EPISTOLA LUI PAVEL CĂTRE EVREI

¹De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus,

Rom 1.7;1Cor 1.2;Efes 4.1;Filip 3.14;2Tes 1.11;2Tim 1.9;2Pet 1.10;Rom 15.8;Evr 2.17;Evr 4.14;Evr 5.5;Evr 6.20;Evr 8.1;Evr 9.11;Evr 10.21;

²care a fost credincios Celui ce L-a rânduit, cum şi Moise a fost "credincios în toată casa lui Dumnezeu."

Num 12.7;Evr 3.5;

³Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atât mai mare decât a lui Moise, cu cât cel ce a zidit o casă are mai multă cinste decât casa însăşi. -

Zah 6.12;Mat 16.18;

⁴Orice casă este zidită de cineva, dar Cel ce a zidit toate lucrurile, este Dumnezeu. -

Efes 2.10;Efes 3.9;Evr 1.2;

⁵Cât despre Moise, el a fost "credincios în toată casa lui Dumnezeu", ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile, care aveau să fie vestite mai târziu.

Evr 3.2;Ex 14.31;Num 12.7;Deut 3.24;Ios 1.2;Ios 8.31;Deut 18.15-18.19;

⁶Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.

Evr 1.2;1Cor 3.16;1Cor 6.19;2Cor 6.16;Efes 2.21-22;1Tim 3.15;1Pet 2.5;Mat 10.22;Mat 24.13;Rom 5.2;Col 1.23;Evr 3.14;Evr 6.11;Evr 10.35;

⁷De aceea, cum zice Duhul Sfânt: "Astăzi, dacă auziţi glasul Lui,

2Sam 23.2;Fapt 1.16;Ps 95.7;Evr 3.15;

⁸nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie,

⁹unde părinţii voştri M-au ispitit, şi M-au pus la încercare, şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani!

¹⁰De aceea M-am dezgustat de neamul acesta, şi am zis: "Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele!

¹¹Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!"

¹²Luaţi seama dar, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.

¹³Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: "Astăzi", pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului.

¹⁴Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început,

Evr 3.6;

¹⁵câtă vreme se zice: "Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii."

Evr 3.7;

¹⁶Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toţi aceia, care ieşiseră din Egipt prin Moise?

Num 14.2-30;Deut 1.34-38;

¹⁷Şi cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră, şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?

Num 14.22;Num 26.65;Ps 106.26;1Cor 10.5;Iuda 5;

¹⁸Şi cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră?

Num 14.30;Deut 1.34-35;

¹⁹Vedem dar că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor.

Evr 4.6;

4

¹Să luăm dar bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.

Evr 12.15;

²Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit.

³Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în "odihna", despre care a vorbit El, când a zis: "Am jurat în mânia Mea, că nu vor intra în odihna Mea!" Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii.

Evr 3.14;Ps 95.11;Evr 3.11;

⁴Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: "Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui."

Gen 2.2;Ex 20.1;Ex 31.17;

⁵Şi aici este zis iarăşi: "Nu vor intra în odihna Mea!"

⁶Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta, şi pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea buna n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor,

Evr 3.19;

⁷El hotărăşte din nou o zi: "Astăzi", - zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: "Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!"

Ps 95.7;Evr 3.7;

⁸Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.

⁹Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.

¹⁰Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.

¹¹Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare.

Evr 3.12-19;

¹²Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.

Isa 49.2;Ier 23.29;2Cor 10.4-5;1Pet 1.23;Prov 5.4;Efes 6.17;Apoc 1.16;Apoc 2.16;1Cor 14.24-25;

¹³Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.

Ps 33.13-14;Ps 90.8;Ps 139.11-12;Iov 26.6;Iov 34.21;Prov 15.11;

¹⁴Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile - pe Isus, Fiul lui Dumnezeu - să rămânem tari în mărturisirea noastră.

Evr 3.1;Evr 7.26;Evr 9.12-24;Evr 10.23;

¹⁵Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.

