o căpetenie de cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta s-a suit la Ilie, care ședea pe vârful muntelui, și i-a zis: "Omule al lui Dumnezeu, împăratul a zis: "Pogoară-te!"
10Ilie a răspuns căpeteniei peste cincizeci: "Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer și să te mistuie, pe tine și pe cei cincizeci de oameni ai tăi!" Și s-a pogorât foc din cer și l-a mistuit pe el și pe cei cincizeci de oameni ai lui.
Luc 9.54;
11Ahazia a trimis din nou la el altă căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta a luat cuvântul, și a zis lui Ilie: "Omule al lui Dumnezeu, așa a zis împăratul: "Grăbește-te de te pogoară!"
12Ilie le-a răspuns: "Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se pogoare foc din cer și să te mistuie, pe tine și pe cei cincizeci de oameni ai tăi!" Și s-a pogorât foc din cer și l-a mistuit, pe el și pe cei cincizeci de oameni ai lui.
13Ahazia a trimis din nou o a treia căpetenie peste cincizeci, împreună cu cei cincizeci de oameni ai săi. Această a treia căpetenie peste cincizeci s-a suit; și, la sosire, și-a plecat genunchii înaintea lui Ilie, și i-a zis, rugându-l: "Omule al lui Dumnezeu, te rog, viața mea și viața acestor cincizeci de oameni, slujitorii tăi, să fie scumpă înaintea ta!
1Sam 26.21;Ps 72.14;
14Iată, s-a pogorât foc din cer și a mistuit pe cele dintâi două căpetenii peste cincizeci și pe cei cincizeci de oameni ai lor: dar acum, viața mea să fie scumpă înaintea ta!"
15Îngerul Domnului a zis lui Ilie: "Pogoară-te împreună cu el, n-ai nici o frică de el." Ilie s-a sculat și s-a pogorât cu el la împăratul.
16El i-a zis: "Așa vorbește Domnul: "Pentru că ai trimis soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca și cum n-ar fi în Israel Dumnezeu al cărui cuvânt să-l poți întreba, nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri."
17Ahazia a murit, după cuvântul Domnului, rostit prin Ilie. Și în locul lui, a început să domnească Ioram, în al doilea an al lui Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda; căci n-avea fiu.
18Celelalte fapte ale lui Ahazia, și ce a făcut el, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraților lui Israel?
1Când a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei.
Gen 5.24;1Împ 19.21;
2Ilie a zis lui Elisei: - Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel." Elisei a răspuns: "Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi." Și s-au pogorât la Betel.
Rut 1.15-16;1Sam 1.26;2Împ 2.4-6;2Împ 4.30;
3Fiii proorocilor, care erau la Betel, au ieșit la Elisei, și i-au zis: "Știi că Domnul răpește astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău?" Și el a răspuns: "Știu și eu, dar tăceți."
1Împ 20.35;2Împ 2.5-15;2Împ 4.1-38;2Împ 9.1;
4Ilie i-a zis: - Eliseie, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon." El a răspuns: "Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!" Și au ajuns la Ierihon.
5Fii proorocilor, care erau la Ierihon, s-au apropiat de Elisei, și i-au zis: "Știi că Domnul răpește azi pe stăpânul tău deasupra capului tău?" Și el a răspuns: "Știu și eu; dar tăceți."
6Ilie i-a zis: "Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan." El a răspuns: "Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi." Și amândoi și-au văzut de drum.
7Cincizeci de inși dintre fiii proorocilor au sosit și s-au oprit la o depărtare oarecare în fața lor, și ei amândoi s-au oprit pe malul Iordanului.
8Atunci Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul, și a lovit cu ea apele, care s-au despărțit într-o parte și într-alta, și au trecut amândoi pe uscat.
Ex 14.21;Ios 3.16;2Împ 2.14;
9După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: "Cere ce vrei să-ți fac, înainte ca să fiu răpit de la tine." Elisei a răspuns: "Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!"
