EVANGHELIA DUPĂ MARCU

¹⁵Pe când şedea Isus la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi au şezut şi ei la masă cu El şi cu ucenicii Lui; căci erau mulţi care mergeau de obicei după El.

Mat 9.10;

¹⁶Cărturarii şi Fariseii, când L-au văzut mâncând cu vameşii şi cu păcătoşii, au zis ucenicilor Lui: "De ce mănâncă El şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii?"

¹⁷Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis: "Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi."

Mat 9.12-13;Mat 18.11;Luc 5.31-32;Luc 19.10;1Tim 1.15;

Despre post.

¹⁸Ucenicii lui Ioan şi Fariseii obişnuiau să postească. Ei au venit şi au zis lui Isus: "Pentru ce ucenicii lui Ioan şi ai Fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?"

Mat 9.14;Luc 5.33;

¹⁹Isus le-a răspuns: "Oare pot posti nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot posti.

²⁰Vor veni zile, când va fi luat mirele de la ei, şi atunci vor posti în ziua aceea.

²¹Nimeni nu coase un petic de postav nou la o haină veche; altfel, peticul de postav nou rupe o parte din cel vechi, şi mai rea ruptură se face.

²²Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile, şi vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi."

Spicele de grâu şi Sabatul.

²³S-a întâmplat că într-o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui, pe când mergeau, au început să smulgă spice de grâu.

Mat 12.1;Luc 6.1;Deut 23.25;

²⁴Fariseii I-au zis: "Vezi, de ce fac ei ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului?"

²⁵Isus le-a răspuns: "Oare n-aţi citit niciodată ce a făcut David, când a fost în nevoie, şi când a flămânzit el şi cei ce erau împreună cu el?

1Sam 21.6;

²⁶Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, în zilele marelui preot Abiatar, şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoţii? Şi cum a dat din ele chiar şi celor ce erau cu el?

Ex 29.32-33;Lev 24.9;

²⁷Apoi le-a zis: "Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;

²⁸aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului."

Mat 12.8;

Omul cu mâna uscată.

3

¹Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată.

Mat 12.9;Luc 6.6;

²Ei pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui.

³Şi Isus a zis omului, care avea mâna uscată: "Scoală-te, şi stai la mijloc!"

⁴Apoi le-a zis: "Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi?" Dar ei tăceau.

⁵Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei, şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: "Întinde-ţi mâna!" El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă.

⁶Fariseii au ieşit afară, şi s-au sfătuit îndată cu Irodianii cum să-L piardă.

Mat 12.14;Mat 22.16;

Isus vindecă pe bolnavi.

⁷Isus S-a dus cu ucenicii Săi la mare. După El a mers o mare mulţime de oameni din Galileia; şi o mare mulţime de oameni din Iudea,

Luc 6.17;

⁸din Ierusalim, din Idumea, de dincolo de Iordan, şi dimprejurul Tirului şi Sidonului, când a auzit tot ce făcea, a venit la El.

⁹Isus a poruncit ucenicilor să-I ţină la îndemână o corăbioară, ca să nu fie îmbulzit de norod.

¹⁰Căci El vindeca pe mulţi şi de aceea toţi cei ce aveau boli, se înghesuiau spre El ca să se atingă de El.

¹¹Duhurile necurate, când Îl vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui, şi strigau: "Tu eşti Fiul lui Dumnezeu."

Mar 1.23-24;Luc 4.41;Mat 14.33;Mar 1.1;

¹²Dar El le poruncea îndată cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut.

Mat 12.16;Mar 1.25-34;

Alegerea celor doisprezece apostoli.

¹³În urmă, Isus S-a suit pe munte; a chemat la El pe cine a vrut, şi ei au venit la El.

Mat 10.1;Luc 6.12;Luc 9.1;

¹⁴A rânduit dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine, şi să-i trimită să propovăduiască.

¹⁵Le-a dat şi putere să vindece bolile şi să scoată dracii.

¹⁶Iată cei doisprezece, pe care i-a rânduit: Simon, căruia i-a pus numele Petru;

Ioan 1.42;

¹⁷Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele Boanerghes, care, tălmăcit, înseamnă: "Fiii tunetului";

¹⁸Andrei; Filip; Bartolomeu; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon Canaanitul,

¹⁹şi Iuda Iscarioteanul, care L-a şi vândut.

Păcatul împotriva Duhului Sfânt.

²⁰Au venit în casă, şi s-a adunat din nou norodul, aşa că nu puteau nici măcar să prânzească.

Mar 6.31;

²¹Rudele lui Isus, când au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mâna pe El. Căci ziceau: "Şi-a ieşit din minţi."

Ioan 7.5;Ioan 10.20;

²²Şi cărturarii, care se pogorâseră din Ierusalim, ziceau: "Este stăpânit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor."

Mat 9.34;Mat 10.25;Luc 11.15;Ioan 7.20;Ioan 8.48-52;Ioan 10.20;

²³Isus i-a chemat la El, şi le-a zis, în pilde: "Cum poate Satana să scoată afară pe Satana?

Mat 12.25;

²⁴Dacă o împărăţie este dezbinată împotriva ei însăşi, împărăţia aceea nu poate dăinui.

²⁵Şi dacă o casă este dezbinată împotriva ei însăşi, casa aceea nu poate dăinui.

²⁶Tot astfel, dacă Satana se răscoală împotriva lui însuşi, este dezbinat, şi nu poate dăinui, ci s-a isprăvit cu el.

²⁷Nimeni nu poate să intre în casa unui om tare şi să-i jefuiască gospodăria, decât dacă a legat mai întâi pe omul acela tare; numai atunci îi va jefui casa.

Isa 49.24;Mat 12.29;

²⁸Adevărat vă spun că toate păcatele şi toate hulele, pe care le vor rosti oamenii, li se vor ierta;

²⁹dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt, nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat veşnic."

³⁰Aceasta, pentru că ei ziceau: "Are un duh necurat."

Mama şi fraţii lui Isus.

³¹Atunci au venit mama şi fraţii Lui, şi, stând afară, au trimis să-L cheme.

Mat 12.46;Luc 8.19;

³²Mulţimea şedea în jurul Lui, când I-au spus: "Iată că mama Ta şi fraţii Tăi sunt afară şi Te caută."

³³El a răspuns: "Cine este mama Mea, şi fraţii Mei?"

³⁴Apoi, aruncându-Şi privirile peste cei ce şedeau împrejurul Lui: "Iată", a zis El, "mama Mea şi fraţii Mei!

³⁵Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă."

Pilda semănătorului.

4

¹Isus a început iarăşi să înveţe pe norod lângă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S-a suit şi a şezut într-o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe ţărm lângă mare.

Mat 13.1;Luc 8.4;

²Apoi a început să-i înveţe multe lucruri în pilde; şi, în învăţătura pe care le-o dădea, le spunea:

Mar 12.38;

³Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene.