Isa 53.3;Evr 2.18;Luc 22.28;2Cor 5.21;Evr 7.26;1Pet 2.22;1Ioan 3.5;

¹⁶Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

Efes 2.18;Efes 3.12;Evr 10.19-22;

5

¹În adevăr, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate.

Evr 8.3;Evr 2.17;Evr 8.3-4;Evr 9.9;Evr 10.11;Evr 11.4;

²El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune.

Evr 2.18;Evr 4.15;Evr 7.28;

³Şi, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât şi pentru ale norodului.

Lev 4.3;Lev 9.7;Lev 16.6;Lev 15.17;Evr 7.27;Evr 9.7;

⁴Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron.

2Cron 26.18;Ioan 3.27;Ex 28.1;Num 16.5-40;1Cron 23.13;

⁵Tot aşa şi Hristos, nu Şi-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: "Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut."

Ioan 8.54;Ps 2.7;Evr 1.5;

⁶Şi, cum zice iarăşi într-alt loc: "Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec."

Ps 110.4;Evr 7.17-21;

⁷El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui,

Mat 26.39-44;Marc 14.36-39;Ioan 17.1;Ps 22.1;Mat 27.46-50;Marc 15.34-37;Mat 26.53;Marc 14.36;Mat 26.37;Marc 14.33;Luc 22.43;Ioan 12.27;

⁸măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.

Evr 3.6;Filip 2.8;

⁹Şi după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice,

Evr 2.10;Evr 11.40;

¹⁰căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot "după rânduiala lui Melhisedec."

Evr 5.6;Evr 6.20;

¹¹Asupra celor de mai sus avem multe de zis, şi lucruri grele de tâlcuit; fiindcă v-aţi făcut greoi la pricepere.

Ioan 16.12;2Pet 3.16;Mat 13.15;

¹²În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.

Evr 6.1;1Cor 3.1-3;

¹³Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc.

1Cor 13.11;1Cor 14.20;Efes 4.14;1Pet 2.2;

¹⁴Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.

Isa 7.15;1Cor 2.14-15;

6

¹De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei în Dumnezeu,

Filip 3.12-14;Evr 5.12;Evr 9.14;

²învăţătura despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică.

Fapt 19.4-5;Fapt 8.14-17;Fapt 19.6;Fapt 17.31-32;Fapt 24.25;Rom 2.16;

³Şi vom face lucrul acesta, dacă va voi Dumnezeu.

Fapt 18.21;1Cor 4.19;

⁴Căci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt,

Mat 12.31-32;Evr 10.26;2Pet 2.20-21;1Ioan 5.16;Evr 10.32;Ioan 4.10;Ioan 6.32;Efes 2.8;

⁵şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor -

Gal 3.2-5;Evr 2.4;

⁶şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie batjocorit.

Evr 2.5;Evr 10.29;

⁷Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare de la Dumnezeu.

Ps 65.10;

⁸Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat, şi sfârşeşte prin a i se pune foc.

Isa 5.6;

⁹Măcar că vorbim astfel, preaiubiţilor, totuşi de la voi aşteptăm lucruri mai bune şi care însoţesc mântuirea.

¹⁰Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea, pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi.

Prov 14.31;Mat 10.42;Mat 25.40;Ioan 13.20;Rom 3.4;2Tes 1.6-7;1Tes 1.3;Rom 15.25;2Cor 8.4;2Cor 9.1-12;2Tim 1.18;

¹¹Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o deplină nădejde,

Evr 3.6-14;Col 2.2;

¹²aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.

Evr 10.36;

¹³Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, s-a jurat pe Sine însuşi,

Gen 22.16-17;Ps 105.9;Luc 1.73;

¹⁴şi a zis: "Cu adevărat te voi binecuvânta, şi îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa."

¹⁵Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa.

¹⁶Oamenii, ce-i drept, obişnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul este o chezăşie, care pune capăt orişicărei neînţelegeri dintre ei.

Ex 22.11;

¹⁷De aceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărârii Lui, a venit cu un jurământ;

Evr 11.9;Rom 11.29;

¹⁸pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba, şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte,

Evr 12.1;

¹⁹pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului,

Lev 16.15;Evr 9.7;

²⁰unde Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător, când a fost făcut "Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec".