10Ilie a zis: "Greu lucru ceri. Dar dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, așa ți se va întâmpla; dacă nu, nu ți se va întâmpla așa",
11Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc și niște cai de foc i-au despărțit pe unul de altul, și Ilie s-a înălțat la cer într-un vârtej de vânt.
2Împ 6.17;Ps 104.4;
12Elisei se uita și striga: "Părinte! Părinte! Carul lui Israel și călărimea lui!" Și nu l-a mai văzut. Apucându-și hainele, le-a sfâșiat în două bucăți,
2Împ 13.14;
13și a ridicat mantaua, căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors, și s-a oprit pe malul Iordanului;
14a luat mantaua, căreia îi dăduse Ilie drumul, și a lovit apele cu ea, și a zis: "Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?" Și a lovit apele, care s-au despărțit într-o parte și în alta, și Elisei a trecut.
15Fiii proorocilor care erau în fața Ierihonului, când l-au văzut, au zis: "Duhul lui Ilie a venit peste Elisei." Și i-au ieșit înainte, și s-au închinat până la pământ înaintea lui.
2Împ 2.7;
16Ei i-au zis: "Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji; vrei să se ducă să caute pe stăpânul tău?" Poate că Duhul Domnului l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale." El a răspuns: "Nu-i trimiteți."
1Împ 18.12;Ezec 8.3;Fapt 8.39;
17Dar ei au stăruit multă vreme de el. Și el a zis: "Trimiteți-i." Au trimis pe cei cincizeci de oameni, care au căutat pe Ilie trei zile și nu l-au găsit.
18Când s-au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: "Nu v-am spus să nu vă duceți?"
19Oamenii din cetate au zis lui Elisei: "Iată, așezarea cetății este bună, după cum vede domnul meu; dar apele sunt rele, și țara este stearpă."
20El a zis: "Aduceți-mi un blid nou și puneți sare în el." Și i-au adus.
21Apoi s-a dus la izvorul apelor, și a aruncat sare în el, și a zis: "Așa vorbește Domnul: "Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpătură."
Ex 15.25;2Împ 4.41;2Împ 6.6;Ioan 9.6;
22Și apele au fost vindecate până în ziua aceasta, după cuvântul pe care-l rostise Domnul.
23De acolo s-a suit la Betel. Și pe când mergea pe drum, niște băiețași au ieșit din cetate, și și-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: "Suie-te, pleșuvule! Suie-te, pleșuvule!"
24El s-a întors să-i privească, și i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieșit doi urși din pădure, și au sfâșiat patruzeci și doi din acești copii.
25De acolo s-a dus pe muntele Carmel, de unde s-a întors la Samaria.
1Ioram, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al optsprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doisprezece ani.
2Împ 1.17;
2El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuși nu ca tatăl său și ca mama sa. A răsturnat stâlpii lui Baal, pe care-i făcuse tatăl său;
1Împ 16.31-32;
3dar s-a dedat la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, și nu s-a abătut de la ele.
1Împ 12.28-32;
4Meșa, împăratul Moabului, avea turme mari și plătea împăratului lui Israel un bir de o sută de mii de miei și o sută de mii de berbeci cu lâna lor.
Isa 16.1;
5La moartea lui Ahab, împăratul Moabului s-a răsculat împotriva împăratului lui Israel.
2Împ 1.1;
6Împăratul Ioram a ieșit atunci din Samaria, și a numărat pe tot Israelul.
7A pornit, și a trimis să spună lui Iosafat, împăratul lui Iuda: "Împăratul Moabului s-a răsculat împotriva mea; vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului?" Iosafat a răspuns: "Voi merge, eu ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi."
1Împ 22.4;
8Și a zis: "Pe care drum să ne suim?" Ioram a zis: "Pe drumul care duce în pustia Edomului."