⁴Pe când semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: au venit păsările şi au mâncat-o.

⁵O altă parte a căzut pe un loc stâncos, unde n-avea mult pământ: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pământ adânc;

⁶dar, când a răsărit soarele, s-a pălit; şi, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat.

⁷O altă parte a căzut între spini; spinii au crescut, au înecat-o, şi n-a dat rod.

⁸O altă parte a căzut în pământ bun: a dat rod, care se înălţa şi creştea; şi a adus: una treizeci, alta şaizeci, şi alta o sută."

Ioan 15.5;Col 1.6;

⁹Apoi a zis: cine are urechi de auzit, să audă."

¹⁰Când a fost singur, cei ce erau în jurul Lui împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde.

Mat 13.10;Luc 8.9;

¹¹"Vouă", le-a zis El, "v-a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sunt afară din numărul vostru, toate lucrurile sunt înfăţişate în pilde;

1Cor 5.12;Col 4.5;1Tes 4.12;1Tim 3.7;

¹²pentru ca, "măcar că privesc, să privească şi să nu vadă, şi măcar că aud, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu, şi să li se ierte păcatele."

Isa 6.9;Mat 13.14;Luc 8.10;Ioan 12.40;Fapt 28.26;Rom 11.8;

¹³El le-a mai zis: "Nu înţelegeţi pilda aceasta? Cum veţi înţelege atunci toate celelalte pilde?"

¹⁴Semănătorul seamănă Cuvântul.

Mat 13.19;

¹⁵Cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută lângă drum, sunt aceia în care este semănat Cuvântul; dar după ce l-au auzit, vine Satana îndată, şi ia Cuvântul semănat în ei.

¹⁶Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută în locurile stâncoase, sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie;

¹⁷dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la o vreme; şi cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.

¹⁸Alţii sunt cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei ce aud Cuvântul;

¹⁹dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul, şi-l fac astfel neroditor.

1Tim 6.9-17;

²⁰Alţii apoi sunt înfăţişaţi prin sămânţa căzută în pământ bun. Aceştia sunt cei ce aud Cuvântul, îl primesc, şi fac rod: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută."

Lumina.

²¹El le-a mai zis: "Oare lumina este adusă ca să fie pusă sub baniţă, sau sub pat? Nu este adusă ca să fie pusă în sfeşnic?

Mat 5.15;Luc 8.16;Luc 11.33;

²²Căci nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit, care nu va ieşi la lumină.

Mat 10.26;Luc 12.2;

²³Dacă are cineva urechi de auzit, să audă."

Mat 11.15;Mar 4.9;

²⁴El le-a mai zis: "Luaţi seama la ce auziţi. Cu ce măsură veţi măsura, vi se va măsura: şi vi se va da şi mai mult.

Mat 7.2;Luc 6.38;

²⁵Căci celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are."

Mat 13.12;Mat 25.29;Luc 8.18;Luc 19.26;

Pilda cu sămânţa.

²⁶El a mai zis: "Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânţa în pământ;

Mat 13.24;

²⁷fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua: sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.

²⁸Pământul rodeşte singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic;

²⁹şi când este coaptă roada, pune îndată secera în ea, pentru că a venit secerişul."

Apoc 14.15;

Pilda grăuntelui de muştar.

³⁰El a mai zis: "Cu ce vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfăţişa?

Mat 13.31;Luc 13.18;Fapt 2.41;Fapt 4.4;Fapt 5.14;Fapt 19.20;

³¹Se aseamănă cu un grăunte de muştar, care, când este semănat în pământ, este cea mai mică dintre toate seminţele de pe pământ;

³²dar, după ce a fost semănat, creşte şi se face mai mare decât toate zarzavaturile, şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului îşi pot face cuiburi la umbra lui."

³³Isus le vestea Cuvântul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să-L priceapă.

Mat 13.34;Ioan 16.12;

³⁴Nu le vorbea deloc fără pildă; dar, când era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.

Potolirea furtunii.

³⁵În aceeaşi zi, seara, Isus le-a zis: "Să trecem în partea cealaltă."

Mat 8.18-23;Luc 8.22;

³⁶După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla, şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii.

³⁷S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia.

³⁸Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat, şi I-au zis: "Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?"

³⁹El S-a sculat, a certat vântul, şi a zis mării: "Taci! Fără gură!" Vântul a stat, şi s-a făcut o linişte mare.

⁴⁰Apoi le-a zis: "Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?"

⁴¹I-a apucat o mare frică, şi ziceau unii către alţii: "Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?"

Vindecarea unui îndrăcit.

5

¹Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul Gadarenilor.

Mat 8.28;Luc 8.26;

²Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat.

³Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.

⁴Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâini, dar rupsese cătuşele şi sfărâmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli.

⁵Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre.

⁶Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat,

⁷şi a strigat cu glas tare: "Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!"

⁸Căci Isus îi zicea: "Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!"

⁹"Care-ţi este numele?" l-a întrebat Isus. "Numele meu este "Legiune", a răspuns el, "pentru că suntem mulţi."

¹⁰Şi Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela.

¹¹Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păşteau.

¹²Şi dracii L-au rugat, şi au zis: "Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei."

¹³Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s-a repezit de pe râpă în mare: erau aproape două mii, şi s-au înecat în mare.

¹⁴Porcarii au fugit, şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat.

¹⁵Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat.

¹⁶Cei ce văzuseră cele întâmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii.

¹⁷Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.

Mat 8.34;Fapt 16.39;

¹⁸Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El.

Luc 8.38;

¹⁹Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: "Du-te acasă la ai tăi, şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul, şi cum a avut milă de tine."

²⁰El a plecat, şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.

Învierea fiicei lui Iair şi vindecarea unei femei bolnave de doisprezece ani.

²¹După ce a trecut Isus iarăşi de cealaltă parte, cu corabia, s-a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lângă mare.

Mat 9.1;Luc 8.40;

²²Atunci a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntaşul s-a aruncat la picioarele Lui,

Mat 9.18;Luc 8.41;

²³şi I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: "Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască."

²⁴Isus a plecat împreună cu el. Şi după El mergea mult norod şi-L îmbulzea.

²⁵Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge.

Lev 15.25;Mat 9.20;

²⁶Ea suferise mult de la mulţi doctori; cheltuise tot ce avea, şi nu simţise nici o uşurare; ba încă îi era mai rău.

²⁷A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime, şi s-a atins de haina Lui.

²⁸Căci îşi zicea ea: "Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui."

²⁹Şi îndată, a secat izvorul sângelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală.

³⁰Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El; şi, întorcându-Se spre mulţime, a zis: "Cine s-a atins de hainele Mele?"

Luc 6.19;Luc 8.46;

³¹Ucenicii I-au zis: "Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte, şi mai zici: "Cine s-a atins de Mine?"

³²El se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.

³³Femeia, înfricoşată şi tremurând, căci ştia ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui, şi I-a spus tot adevărul.