Evr 4.14;Evr 8.1;Evr 9.24;Evr 3.1;Evr 5.6-10;Evr 7.17;

7

¹În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Prea Înalt, - care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, care l-a binecuvântat,

Gen 14.18;

²care a primit de la Avraam zeciuială din tot, - care, după însemnarea numelui său, este întâi, "Împărat al neprihănirii", apoi şi "Împărat al Salemului", adică "Împărat al păcii";

³fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, - dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, - rămâne preot în veac.

⁴Vedeţi bine dar cât de mare a fost el, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război!

Gen 14.20;

⁵Aceia dintre fiii lui Levi, care îndeplinesc slujba de preoţi, după Lege, au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam.

Num 18.21-26;

⁶Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam, şi a binecuvântat pe cel ce avea făgăduinţele.

Gen 14.19;Rom 4.13;Gal 3.16;

⁷Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare.

⁸Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială, sunt nişte oameni muritori; pe când acolo, o ia cineva, despre care se mărturiseşte că este viu.

Evr 5.6;Evr 6.20;

⁹Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam;

¹⁰căci era încă în coapsele strămoşului său, când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam.

¹¹Dacă, dar, desăvârşirea ar fi fost cu putinţă prin preoţia Leviţilor, - căci sub preoţia aceasta a primit poporul Legea - ce nevoie mai era să se ridice un alt preot "după rânduiala lui Melhisedec", şi nu după rânduiala lui Aaron?

Gal 2.21;Evr 7.18-19;Evr 8.7;

¹²Pentru că, odată schimbată preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a Legii.

¹³În adevăr, Acela despre care sunt zise aceste lucruri, face parte dintr-o altă seminţie, din care nimeni n-a slujit altarului.

¹⁴Căci este vădit că Domnul nostru a ieşit din Iuda, seminţie, despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoţie.

Isa 11.1;Mat 1.3;Luc 3.33;Rom 1.3;Apoc 5.5;

¹⁵Lucrul acesta se face şi mai luminos când vedem ridicându-se, după asemănarea lui Melhisedec, un alt preot,

¹⁶pus nu prin legea unei porunci pământeşti, ci prin puterea unei vieţi nepieritoare.

¹⁷Fiindcă iată ce se mărturiseşte despre El: "Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec".

Ps 110.4;Evr 5.6-10;Evr 6.20;

¹⁸Astfel, pe deoparte, se desfiinţează aici o poruncă de mai înainte, din pricina neputinţei şi zădărniciei ei -

Rom 8.3;Gal 4.9;

¹⁹căci Legea n-a făcut nimic desăvârşit - şi pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.

Fapt 13.39;Rom 3.20-28;Rom 8.3;Gal 2.16;Evr 9.9;Evr 6.18;Evr 8.6;

²⁰Şi fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ, -

²¹căci, pe când Leviţii se făceau preoţi fără jurământ, Isus S-a făcut preot prin jurământul Celui ce I-a zis: "Domnul a jurat, şi nu Se va căi: "Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec", -

Ps 110.4;

²²prin chiar faptul acesta, El s-a făcut chezaşul unui legământ mai bun.

Evr 8.6;Evr 9.15;Evr 12.24;

²³Mai mult, acolo au fost preoţi în mare număr, pentru că moartea îi împiedica să rămână pururea.

²⁴Dar El, fiindcă rămâne "în veac", are o preoţie, care nu poate trece de la unul la altul.

²⁵De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.

Rom 8.34;1Tim 2.5;Evr 9.24;1Ioan 2.1;

²⁶Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi, şi înălţat mai presus de ceruri,

Evr 4.15;Efes 1.20;Efes 4.10;Evr 8.1;

²⁷care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale, şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut odată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine însuşi.

Lev 9.7;Lev 16.6-11;Evr 5.3;Evr 9.7;Lev 16.15;Rom 6.10;Evr 9.12-28;Evr 10.12;

²⁸În adevăr, Legea pune mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii; dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvârşit pentru veşnicie.