9Împăratul lui Israel, împăratul lui Iuda și împăratul Edomului, au plecat; și, după un drum de șapte zile, n-au avut apă pentru oștire și pentru vitele care veneau după ea.
10Atunci împăratul lui Israel a zis: "Vai! Domnul a chemat pe acești trei împărați ca să-i dea în mâinile Moabului!"
11Dar Iosafat a zis: "Nu este aici nici un prooroc al Domnului, prin care să putem întreba pe Domnul?" Unul din slujitorii împăratului lui Israel a răspuns: "Este aici Elisei, fiul lui Șafat, care turna apă pe mâinile lui Ilie."
1Împ 22.7;
12Și Iosafat a zis: "Cuvântul Domnului este cu el." Împăratul lui Israel, Iosafat, și împăratul Edomului s-au pogorât la el.
2Împ 2.25;
13Elisei a zis împăratului lui Israel: "Ce am eu a face cu tine? Du-te la proorocii tatălui tău și la proorocii mamei tale." Și împăratul lui Israel i-a zis: "Nu! căci Domnul a chemat pe acești trei împărați ca să-i dea în mâinile Moabului!"
Ezec 14.3;Jud 10.14;Rut 1.15;1Împ 18.19;
14Elisei a zis: "Viu este Domnul oștirilor, al cărui slujitor sunt, că, dacă n-aș avea în vedere pe Iosafat, împăratul lui Iuda, pe tine nu te-aș băga deloc în seamă, și nici nu m-aș uita la tine.
1Împ 17.1;2Împ 5.16;
15Acum aduceți-mi un cântăreț cu harfa." Și pe când cânta cântărețul din harfă, mâna Domnului a fost peste Elisei.
1Sam 10.5;Ezec 1.3;Ezec 3.14-22;Ezec 8.1;
16Și a zis: "Așa vorbește Domnul: "Faceți gropi în valea aceasta, groapă lângă groapă!
2Împ 4.3;
17Căci așa vorbește Domnul: "Nu veți vedea vânt și nu veți vedea ploaie, dar totuși valea aceasta se va umple de apă, și veți bea, voi, turmele voastre și vitele voastre.
18Dar aceasta este puțin lucru înaintea Domnului. El va da pe Moab în mâinile voastre;
19veți sfărâma toate cetățile întărite și toate cetățile alese, veți tăia toți copacii cei buni, veți astupa toate izvoarele de apă, și veți strica cu pietre toate ogoarele cele mai bune."
20Și dimineața, în clipa când se aducea jertfa, iată că a venit apa de pe drumul Edomului, și s-a umplut țara de apă.
Ex 29.39-40;
21Însă, toți Moabiții, auzind că împărații se suie să lupte împotriva lor, au chemat pe toți cei în vârstă să poarte armele și mai mari chiar, și au stat la hotar.
22S-au sculat dis-de-dimineață, și când a strălucit soarele peste ape, Moabiții au văzut în fața lor apele roșii ca sângele.
23Ei au zis: "Este sânge! Împărații au scos sabia între ei, s-au tăiat unii pe alții; acum, la pradă, Moabiți!"
24Și au mers împotriva taberei lui Israel. Dar Israel s-a sculat, și a bătut pe Moab, care a luat-o la fugă dinaintea lor. Au pătruns în țară, și au bătut pe Moab.
25Au sfărâmat cetățile, au aruncat fiecare pietre, în toate ogoarele cele mai bune și le-au umplut cu pietre au astupat toate izvoarele de apă, și au tăiat toți copacii cei buni; prăștiașii au înconjurat și au bătut Chir-Hareset, din care n-au lăsat decât pietrele.
Isa 16.7-11;
26Împăratul Moabului, văzând că fusese înfrânt în luptă, a luat cu el șapte sute de oameni, care scoteau sabia, să-și croiască drum până la împăratului Edomului; dar n-au putut.