³⁴Dar Isus i-a zis: "Fiică, credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace, şi fii tămăduită de boala ta."

Mat 9.22;Mar 10.52;Fapt 14.9;

³⁵Pe când vorbea El încă, iată că vin nişte oameni de la fruntaşul sinagogii, care-i spun: "Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învăţătorul?"

Luc 8.49;

³⁶Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: "Nu te teme, crede numai!"

³⁷Şi n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.

³⁸Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, şi pe unii care plângeau şi se tânguiau mult.

³⁹A intrat înăuntru, şi le-a zis: "Pentru ce faceţi atâta zarvă, şi pentru ce plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme."

Ioan 11.11;

⁴⁰Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, şi pe cei ce-L însoţiseră, şi a intrat acolo unde zăcea copila.

Fapt 9.40;

⁴¹A apucat-o de mână, şi i-a zis: "Talita cumi", care, tălmăcit, înseamnă: "Fetiţo, scoală-te, îţi zic!"

⁴²Îndată fetiţa s-a sculat, şi a început să umble; căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi.

⁴³Isus le-a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta; şi a zis să dea de mâncare fetiţei.

Mat 8.4;Mat 9.30;Mat 12.16-17.9;Mar 3.12;Luc 5.14;

Isus la Nazaret. - Necredinţa locuitorilor.

6

¹Isus a plecat de acolo, şi S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El.

Mat 13.54;Luc 4.16;

²Când a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, se mirau şi ziceau: "De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta, care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui?

Ioan 6.42;

³Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici între noi?" Şi găseau o pricină de poticnire în El.

Mat 12.46;Gal 1.19;Mat 11.6;

⁴Dar Isus le-a zis: "Un prooroc nu este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui."

Mat 13.57;Ioan 4.44;

⁵N-a putut să facă nici o minune acolo, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi, şi i-a vindecat.

Gen 19.22;Gen 32.25;Mat 13.58;Mar 9.23;

⁶Şi se mira de necredinţa lor.

Mat 9.35;Luc 13,22;

Trimiterea celor doisprezece.

⁷Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece, şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate.

Mat 10.1;Mar 3.13-14;Luc 9.1;

⁸Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu;

⁹să se încalţe cu sandale, şi să nu se îmbrace cu două haine.

Fapt 12.8;

¹⁰Apoi le-a zis: "În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela.

Mat 10.11;Luc 9.4;Luc 10.7-8;

¹¹Şi, dacă în vreun loc nu vă vor primi, şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo, şi să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pământul Sodomei şi Gomorei decât pentru cetatea aceea."

Mat 10.14;Luc 10.10;Fapt 13.51;Fapt 18.6;

¹²Ucenicii au plecat, şi au propovăduit pocăinţa.

¹³Scoteau mulţi draci, şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi, şi-i vindecau.

Iac 5.14;

Moartea lui Ioan Botezătorul.

¹⁴Împăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit; şi a zis: "Ioan Botezătorul a înviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin el."

Mat 14.1;Luc 9.7;

¹⁵Alţii ziceau: "Este Ilie." Iar alţii ziceau: "Este un prooroc ca unul din prooroci."

Mat 16.14;Mar 8.28;

¹⁶Dar Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: "Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morţi."

Mat 14.2;Luc 3.19;

¹⁷Căci Irod însuşi trimisese să prindă pe Ioan, şi-l legase în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă.

¹⁸Şi Ioan zicea lui Irod: "Nu-ţi este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!"

Lev 18.16;Lev 20.21;

¹⁹Irodiada avea necaz pe Ioan, şi voia să-l omoare. Dar nu putea,

²⁰căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt; îl ocrotea, şi, când îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă; şi-l asculta cu plăcere.

Mat 14.5;Mat 21.26;

²¹Totuşi a venit o zi cu bun prilej, când Irod îşi prăznuia ziua naşterii, şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai marilor oastei şi fruntaşilor Galileii.

Mat 14.6;Fac 40,20;

²²Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat, şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: "Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da."

²³Apoi a adăugat cu jurământ: "Orice-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea."

Est 5.3-6;Est 7.2;

²⁴Fata a ieşit afară, şi a zis mamei sale: "Ce să cer? Şi mama sa i-a răspuns: "Capul lui Ioan Botezătorul."

²⁵Ea s-a grăbit să vină îndată la Împărat, şi i-a făcut următoarea cerere: "Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul."

²⁶Împăratul s-a întristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n-a vrut să zică nu.

Mat 14.9;

²⁷A trimis îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s-a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă,

²⁸l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, şi fata l-a dat mamei sale.

²⁹Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul, şi l-au pus într-un mormânt.

Înmulţirea pâinilor.

³⁰Apostolii s-au adunat la Isus, şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni.

Luc 9.10;

³¹Isus le-a zis: "Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin." Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.

Mat 14.13;Mar 3.20;

³²Au plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte.

Mat 14.13;

³³Oamenii i-au văzut plecând, şi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile, şi au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei.

³⁴Când a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod; şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-aveau păstor; şi a început să-i înveţe multe lucruri.

Mat 9.36;Mat 14.14;Luc 9.11;

³⁵Fiindcă ziua era pe sfârşite, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: "Locul acesta este pustiu şi ziua este pe sfârşite.

Mat 14.15;Luc 9.12;

³⁶Dă-le drumul să se ducă în cătunele şi satele de primprejur, ca să-şi cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca."

³⁷"Daţi-le voi să mănânce", le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: "Oare să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei, şi să le dăm să mănânce?"

Num 11.13-22;2Împ 4.43;

³⁸Şi El i-a întrebat: "Câte pâini aveţi? Duceţi-vă de vedeţi." S-au dus de au văzut câte pâini au, şi au răspuns: "Cinci, şi doi peşti."

Mat 14.17;Luc 9.13;Ioan 6.9;Mat 15.34;Mar 8.5;

³⁹Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde.

⁴⁰Şi au şezut jos în cete de câte o sută şi de câte cincizeci.

⁴¹El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer, şi a rostit binecuvântarea. Apoi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti, i-a împărţit la toţi.

1Sam 9.13;Mat 26.26;

⁴²Au mâncat toţi şi s-au săturat;

⁴³şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărâmituri de pâine şi cu ce mai rămăsese din peşti.

⁴⁴Cei ce mâncaseră pâinile, erau cinci mii de bărbaţi.

Isus umblă pe mare.

⁴⁵Îndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului.

Mat 14.22;Ioan 6.17;

⁴⁶După ce Şi-a luat rămas bun de la norod, S-a dus în munte, ca să Se roage.

⁴⁷Când s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm.

Mat 14.23;Ioan 6.16-17;

⁴⁸A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Şi într-a patra strajă din noapte, a mers la ei, umblând pe mare, şi voia să treacă pe lângă ei.