Evr 5.1-2;Evr 2.10;Evr 5.9;

8

¹Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri,

Efes 1.20;Col 3.1;Evr 1.3;Evr 10.12;Evr 12.2;

²ca slujitor al Locului prea sfânt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.

Evr 9.8-24;Evr 9.11;

³Orice mare preot este pus să aducă lui Dumnezeu daruri şi jertfe. De aceea era de trebuinţă ca şi celălalt Mare Preot să aibă ceva de adus.

Evr 5.1;Efes 5.2;Evr 9.14;

⁴Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege.

⁵Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: "Ia seama", i s-a zis, "să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte".

Col 2.17;Evr 9.23;Evr 10.1;Ex 25.40;Ex 26.30;Ex 27.8;Num 8.4;Fapt 7.44;

⁶Dar acum Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune.

2Cor 3.6-9;Evr 7.22;

⁷În adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea.

Evr 7.11-18;

⁸Căci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: "Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou;

Ier 31.31-34;

⁹nu ca legământul, pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu, şi nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul.

¹⁰Dar iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.

Evr 10.16;Zah 8.8;

¹¹Şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicând: "Cunoaşte pe Domnul!" Căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei.

Isa 54.13;Ioan 6.45;1Ioan 2.27;

¹²Pentru că le voi ierta nelegiuirile, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor".

Rom 11.27;Evr 10.17;

¹³Prin faptul că zice: "Un nou legământ", a mărturisit că cel dintâi este vechi; iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.

2Cor 5.17;

9

¹Legământul dintâi avea şi el porunci privitoare la slujba dumnezeiască şi la un locaş pământesc de închinare.

Ex 25.8;

²În adevăr, s-a făcut un cort. În partea dinainte, numită "Locul Sfânt", era sfeşnicul, masa şi pâinile pentru punerea înaintea Domnului;

Ex 26.1;Ex 26.35;Ex 40.4;Ex 25.31;Ex 25.23-30;Lev 24.5-6;

³după perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema "Locul prea sfânt" (Sau Sfânta Sfintelor.).

Ex 26.31-33;Ex 40.3-21;Evr 6.19;

⁴El avea un altar de aur pentru tămâie, şi chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, şi tablele legământului.

Ex 25.10;Ex 26.36;Ex 40.3-21;Ex 16.33-34;Num 17.10;Ex 25.16;Ex 25.21;Ex 3.4-29;Ex 40.20;Deut 10.2-5;1Împ 8.9-21;2Cron 5.10;

⁵Deasupra erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispăşirii (Sau scaunul îndurării.) cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu de-amănuntul despre aceste lucruri.

Ex 25.18-22;Lev 16.2;1Împ 8.6-7;

⁶Şi după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoţii care fac slujbele, intră totdeauna în partea dintâi a cortului.

Num 28.3;Dan 8.11;

⁷Dar în partea a doua intră numai marele preot, odată pe an, şi nu fără sânge, pe care îl aduce pentru sine însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului.

Ex 30.10;Lev 16.2-34;Evr 9.25;Evr 5.3;Evr 7.27;

⁸Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul în Locul prea sfânt, nu era încă deschis câtă vreme sta în picioare cortul dintâi.

Evr 10.19-20;Ioan 14.6;

⁹Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri şi jertfe, care nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta, la desăvârşirea cerută de cugetul lui.

Gal 3.21;Evr 7.18-19;Evr 10.1-11;

¹⁰Ele sunt doar nişte porunci pământeşti, date, ca toate cele privitoare la mâncăruri, băuturi şi felurite spălături, până la o vreme de îndreptare.

Lev 11.2;Col 2.16;Num 19.7;Efes 2.15;Col 2.20;Evr 7.16;

¹¹Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta;

Evr 3.1;Evr 10.1;Evr 8.2;

¹²şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul prea sfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică.