27A luat atunci pe fiul său întâi născut, care trebuia să domnească în locul lui, și l-a adus ca ardere de tot pe zid. Și o mare mânie a cuprins pe Israel, care s-a depărtat de împăratul Moabului, și s-a întors în țară.
1O femeie dintre nevestele fiilor proorocilor a strigat lui Elisei: "Robul tău, bărbatul meu, a murit, și știi că robul tău se temea de Domnul; și cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei și să-i facă robi."
1Împ 20.35;Lev 25.39;Mat 18.25;
2Elisei i-a zis: "Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasă?" Ea a răspuns: "Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.
3Și el a zis: "Du-te de cere vase de afară de la toți vecinii tăi, vase goale, și nu cere puține.
2Împ 3.16;
4Când te vei întoarce, închide ușa după tine și după copiii tăi; toarnă din untdelemn în toate aceste vase, și pune deoparte pe cele pline."
5Atunci ea a plecat de la el. A închis ușa după ea și după copiii ei; ei îi apropiau vasele, și ea turna din untdelemn în ele.
6Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: "Mai dă-mi un vas." Dar el i-a răspuns: "Nu mai este nici un vas." Și n-a mai curs untdelemn.
7Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Și el a zis: "Du-te de vinde untdelemnul, și plătește-ți datoria; iar cu ce va rămâne, vei trăi tu și fiii tăi."
8Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Și ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea.
9Ea a zis bărbatului ei: "Iată, știu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu.
Ios 19.18;
10Să facem o mică odaie sus cu ziduri, și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, ca să stea acolo când va veni la noi.
11Elisei, întorcându-se la Sunem, s-a dus în odaia de sus și s-a culcat acolo.
12El a zis slujitorului său Ghehazi: "Cheamă pe Sunamita aceasta!" Ghehazi a chemat-o, și ea a venit înaintea lui.
13Și Elisei a zis lui Ghehazi: "Spune-i: "Iată, pentru noi tu ți-ai făcut toată tulburarea aceasta, noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oștirii?" Ea a răspuns: "Eu locuiesc liniștită în mijlocul poporului meu."
14Și el a zis: "Ce să fac pentru ea?" Ghehazi a răspuns: "Ea n-are fiu, și bărbatul ei este bătrân."
15Și el a zis: "Cheam-o!" Ghehazi a chemat-o, și ea a venit la ușă.
16Elisei i-a zis: "La anul pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu." Și ea a zis: "Nu! domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi pe roaba ta!
Gen 18.10-14;2Împ 4.28;
17Femeia a rămas însărcinată, și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei.
18Copilul s-a făcut mare. Și într-o zi când se dusese pe la tatăl său la secerători,
19a zis tatălui său: "Capul meu! Capul meu!" Tatăl a zis slujitorului său: "Du-l la mama sa!"
20Slujitorul l-a luat și l-a dus la mama sa. Și copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază, și apoi a murit.
21Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis ușa după ea, și a ieșit.
22A chemat pe bărbatul ei, și a zis: "Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu, și apoi mă voi întoarce."
23Și el a zis: "Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat." Ea a răspuns: "Fii pe pace!"
24Apoi a pus șaua pe măgăriță, și a zis slujitorului său: "Mână, și pleacă, să nu oprești pe drum decât când ți-oi spune."
25Ea a plecat deci și s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe și a zis slujitorului său Ghehazi: "Iată pe Sunamita aceea!
2Împ 2.25;
26Acum, aleargă dar înaintea ei, și spune-i: "Ești bine? Bărbatul tău și copilul sunt bine?" Ea a răspuns: "Bine."
27Și cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrățișat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: "Las-o, căci este tare amărâtă, și Domnul mi-a ascuns lucrul acesta, și nu mi l-a făcut cunoscut."
28Atunci ea a zis: "Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis eu: "Nu mă amăgi?"
2Împ 4.16;
29Și Elisei a zis lui Ghehazi: "Încinge-ți mijlocul, ia toiagul meu în mână, și pleacă. Dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l întrebi de sănătate; și dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe fața copilului."