Luc 24.28;

⁴⁹Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă, şi au ţipat;

⁵⁰pentru că toţi L-au văzut, şi s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei, şi le-a zis: "Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!"

⁵¹Apoi S-a suit la ei în corabie, şi a stat vântul. Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi,

⁵²căci nu înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.

Mar 8.17-18;Mar 3.5;Mar 16.14;

Vindecări la Ghenezaret.

⁵³După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului, şi au tras la mal.

Mat 14.34;

⁵⁴Când au ieşit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus,

⁵⁵au alergat prin toate împrejurimile, şi au început să aducă pe bolnavi în paturi, pretutindeni pe unde se auzea că era El.

⁵⁶Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi pe pieţe, şi-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi câţi se atingeau de El, erau tămăduiţi.

Mat 9.20;Mar 5.27-28;Fapt 19.12;

Fariseii şi datina bătrânilor.

7

¹Fariseii şi câţiva cărturari, veniţi din Ierusalim, s-au adunat la Isus.

Mat 15.1;

²Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. -

³Fariseii, însă, şi toţi Iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor.

⁴Şi când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. -

⁵Şi Fariseii şi cărturarii L-au întrebat: "Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?"

Mat 15.2;

⁶Isus le-a răspuns: "Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: "Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

Isa 29.13;Mat 15.8;

⁷Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti."

⁸Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea."

⁹El le-a mai zis: "Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.

¹⁰Căci Moise a zis: "Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta"; şi: "Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea."

Ex 20.12;Deut 5.16;Mat 15.4;Ex 21.17;Lev 20.9;Prov 20.20;

¹¹Voi, dimpotrivă, ziceţi: "Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: "Ori cu ce te-aş putea ajuta, este "Corban", adică dat lui Dumnezeu, face bine;

Mat 15.5;Mat 23.18;

¹²şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.

¹³Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!"

Ce spurcă pe om.

¹⁴În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine, şi le-a zis: "Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi.

Mat 15.10;

¹⁵Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om, aceea-l spurcă.

¹⁶Dacă are cineva urechi de auzit, să audă."

Mat 11.15;

¹⁷După ce a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta.

Mat 15.15;

¹⁸El le-a zis: "Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară, nu-l poate spurca?

¹⁹Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi este dat afară în hazna?" A zis astfel, făcând toate bucatele curate.

²⁰El le-a mai zis: "Ce iese din om, aceea spurcă pe om.

²¹Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,

Gen 6.5;Gen 8.21;Mat 15.19;

²²furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.

²³Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru, şi spurcă pe om."

Femeia Cananeancă.

²⁴Isus a plecat de acolo, şi S-a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo; dar n-a putut să rămână ascuns.

Mat 15.21;

²⁵Căci îndată, o femeie, a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, şi a venit de s-a aruncat la picioarele Lui.

²⁶Femeia aceasta era o grecoaică, de obârşie Siro-feniciană. Ea îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei.

²⁷Isus i-a zis: "Lasă să se sature mai întâi copiii; căci nu este bine să iei pâinea copiilor, şi s-o arunci la căţei."

²⁸"Da, Doamne", I-a răspuns ea; "dar şi căţeii de sub masă mănâncă din fărâmiturile copiilor."

²⁹Atunci Isus i-a zis: "Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiica ta."

³⁰Şi când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; şi ieşise dracul din ea.

Vindecarea unui surdo-mut.

³¹Isus a părăsit ţinutul Tirului, şi a venit iarăşi prin Sidon la marea Galileii, trecând prin ţinutul Decapole.

Mat 15.29;

³²I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună mâinile peste el.

Mat 9.32;Luc 11.14;

³³El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi, şi i-a atins limba cu scuipatul Lui.

Mar 8.23;Ioan 9.6;

³⁴Apoi, Şi-a ridicat ochii spre cer, a suspinat, şi a zis: "Efata", adică: "Deschide-te!"

Mar 6.41;Ioan 11.41;Ioan 17.1;Ioan 11.33-38;

³⁵Îndată, i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba, şi a vorbit foarte desluşit.

Isa 35.5-6;Mat 11.5;

³⁶Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult.

Mar 5.43;

³⁷Ei erau uimiţi peste măsură de mult, şi ziceau: "Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi să vorbească."

A doua înmulţire a pâinilor.

8

¹În zilele acelea, fiindcă se strânsese din nou mult norod, şi n-avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis:

Mat 15.32;

²"Mi-e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lângă Mine, şi n-au ce mânca.

³Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe."

⁴Ucenicii I-au răspuns: "Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceştia, aici într-un loc pustiu?"

⁵"Câte pâini aveţi?" i-a întrebat Isus. "Şapte", I-au răspuns ei.

Mat 15.34;Mar 6.38;

⁶Atunci a poruncit norodului să şadă pe pământ; a luat cele şapte pâini; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; şi ei le-au împărţit norodului.

⁷Mai aveau şi câţiva peştişori: şi Isus, după ce i-a binecuvântat, a poruncit să-i împartă şi pe aceia.

Mat 14.19;Mar 6.41;

⁸Au mâncat şi s-au săturat; şi au ridicat şapte coşniţe, pline cu rămăşiţele de fărâmituri.

⁹Erau aproape patru mii de inşi. În urmă Isus le-a dat drumul.

Aluatul Fariseilor.

¹⁰Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi, şi a venit în părţile Dalmanutei.

Mat 15.33;

¹¹Fariseii au venit deodată, şi au început o ceartă de vorbe cu Isus; şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer.

Mat 12.38;Mat 16.1;Ioan 6.30;

¹²Isus a suspinat adânc în duhul Său, şi a zis: "Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn."

¹³Apoi i-a lăsat, şi a intrat iarăşi în corabie, ca să treacă de cealaltă parte.

¹⁴Ucenicii uitaseră să ia pâini; cu ei în corabie n-aveau decât o pâine.

Mat 16.5;

¹⁵Isus le dădea în grijă, şi le zicea: "Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul Fariseilor şi de aluatul lui Irod!"

Mat 16.6;Luc 12.11;

¹⁶Ucenicii se gândeau şi ziceau între ei: "Fiindcă n-avem pâini."

Mat 16.7;

¹⁷Isus a înţeles lucrul acesta, şi le-a zis: "Pentru ce vă gândiţi că n-aveţi pâini? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită?

Mar 6.52;

¹⁸Aveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc?

¹⁹Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi ridicat?" "Douăsprezece", I-au răspuns ei.

Mat 14.20;Mar 6.43;Luc 9.17;Ioan 6.13;

²⁰"Şi când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşniţe pline cu fărâmituri aţi ridicat?" "Şapte", I-au răspuns ei.

Mat 15.37;Mar 8.8;

²¹Şi El le-a zis: "Tot nu înţelegeţi?"

Mar 6.52;Mar 8.17;

Vindecarea unui orb la Betsaida.

²²Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb, şi L-au rugat să Se atingă de el.