Evr 10.4;Fapt 20.28;Efes 1.7;Col 1.14;1Pet 1.19;Apoc 1.5;Apoc 5.9;Zah 3.9;Evr 9.26-28;Evr 10.10;Dan 9.24;

¹³Căci dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului,

Lev 16.14-16;Num 19.2;

¹⁴cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!

1Pet 1.19;1Ioan 1.7;Apoc 1.5;Rom 1.4;1Pet 3.18;Efes 5.2;Tit 2.14;Evr 7.27;Evr 1.3;Evr 10.22;Evr 6.1;Luc 1.74;Rom 6.13-22;1Pet 4.2;

¹⁵Şi tocmai de aceea este El mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi, să capete veşnica moştenire, care le-a fost făgăduită.

1Tim 2.5;Evr 7.22;Evr 8.6;Evr 12.24;Rom 3.25;Rom 5.6;1Pet 3.18;Evr 3.1;

¹⁶În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut.

¹⁷Pentru că un testament nu capătă putere decât după moarte. N-are nici o putere câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut.

Gal 3.15;

¹⁸De aceea şi întâiul legământ n-a fost sfinţit fără sânge.

Ex 24.6;

¹⁹Şi într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat sânge de viţei şi de ţapi, cu apă, lână stacojie şi isop, a stropit cartea şi tot norodul,

Ex 24.5-8;Lev 16.14-18;Lev 14.4-52;

²⁰şi a zis: "Acesta este sângele legământului, care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi."

Ex 24.8;Mat 26.28;

²¹De asemenea, a stropit cu sânge cortul şi toate vasele pentru slujbă.

Ex 29.12-36;Lev 8.15-19;Lev 16.14-19;

²²Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de sânge, nu este iertare.

Lev 17.11;

²³Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri, au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune decât acestea.

Evr 8.5;

²⁴Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.

Evr 6.20;Evr 8.2;Rom 8.34;Evr 7.25;1Ioan 2.1;

²⁵Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine însuşi, ca marele preot, care intră în fiecare an în Locul prea sfânt cu un sânge, care nu este al lui;

Evr 9.7;

²⁶fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.

Evr 9.12;Evr 7.27;Evr 10.10;1Pet 3.18;1Cor 10.11;Gal 4.4;Efes 1.10;

²⁷Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,

Gen 3.19;Ecl 3.20;2Cor 5.10;Apoc 20.12-13;

²⁸tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.

Rom 6.10;1Pet 3.18;1Pet 2.24;1Ioan 3.5;Mat 26.28;Rom 5.15;Tit 2.13;2Pet 3.12;

10

¹În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.

Col 2.17;Evr 8.5;Evr 9.23;Evr 9.11;Evr 9.9;Evr 10.14;

²Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţiţi odată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate?

³Dar aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe;

Lev 16.21;Evr 9.7;

⁴căci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele.

Mic 6.6-7;Evr 9.13;Evr 10.11;

⁵De aceea, când intră în lume, El zice: "Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup;

⁶n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat.

Ps 40.6;Ps 50.8;Isa 1.11;Ier 6.20;Amos 5.21-22;

⁷Atunci am zis: "Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!"

⁸După ce a zis întâi: "Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat", (lucruri aduse toate după Lege),

⁹apoi zice: "Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule." El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua.

¹⁰Prin această "voie" am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna.

Ioan 17.19;Evr 13.12;Evr 9.12;

¹¹Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare zi, şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot şterge păcatele,

Num 28.3;Evr 7.27;Evr 10.4;

¹²El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu,

Col 3.1;Evr 1.3;

¹³şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui.

Ps 110.1;Fapt 2.35;1Cor 15.25;Evr 1.13;

¹⁴Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.

Evr 10.1;

¹⁵Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul sfânt. Căci, după ce a zis:

¹⁶"Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor",

Ier 31.33-34;Evr 8.10-12;

¹⁷adaugă: "Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor."

¹⁸Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat.

¹⁹Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfânt,

Rom 5.2;Efes 2.18;Efes 3.12;Evr 9.8-12;

²⁰pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său: -

Ioan 10.9;Ioan 14.6;Evr 9.8;Evr 9.3;

²¹şi fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu,

Evr 4.14;1Tim 3.15;

²²să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată.