1Împ 18.46;2Împ 9.1;Luc 10.4;Ex 7.19;Ex 14.16;2Împ 2.8-14;Fapt 19.12;
30Mama copilului a zis: "Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi." Și el s-a sculat și a mers după ea.
2Împ 2.2;
31Ghehazi le-o luase înainte, și pusese toiagul pe fața copilului; dar n-a dat nici glas, nici semn de simțire. S-a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta, și a zis: "Copilul nu s-a trezit".
Ioan 11.11;
32Când a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui.
33Elisei a intrat și a închis ușa după ei amândoi, și s-a rugat Domnului.
2Împ 4.4;Mat 6.6;1Împ 17.20;
34S-a suit, și s-a culcat pe copil; și-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mâinile lui pe mâinile lui, și s-a întins peste el. Și trupul copilului s-a încălzit.
1Împ 17.21;Fapt 20.10;
35Elisei a plecat, a mers încoace și încolo prin casă, apoi s-a suit iarăși și s-a întins peste copil. Și copilul a strănutat de șapte ori, și a deschis ochii.
1Împ 17.21;2Împ 8.1-5;
36Elisei a chemat pe Ghehazi, și a zis: "Cheamă pe Sunamita." Ghehazi a chemat-o, și ea a venit la Elisei, care a zis: "Ia-ți fiul!"
37Ea s-a dus și s-a aruncat la picioarele lui, și s-a închinat până la pământ. Și și-a luat fiul, și a ieșit afară.
38Elisei s-a întors la Ghilgal, și în țară bântuia o foamete. Pe când fiii proorocilor ședeau înaintea lui, a zis slujitorului său: "Pune oala cea mare, și fierbe o ciorbă pentru fiii proorocilor!"
2Împ 2.1;2Împ 8.1;2Împ 2.3;Luc 10.39;Fapt 22.3;
39Unul din ei a ieșit pe câmp să culeagă verdețuri; a găsit viță sălbatică și a cules din ea curcubețe (Un fel de castraveți.) sălbatice, până și-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăți în oala cu ciorbă, căci nu le cunoștea.
40Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: "Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!" Și n-au putut să mănânce.
Ex 10.17;
41Elisei a zis: "Luați făină." A aruncat făină în oală, și a zis: "Dă oamenilor acestora să mănânce." Și nu mai era nimic vătămător în oală.
42A venit un om din Baal-Șalișa. A adus pâine din cele dintâi roade omului lui Dumnezeu, și anume douăzeci de pâini de orz, și spice noi în sac. Elisei a zis: "Dă oamenilor acestora să mănânce."
1Sam 9.4;1Sam 9.7;1Cor 9.11;Gal 6.6;
43Slujitorul său a răspuns: "Cum pot să dau din ele la o sută de inși?" Dar Elisei a zis: "Dă oamenilor să mănânce; căci așa vorbește Domnul: "Vor mânca, și va mai rămâne."
Luc 9.13;Ioan 6.9;Luc 9.17;Ioan 6.11;
44Atunci le-a pus pâinile înainte; și au mâncat și le-a mai și rămas, după cuvântul Domnului.
Mat 14.20;Mat 15.37;Ioan 6.13;
1Naaman, căpetenia oștirii împăratului Siriei, avea trecere înaintea stăpânului său și mare vază; căci prin el izbăvise Domnul pe Sirieni. Dar omul acesta tare și viteaz era lepros.
Luc 4.27;Ex 11.3;
2Și Sirienii ieșiseră în cete la o luptă, și aduseseră roabă pe o fetiță din țara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman.
3Și ea a zis stăpânei sale: "Oh, dacă domnul meu ar fi la proorocul acela din Samaria, proorocul l-ar tămădui de lepra lui!"
4Naaman s-a dus și a spus stăpânului său: "Fata aceea din țara lui Israel a vorbit așa și așa."