²³Isus a luat pe orb de mână, şi l-a scos afară din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el, şi l-a întrebat: "Vezi ceva?"

Mar 7.33;

²⁴El s-a uitat, şi a zis: "Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci."

²⁵Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă; şi când s-a uitat, a fost tămăduit, şi a văzut toate lucrurile desluşit.

²⁶Atunci Isus l-a trimis acasă, şi i-a zis: "Să nu intri în sat, şi nici să nu spui cuiva în sat."

Mat 8.4;Mar 5.43;

Mărturisirea lui Petru.

²⁷Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: "Cine zic oamenii că sunt Eu?"

Mat 16.13;Luc 9.18;

²⁸Ei I-au răspuns: "Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Unul din prooroci."

Mat 14.2;

²⁹"Dar voi", i-a întrebat El, "cine ziceţi că sunt Eu?" "Tu eşti Hristosul!" I-a răspuns Petru.

Mat 16.16;Mat 6.69;Mat 11.27;

³⁰Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.

Mat 16.20;

Isus vesteşte patimile şi moartea Sa.

³¹Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi după trei zile să învie.

Mat 16.21;Mat 17.22;Luc 9.22;

³²Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L-a luat de o parte, şi a început să-L mustre.

³³Dar Isus S-a întors şi S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, şi i-a zis: "Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor."

³⁴Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, şi le-a zis: "Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.

Mat 10.38;Mat 16.24;Luc 9.23;Luc 14.27;

³⁵Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui.

Ioan 12.25;

³⁶Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?

³⁷Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?

³⁸Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri."

Mat 10.33;Luc 9.26;Luc 12.9;Rom 1.16;2Tim 1.8;2Tim 2.12;

9

¹El le-a mai zis: "Adevărat vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor muri până nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere."

Mat 16.28;Luc 9.27;Mat 24.30;Mat 25.31;Luc 22.18;

Schimbarea la faţă.

²După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi i-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la faţă înaintea lor.

Mat 17.1;Luc 9.28;

³Hainele Lui s-au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care nici un înălbitor de pe pământ n-o poate da.

Dan 7.9;Mat 28.3;

⁴Ilie li s-a arătat împreună cu Moise, şi sta de vorbă cu Isus.

⁵Petru a luat cuvântul, şi a zis lui Isus: "Învăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie."

⁶Căci nu ştia ce să zică, atât de mare spaimă îi apucase.

⁷A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: "Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi!"

⁸Îndată, ucenicii s-au uitat împrejur, şi n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei.

⁹Pe când se pogorau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul omului dintre cei morţi.

Mat 17.9;

¹⁰Ei au păstrat în ei lucrul acesta, şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi,

¹¹Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: "Pentru ce zic cărturarii că trebuie să vină întâi Ilie?"

Mat 4.5;Mat 17.10;

¹²El le-a răspuns: "Ilie va veni întâi; şi va aşeza din nou toate lucrurile; tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să fie defăimat.

Ps 22.6;Isa 53.2;Dan 9.26;Luc 23.11;Filip 2.7;

¹³Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el."

Mat 11.14;Mat 17.12;Luc 1.17;

Vindecarea unui îndrăcit.

¹⁴Când au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor şi pe cărturari întrebându-se cu ei.

Mat 17.14;Luc 9.37;

¹⁵De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s-a mirat, şi a alergat la El să I se închine.

¹⁶El i-a întrebat: "Despre ce vă întrebaţi cu ei?"

¹⁷Şi un om din norod I-a răspuns: "Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut.

Mat 17.14;Luc 9.38;

¹⁸Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâşneşte din dinţi, şi rămâne ţeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n-au putut."

¹⁹"O neam necredincios!" le-a zis Isus. "Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine."

²⁰L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pământ, şi se zvârcolea făcând spumă la gură.

Mar 1.26;Luc 9.42;

²¹Isus a întrebat pe tatăl lui: "Câtă vreme este de când îi vine aşa?" "Din copilărie", a răspuns el.

²²"Şi de multe ori duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne."

²³Isus a răspuns: "Tu zici: "Dacă poţi!"... Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!"

Mat 17.20;Mar 11.23;Luc 17.6;Ioan 11.40;

²⁴Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrimi: "Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!"

²⁵Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, şi i-a zis: "Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta, şi să nu mai intri în el."

²⁶Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: "A murit!"

²⁷Dar Isus l-a apucat de mână, şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare.

²⁸Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: "Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?"

Mat 17.19;

²⁹"Acest soi de draci", le-a zis El, "nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post."

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa.

³⁰Au plecat de acolo, şi au trecut prin Galilea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece.

³¹Căci învăţa pe ucenicii Săi, şi zicea: "Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî, şi a treia zi după ce-L vor omorî, va învia."

Mat 17.22;Luc 9.44;

³²Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, şi se temeau să-L întrebe.

Cine este cel mai mare ?

³³Apoi au venit la Capernaum. Când era în casă, Isus i-a întrebat: "Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?"

Mat 18.1;Luc 9.46;Luc 22.24;

³⁴Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare.

³⁵Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece, şi le-a zis: "Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!"

Mat 20.26-27;Mar 10.43;

³⁶Şi a luat un copilaş, şi l-a aşezat în mijlocul lor; apoi l-a luat în braţe, şi le-a zis:

Mat 18.2;Mar 10.16;

³⁷"Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine."

Mat 10.40;Luc 9.48;

Pricinile de păcătuire.

³⁸Ioan I-a zis: "Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi."

Num 11.28;Luc 9.49;

³⁹"Nu-l opriţi", a răspuns Isus, "căci nu este nimeni, care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.

1Cor 12.3;

⁴⁰Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.

Mat 12.30;

⁴¹Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentru că sunteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.

Mat 10.42;

⁴²Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.

Mat 18.6;Luc 17.1;

⁴³Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâini, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge,

Deut 13.6;Mat 5.29;Mat 18.8;

⁴⁴unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.

Isa 66.24;

⁴⁵Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,

⁴⁶unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.

⁴⁷Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei,

⁴⁸unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

⁴⁹Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc, şi orice jertfă va fi sărată cu sare.

Lev 2.13;Ezec 43.24;

⁵⁰Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă, şi să trăiţi în pace unii cu alţii."

Mat 5.13;Luc 14.34;Efes 4.29;Col 4.6;Rom 12.18;Rom 14.19;2Cor 13.11;Evr 12.14;

Desfacerea căsătoriei.

10

¹Isus a plecat de acolo, şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s-au adunat din nou la El; şi, după obiceiul Său, a început iarăşi să-i înveţe.

Mat 19.1;Ioan 10.40;Ioan 11.7;

²Au venit la El Fariseii; şi, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta.

Mat 13.3;

³Drept răspuns, El le-a zis: "Ce v-a poruncit Moise?"

⁴"Moise", au zis ei, "a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărţire, şi s-o lase."

Deut 24.1;Mat 5.31;Mat 19.7;

⁵Isus le-a zis: "Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta.