Evr 4.16;Efes 3.12;Iac 1.6;1Ioan 3.21;Evr 9.14;Ezec 36.25;2Cor 7.1;

²³Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.

Evr 4.14;1Cor 1.9;1Cor 10.13;1Tes 5.24;2Tes 3.3;Evr 11.11;

²⁴Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.

²⁵Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.

Fapt 2.42;Iuda 19;Rom 13.11;Filip 4.5;2Pet 3.9-14;

²⁶Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate,

Num 15.30;Evr 6.4;2Pet 2.20-21;

²⁷ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi.

Ezec 36.5;Ţef 1.18;Ţef 3.8;2Tes 1.8;Evr 12.29;

²⁸Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.

Evr 2.2;Deut 17.2-6;Deut 19.15;Mat 18.16;Ioan 8.17;2Cor 13.1;

²⁹Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?

Evr 2.3;Evr 12.25;1Cor 11.29;Evr 13.20;Mat 12.31-32;Efes 4.30;

³⁰Căci ştim cine este Cel ce a zis: "A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!" Şi în altă parte: "Domnul va judeca pe poporul Său."

Deut 32.35;Rom 12.19;Deut 32.36;Ps 50.4;Ps 135.14;

³¹Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!

Luc 12.5;

³²Aduceţi-vă aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe:

Gal 3.4;2Ioan 8;Evr 6.4;Filip 1.29-30;Col 2.1;

³³pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte în mijlocul ocărilor şi necazurilor, şi pe de alta, v-aţi făcut părtaşi cu aceia care aveau aceeaşi soartă ca voi.

1Cor 4.9;Filip 1.7;Filip 4.14;1Tes 2.14;

³⁴În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă şi aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii care ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuieşte.

Filip 1.7;2Tim 1.16;Mat 5.12;Fapt 5.41;Iac 1.2;Mat 6.20;Mat 19.21;Luc 12.33;1Tim 6.19;Mat 5.12;Mat 10.32;

³⁵Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!

³⁶Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.

Luc 21.19;Gal 6.9;Evr 12.1;Col 3.24;Evr 9.15;1Pet 1.9;

³⁷"Încă puţină, foarte puţină vreme", şi "Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi.

Luc 18.8;2Pet 3.9;Hab 2.3-4;

³⁸Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el."

Rom 1.17;Gal 3.11;

³⁹Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.

2Pet 2.20-21;Fapt 16.30-31;1Tes 5.9;2Tes 2.14;

11

¹Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.

Rom 8.24-25;2Cor 4.18;2Cor 5.7;

²Pentru că prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.

Evr 11.39;

³Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.

Gen 1.1;Ps 33.6;Ioan 1.3;Evr 1.2;2Pet 3.5;

⁴Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort.

Gen 4.4;1Ioan 3.12;Gen 4.10;

⁵Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.

Mat 23.35;Evr 12.24;Gen 5.22-24;

⁶Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.

⁷Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea, şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.

Gen 6.13-22;1Pet 3.20;Rom 3.22;Rom 4.13;Filip 3.9;

⁸Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc, pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat, şi a plecat fără să ştie unde se duce.

Gen 12.1-4;Fapt 7.2-4;

⁹Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe.

Gen 12.8;Gen 13.3-18;Gen 18.1-9;Evr 6.17;

¹⁰Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.

Evr 12.22;Evr 13.14;Evr 3.4;Apoc 21.2-10;

¹¹Prin credinţă şi Sara, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce-i făgăduise.

Gen 17.19;Gen 18.11-14;Gen 21.2;Luc 1.36;Rom 4.21;Evr 10.23;

¹²De aceea, dintr-un singur om, şi încă un om aproape mort, s-a născut o sămânţă în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.

Rom 4.19;Gen 22.17;Rom 4.18;

¹³În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ.

Evr 11.39;Evr 11.27;Ioan 8.56;Gen 23.4;Gen 47.9;1Cron 29.15;Ps 39.12;Ps 119.19;1Pet 1.17;1Pet 2.11;

¹⁴Cei ce vorbesc în felul acesta, arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii.