5Și împăratul Siriei a zis: "Du-te la Samaria, și voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel." A plecat, luând cu el zece talanți de argint, șase mii de sicli de aur, și zece haine de schimb.
1Sam 9.8;2Împ 8.8-9;
6A dus împăratului lui Israel scrisoarea, care glăsuia așa: "Acum, când vei primi scrisoarea aceasta, vei știi că îți trimit pe slujitorul meu Naaman, ca să-l vindeci de lepra lui."
7După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel și-a rupt hainele, și a zis: "Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor și să învii, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să știți dar și să înțelegeți că el caută prilej de ceartă cu mine."
Gen 30.2;Deut 32.39;1Sam 2.6;
8Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel și-a sfâșiat hainele, a trimis să spună împăratului: "Pentru ce ți-ai sfâșiat hainele? Lasă-l să vină la mine, și va ști că este un prooroc în Israel."
9Naaman a venit cu caii și cu carul lui, și s-a oprit la poarta casei lui Elisei.
10Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: "Du-te, și scaldă-te de șapte ori în Iordan; și carnea ți se va face sănătoasă, și vei fi curat."
2Împ 4.41;Ioan 9.7;
11Naaman s-a mâniat, și a plecat, zicând: "Eu credeam că va ieși la mine, se va înfățișa el însuși, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, își va duce mâna pe locul rănii, și va vindeca lepra.
12Nu sunt oare râurile Damascului, Abana și Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aș fi putut oare să mă spăl în ele și să mă fac curat?" Și s-a întors și a plecat plin de mânie.
13Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească, și au zis: "Părinte, dacă proorocul ți-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ți-a spus: "Scaldă-te, și vei fi curat."
14S-a pogorât atunci și s-a cufundat de șapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu; și carnea lui s-a făcut iarăși cum este carnea unui copilaș, și s-a curățit.
Iov 33.25;Luc 4.27;
15Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Când a ajuns, s-a înfățișat înaintea lui, și a zis: "Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel. Și acum, primește, rogu-te, un dar din partea robului tău."
Dan 2.47;Dan 3.29;Dan 6.26-27;Gen 33.11;
16Elisei a răspuns: "Viu este Domnul, al cărui slujitor sunt, că nu voi primi." Naaman a stăruit de el să primească, dar el n-a vrut.
2Împ 3.14;Gen 14.23;Mat 10.8;Fapt 8.18-20;
17Atunci Naaman a zis: "Fiindcă nu vrei să primești tu, îngăduie să se dea robului tău pământ cât pot duce doi catâri; căci robul tău nu mai vrea să mai aducă altor dumnezei nici ardere de tot, nici jertfă, ci va aduce numai Domnului.
18Iată totuși ce rog pe Domnul să ierte robului tău: când stăpânul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo și se sprijinește pe mâna mea, mă închin și eu în casa lui Rimon: să ierte Domnul pe robul tău, când mă voi închina în casa lui Rimon!"
2Împ 7.2-17;
19Elisei i-a zis "Du-te în pace."
După ce a plecat Naaman de la Elisei și a fost la o depărtare bunicică,
20Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sine: "Iată că stăpânul meu a cruțat pe Sirianul acela Naaman, și n-a primit din mâna lui ce adusese. Viu este Domnul că voi alerga după el, și voi căpăta ceva de la el."
21Și Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, când l-a văzut alergând după el, s-a dat jos din car ca să-i iasă înainte, și a zis: "Este bine totul?"
22El a răspuns: "Totul este bine. Stăpânul meu mă trimite să-ți spun: "Iată că au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii proorocilor; dă-mi pentru ei, te rog, un talant de argint și două haine de schimb."
23Naaman a zis: "Fă-mi plăcerea și ia doi talanți." A stăruit de el, și a legat doi talanți de argint în doi saci, împreună cu două haine de schimb, și a pus pe doi din slujitorii săi să le ducă înaintea lui Ghehazi.
2
3
4
5