⁶Dar de la începutul lumii, "Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.

Gen 1.27;Gen 5.2;

⁷De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa.

Gen 2.24;1Cor 5.16;Efes 5.31;

⁸Şi cei doi vor fi un singur trup." Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup.

⁹Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă."

¹⁰În casă, ucenicii L-au întrebat iarăşi asupra celor de mai sus.

¹¹El le-a zis: "Oricine îşi lasă nevasta, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte faţă de ea;

Mat 5.32;Mat 19.9;Luc 16.18;Rom 7.3;1Cor 7.10-11;

¹²şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul, şi ia pe altul de bărbat, preacurveşte."

Copilaşii.

¹³I-au adus nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau.

Mat 19.13;Luc 18.15;

¹⁴Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat, şi le-a zis: "Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.

1Cor 14.20;1Pet 2.2;

¹⁵Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!"

Mat 18.3;

¹⁶Apoi i-a luat în braţe, şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.

Tânărul bogat.

¹⁷Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui, şi L-a întrebat: "Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?"

Mat 19.16;Luc 18.18;

¹⁸"Pentru ce Mă numeşti bun?" i-a zis Isus. "Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.

¹⁹Cunoşti poruncile: "Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta."

Ex 20;Rom 13.9;

²⁰El I-a răspuns: "Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea."

²¹Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit, şi i-a zis: "Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea, şi urmează-Mă."

Mat 6.19-20;Mat 19.21;Luc 12.33;Luc 16.9;

²²Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii.

²³Isus S-a uitat împrejurul Lui, şi a zis ucenicilor Săi: "Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!"

Mat 19.23;Luc 18.24;

²⁴Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul, şi le-a zis: "Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogăţii, să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!

Iov 31.24;Ps 52.7;Ps 62.10;1Tim 6.17;

²⁵Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!"

²⁶Ucenicii au rămas şi mai uimiţi, şi au zis unii către alţii: "Cine poate atunci să fie mântuit?"

²⁷Isus S-a uitat ţintă la ei, şi le-a zis: "Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu."

Ier 32.17;Mat 19.26;Luc 1.37;

Moştenirea vieţii veşnice.

²⁸Petru a început să-I zică: "Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat."

Mat 19.27;Luc 18.28;

²⁹Isus a răspuns: "Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde, pentru Mine şi pentru Evanghelie,

³⁰şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa veşnică.

2Cron 25.9;Luc 18.30;

³¹Mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi."

Mat 19.30;Mat 20.16;Luc 13.30;

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa.

³²Ei erau pe drum şi se suiau la Ierusalim; şi Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi, şi mergeau îngroziţi după El. Isus a luat iarăşi la El pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple.

Mat 20.17;Luc 18.31;Mar 8.31;Mar 9.31;Luc 9.22;Luc 18.31;

³³"Iată", a zis El, "ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte, şi-L vor da în mâinile Neamurilor,

³⁴care îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi-L vor omorî; dar, după trei zile, va învia."

Cererea fiilor lui Zebedei.

³⁵Fiii lui Zebedei, Iacov şi Ioan, au venit la Isus şi I-au zis: "Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere."

Mat 20.20;

³⁶El le-a zis: "Ce voiţi să vă fac?"

³⁷"Dă-ne", I-au zis ei, "să şedem unul la dreapta Ta şi altul la stânga Ta, când vei fi îmbrăcat în slava Ta."

³⁸Isus le-a răspuns: "Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul, pe care am să-l beau Eu, sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?"

³⁹"Putem", au zis ei. Şi Isus le-a răspuns: "Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu, îl veţi bea, şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veţi fi botezaţi;

⁴⁰dar cinstea de a şedea la dreapta sau la stânga Mea, nu atârnă de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită."

⁴¹Cei zece, când au auzit lucrul acesta, au început să se mânie pe Iacov şi pe Ioan.

Mat 20.24;

⁴²Isus i-a chemat la El, şi le-a zis: "Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire.

Luc 22.25;

⁴³Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru;

Mat 20.26-28;Mar 9.35;Luc 9.48;

⁴⁴şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să fie robul tuturor.

⁴⁵Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!"

Ioan 13.14;Filip 2.7;Mat 20.28;1Tim 2.6;Tit 2.14;

Orbul Bartimeu.

⁴⁶Au ajuns la Ierihon. Şi pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos lângă drum, şi cerea de milă.

Mat 20.29;Luc 18.35;

⁴⁷El a auzit că trece Isus din Nazaret, şi a început să strige: "Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!"

⁴⁸Mulţi îl certau să tacă; dar el şi mai tare striga: "Fiul lui David, ai milă de mine!"

⁴⁹Isus S-a oprit, şi a zis: "Chemaţi-l!" Au chemat pe orb, şi i-au zis: "Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă."

⁵⁰Orbul şi-a aruncat haina; a sărit, şi a venit la Isus.

⁵¹Isus a luat cuvântul, şi i-a zis: "Ce vrei să-ţi fac?" "Rabuni", I-a răspuns orbul, "să capăt vederea."

⁵²Şi Isus i-a zis: "Du-te, credinţa ta te-a mântuit." Îndată orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers pe drum după Isus.

Mat 9.22;

Intrarea în Ierusalim.

11

¹Când s-au apropiat de Ierusalim, şi au fost lângă Betfaghe şi Betania, înspre muntele Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi,

Mat 21.1;Luc 19.29;Ioan 12.14;

²şi le-a zis: "Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: îndată ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat încă nici un om; dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.

³Dacă vă va întreba cineva: "Pentru ce faceţi lucrul acesta?" să răspundeţi: "Domnul are trebuinţă de el. Şi îndată îl va trimite înapoi aici."

⁴Ucenicii s-au dus, au găsit măgăruşul legat afară lângă o uşă, la cotitura drumului, şi l-au dezlegat.

⁵Unii din cei ce stăteau acolo, le-au zis: "Ce faceţi? De ce dezlegaţi măgăruşul acesta?"

⁶Ei au răspuns cum le poruncise Isus. Şi i-au lăsat să plece.

⁷Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el, şi Isus a încălecat pe el.

⁸Mulţi oameni îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri, pe care le tăiaseră de pe câmp.

Mat 21.8;

⁹Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după Isus, strigau: "Osana! Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului!

Ps 118.29;

¹⁰Binecuvântată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana în cerurile prea înalte!"

Ps 148.1;

¹¹Isus a intrat în Ierusalim, şi S-a dus în Templu. După ce S-a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania, cu cei doisprezece.

Mat 21.12;

Smochinul blestemat.

¹²A doua zi, după ce au ieşit din Betania, Isus a flămânzit.

Mat 21.18;

¹³A zărit de departe un smochin, care avea frunze, şi a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor.

Mat 21.19;

¹⁴Atunci a luat cuvântul, şi a zis smochinului: "În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!" Şi ucenicii au auzit aceste vorbe.