Evr 13.14;

¹⁵Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea.

¹⁶Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.

Ex 3.6-15;Mat 22.32;Fapt 7.32;Filip 3.20;Evr 13.14;

¹⁷Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu!

Gen 22.1-9;Iac 2.21;

¹⁸El căruia i se spusese: "În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!"

Gen 21.12;Rom 9.7;

¹⁹Căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar şi din morţi: şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi.

Rom 4.17-21;

²⁰Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvântare, care avea în vedere lucrurile viitoare.

Gen 27.27-39;

²¹Prin credinţă Iacov, când a murit, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif, şi "s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său."

Gen 48.5-20;Gen 47.31;

²²Prin credinţă a pomenit Iosif, când i s-a apropiat sfârşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt, şi a dat porunci cu privire la oasele sale.

Gen 50.24-25;Ex 13.19;

²³Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui, când s-a născut: pentru că vedeau că era frumos copilul, şi nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului.

Ex 2.2;Fapt 7.20;Ex 1.16-22;

²⁴Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,

Ex 2.10-11;

²⁵ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.

Ps 84.10;

²⁶El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire.

Evr 13.13;Evr 10.35;

²⁷Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.

Ex 10.28-29;Ex 12.37;Ex 13.17-18;Evr 11.13;

²⁸Prin credinţă a prăznuit el Paştele şi a făcut stropirea sângelui, pentru ca Nimicitorul celor întâi născuţi să nu se atingă de ei.

Ex 12.21;

²⁹Prin credinţă au trecut ei marea Roşie ca pe uscat, pe când Egiptenii, care au încercat s-o treacă, au fost înghiţiţi.

Ex 14.22-29;

³⁰Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile.

Ios 6.20;

³¹Prin credinţă n-a pierit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentru că găzduise iscoadele cu bunăvoinţă.

Ios 6.23;Iac 2.25;Ios 2.1;

³²Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de prooroci!

Jud 6.11;Jud 4.6;Jud 13.24;Jud 11.1;Jud 12.7;1Sam 16.1-13;1Sam 17.45;1Sam 1.20;1Sam 12.20;

³³Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor,

2Sam 7.11;Jud 14.5-6;1Sam 17.34-35;Dan 6.22;

³⁴au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.

Dan 3.25;1Sam 20.1;1Împ 19.3;2Împ 6.16;2Împ 20.7;Iov 42.10;Ps 6.8;Jud 15.8-15;1Sam 14.13;1Sam 17.51-52;2Sam 8.1;

³⁵Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea, care li se dădea, şi au fost chinuiţi.

1Împ 17.22;2Împ 4.35;Fapt 22.25;

³⁶Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare;

Gen 39.20;Ier 20.2;Ier 37.15;

³⁷au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, -

1Împ 21.13;2Cron 24.21;Fapt 7.58;Fapt 14.19;2Împ 1.8;Mat 3.4;Zah 13.4;

³⁸ei, de care lumea nu era vrednică - au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.

1Împ 18.4;1Împ 19.9;

³⁹Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit;

Evr 11.2-13;

⁴⁰pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.

Evr 7.22;Evr 8.6;Evr 5.9;Evr 12.23;Apoc 6.11;

12

¹Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.

Col 3.8;1Pet 2.1;1Cor 9.24;Filip 3.13-14;Rom 12.12;Evr 10.36;

²Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Luc 24.26;Filip 2.8;1Pet 1.11;Ps 110.1;Evr 1.3-13;Evr 8.1;1Pet 3.22;

³Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.

Mat 10.24-25;Ioan 15.20;Gal 6.9;

⁴Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului.

1Cor 10.13;Evr 10.32-34;

⁵Şi aţi uitat sfatul, pe care vi-l dă ca unor fii: "Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El.

Iov 5.17;Prov 3.11;

⁶Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte."

Ps 94.12;Ps 119.75;Prov 3.12;Iac 1.12;Apoc 3.19;

⁷Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?