¹⁵Au ajuns în Ierusalim; şi Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani, şi scaunele celor ce vindeau porumbei.

Mat 21.12;Luc 19.45;Ioan 2.14;

¹⁶Şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu.

¹⁷Şi-i învăţa şi zicea: "Oare nu este scris: "Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile?" Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari."

Isa 56.7;Ier 7.11;

¹⁸Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El, pentru că tot norodul era uimit de învăţătura Lui.

Mat 21.45-46;Luc 19.47;Mat 7.28;Mar 1.22;Luc 4.32;

¹⁹Ori de câte ori se însera, Isus ieşea afară din cetate.

Puterea credinţei.

²⁰Dimineaţa, când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini.

Mat 21.19;

²¹Petru şi-a adus aminte de cele petrecute, şi a zis lui Isus: "Învăţătorule, uite că smochinul, pe care l-ai blestemat, s-a uscat."

²²Isus a luat cuvântul, şi le-a zis: "Aveţi credinţă în Dumnezeu!

²³Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: "Ridică-te şi aruncă-te în mare", şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.

Mat 17.20;Mat 21.21;Luc 17.6;

²⁴De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.

Mat 7.7;Luc 11.9;Ioan 14.13;Ioan 15.7;Ioan 16.24;Iac 1.5-6;

²⁵Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.

Mat 6.14;Col 3.13;

²⁶Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.

Mat 18.35;

Puterea lui Isus.

²⁷S-au dus din nou în Ierusalim. Şi, pe când Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii,

Mat 21.23;Luc 20.1;

²⁸şi I-au zis: "Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta ca să le faci?"

²⁹Isus le-a răspuns: "Am să vă pun şi Eu o întrebare; răspundeţi-Mi la ea, şi apoi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri.

³⁰Botezul lui Ioan venea din cer ori de la oameni? Răspundeţi-Mi!"

³¹Ei însă vorbeau astfel între ei: "Dacă răspundem: "Din cer", va zice: "Dar de ce nu l-aţi crezut?"

³²Şi dacă vom răspunde: "De la oameni..." se temeau de norod, căci toţi socoteau că Ioan a fost în adevăr un prooroc.

Mat 3.5;Mat 14.5;Mar 6.20;

³³Atunci au răspuns lui Isus: "Nu ştim." Şi Isus le-a zis: "Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri."

Pilda vierilor.

12

¹Isus a început pe urmă să le vorbească în pilde. "Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea, şi a zidit un turn; apoi a arendat-o unor vieri şi a plecat din ţară.

Mat 21.33;Luc 29.9;

²La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să ia de la ei din roadele viei.

³Vierii au pus mâna pe el, l-au bătut, şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

⁴A trimis iarăşi la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap, şi l-au batjocorit.

⁵A mai trimis un altul, pe care l-au omorât; apoi a trimis mulţi alţii, dintre care, pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât.

⁶Mai avea un singur fiu preaiubit; la urmă, l-a trimis şi pe el la ei. "Vor primi cu cinste pe fiul meu!" zicea el.

⁷Dar vierii aceia au zis între ei: "Iată moştenitorul; veniţi să-l omorâm, şi moştenirea va fi a noastră."

⁸Şi au pus mâna pe el, l-au omorât, şi i-au aruncat trupul afară din vie.

⁹Acum, ce va face stăpânul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia, şi via o va da altora.

¹⁰Oare n-aţi citit locul acesta din Scriptură: "Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului;

Ps 118.22;

¹¹Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri?"

¹²Ei căutau să-L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Şi L-au lăsat, şi au plecat.

Mat 21.45-46;Mar 11.18;Ioan 7.25-44;

Birul Cezarului.

¹³Apoi au trimis la Isus pe unii din Farisei şi din Irodiani, ca să-L prindă cu vorba.

Mat 22.15;Luc 20.20;

¹⁴Aceştia au venit, şi I-au zis: "Învăţătorule, ştim că spui adevărul, şi nu-Ţi pasă de nimeni; căci nu cauţi la faţa oamenilor, şi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?

¹⁵Să plătim sau să nu plătim?" Isus le-a cunoscut făţărnicia, şi le-a răspuns: "Pentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un ban (Greceşte: dinar.) ca să-l văd."

¹⁶I-au adus un ban; şi Isus i-a întrebat: "Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?" "Ale Cezarului", I-au răspuns ei.

¹⁷Atunci Isus le-a zis: "Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu." Şi se mirau foarte mult de El.

Despre înviere.

¹⁸Saducheii, care zic că nu este înviere, au venit la Isus şi I-au pus următoarea întrebare:

Mat 22.23;Luc 20.27;Fapt 23.8;

¹⁹"Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: "Dacă moare fratele cuiva, şi-i rămâne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui, şi să ridice urmaş fratelui său."

Deut 25.5;

²⁰Erau dar şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat, şi a murit fără să lase urmaş.

²¹Al doilea a luat de nevastă pe văduvă, şi a murit fără să lase urmaş. Tot aşa şi al treilea.

²²Şi nici unul din cei şapte n-a lăsat urmaş. După ei toţi, a murit şi femeia.

²³La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de nevastă."

²⁴Drept răspuns, Isus le-a zis: "Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?

²⁵Căci după ce vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri.

1Cor 15.42-52;

²⁶În ce priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbeşte despre "Rug", ce i-a spus Dumnezeu, când a zis: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?"

Ex 3.6;

²⁷Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi!"

Cea mai mare poruncă.

²⁸Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine Saducheilor, a venit la El, şi L-a întrebat: "Care este cea dintâi dintre toate poruncile?"

Mat 22.35;

²⁹Isus i-a răspuns: "Cea dintâi este aceasta: "Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn;"

Deut 6.4;Luc 10.27;

³⁰şi: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta"; iată porunca dintâi.

³¹Iar a doua este următoarea: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi." Nu este altă poruncă mai mare decât acestea."

Lev 19.18;Mat 22.39;Rom 13.9;Gal 5.14;Iac 2.8;

³²Cărturarul I-a zis: "Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El,

Deut 4.39;Isa 45.6-14;Isa 46.9;

³³şi că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul, şi cu toată puterea, şi a iubi pe aproapele ca pe sine, este mai mult decât toate arderile de tot şi decât "toate jertfele."

1Sam 15.22;Osea 6.6;Mic 6.6-8;

³⁴Isus a văzut că a răspuns cu pricepere, şi i-a zis: "Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu." Şi nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări.

Mat 22.46;

Al cui fiu este Hristosul ?

³⁵Pe când învăţa pe norod în Templu, Isus a zis: "Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David?

Mat 22.41;Luc 20.41;

³⁶Însuşi David, fiind insuflat de Duhul Sfânt, a zis: "Domnul a zis Domnului meu: "Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale."

2Sam 23.2;Ps 110.1;

³⁷Deci chiar David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?" Şi gloata cea mare Îl asculta cu plăcere.

Mustrarea cărturarilor.

³⁸În învăţătura, pe care le-o dădea, Isus le zicea: "Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe.

Mar 4.2;Mat 23.1;Luc 20.46;Luc 11.43;

³⁹Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi, şi după locurile dintâi la ospeţe;

⁴⁰casele văduvelor le mănâncă, şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei."

Mat 23.14;

Văduva săracă.

⁴¹Isus şedea jos în faţa vistieriei Templului, şi Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult.

Luc 21.1;2Împ 12.9;

⁴²A venit şi o văduvă săracă, şi a aruncat doi bănuţi, care fac un gologan.

⁴³Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis: "Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie;

2Cor 8.12;

⁴⁴căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască."

Deut 24.6;1Ioan 3.17;

Dărâmarea Ierusalimului şi venirea Fiului omului.

13

¹Când a ieşit Isus din Templu, unul din ucenicii Lui i-a zis: "Învăţătorule, uită-Te ce pietre şi ce zidiri!"

Mat 24.1;Luc 21.2;

²Isus i-a răspuns: "Vezi tu aceste zidiri mari? Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată."

Luc 19.44;

³Apoi a şezut pe muntele Măslinilor în faţa Templului. Şi Petru, Iacov, Ioan şi Andrei, L-au întrebat deoparte:

⁴"Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri, şi care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?"

Mat 24.3;Luc 21.7;

⁵Isus a început atunci să le spună: "Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.

Ier 29.8;Efes 5.6;1Tes 2.3;

⁶Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: "Eu sunt Hristosul!" Şi vor înşela pe mulţi.

⁷Când veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă spăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul.

⁸Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete şi tulburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor.

Mat 24.8;

⁹Luaţi seama la voi înşivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătoreşti, şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, pentru ca să le slujiţi de mărturie.

Mat 10.17-18;Mat 24.9;Apoc 2.10;

¹⁰Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor.

Mat 24.14;

¹¹Când vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela; căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfânt.

Mat 10.19;Luc 12.11;Luc 21.14;Fapt 2.4;Fapt 4.8-31;

¹²Fratele va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor, şi-i vor omorî.

Mic 7.6;Mat 10.21;Mat 24.10;Luc 21.16;

¹³Veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu; dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit.

Mat 24.9;Luc 21.17;Dan 12.12;Mat 10.22;Mat 24.13;Apoc 2.10;

Îndemn la veghere.

¹⁴Când veţi vedea "urâciunea pustiirii" stând acolo unde nu se cade să fie, - cine citeşte să înţeleagă - atunci cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi.

Mat 24.15;Dan 9.27;Luc 21.21;

¹⁵Cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare, şi să nu intre în casă, ca să-şi ia ceva din ea.

¹⁶Şi cine va fi la câmp, să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina.

¹⁷Vai de femeile care vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea!

Luc 21.23;Luc 23.29;

¹⁸Rugaţi-vă ca lucrurile acestea să nu se întâmple iarna.

¹⁹Pentru că în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost de la începutul lumii, pe care a făcut-o Dumnezeu, până azi, şi cum nici nu va mai fi vreodată.

Dan 9.26;Dan 12.1;Ioel 2.2;Mat 24.21;

²⁰Şi dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa; dar le-a scurtat din pricina celor aleşi.

²¹Dacă vă va zice cineva atunci: "Iată, Hristosul este aici" sau: "Iată-L, acolo", să nu-l credeţi.

Mat 24.23;Luc 17.23;Luc 21.8;

²²Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.

²³Păziţi-vă; iată că vi le-am spus toate dinainte.

2Pet 3.17;

²⁴Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei,

Dan 7.10;Ţef 1.15;Mat 24.29;Luc 21.25;

²⁵stelele vor cădea din cer, şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate.

²⁶Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă.

Dan 7.13-14;Mat 16.27;Mat 24.30;Mar 14.62;Fapt 1.11;1Tes 4.16;2Tes 1.7-10;Apoc 1.7;

²⁷Atunci va trimite pe îngerii Săi, şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.

²⁸Luaţi învăţătură de la smochin prin pilda lui. Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape.

Mat 24.32;Luc 21.29,etc;

²⁹Tot aşa, când veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.

³⁰Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate aceste lucruri.

³¹Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Isa 40.8;

³²Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.

³³Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi când va veni vremea aceea.

Mat 24.42;Mat 25.13;Luc 12.40;Luc 21.34;Rom 13.11;1Tes 5.6;

³⁴Se va întâmpla ca şi cu un om plecat într-altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui, şi porunceşte portarului să vegheze.

Mat 24.45;Mat 25.14;

³⁵Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa.

Mat 24.42-44;

³⁶Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.

³⁷Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!"

Sfatul împotriva lui Isus.

14

¹După două zile era praznicul Paştelor şi al Azimilor. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleşug, şi să-L omoare.

Mat 26.2;Luc 22.1;Ioan 11.55;Ioan 13.1;

²Căci ziceau: "Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod."

Mirul turnat pe capul lui Isus.

³Pe când şedea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.

Mat 26.6;Ioan 12.1-3;Luc 7.37;

⁴Unora dintre ei le-a fost necaz, şi ziceau: "Ce rost are risipa aceasta de mir?

⁵Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei (Greceşte: dinari.), şi să se dea săracilor." Şi le era foarte necaz pe femeia aceea.

⁶Dar Isus le-a zis: "Lăsaţi-o în pace; de ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine;

⁷căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, şi le puteţi face bine oricând voiţi: dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.

Deut 15.11;

⁸Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare.

⁹Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei."

¹⁰Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoţii cei mai de seamă, ca să le vândă pe Isus.

Mat 26.14;Luc 22.3-4;

¹¹Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat, şi i-au făgăduit bani. Şi Iuda căuta un prilej nimerit, ca să-L dea în mâinile lor.

Prăznuirea Paştelor.

¹²În ziua dintâi a praznicului Azimilor, când jertfeau Paştele, ucenicii lui Isus I-au zis:

Mat 26.17;Luc 22.7;

¹³El a trimis pe doi din ucenicii Săi, şi le-a zis: "Duceţi-vă în cetate; acolo aveţi să întâlniţi un om ducând un ulcior cu apă: mergeţi după el.

¹⁴Unde va intra el, spuneţi stăpânului casei: "Învăţătorul zice: "Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?"

¹⁵Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi pentru noi."

¹⁶Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate, şi au găsit aşa cum le spusese El; şi au pregătit Paştele.

¹⁷Seara, Isus a venit cu cei doisprezece.

Mat 26.20;

¹⁸Pe când şedeau la masă şi mâncau, Isus a zis: "Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde."

¹⁹Ei au început să se întristeze, şi să-I zică unul după altul: "Nu cumva sunt eu?"

²⁰"Este unul din cei doisprezece", le-a răspuns El; "şi anume, cel ce întinge mâna cu Mine în blid.

²¹Fiul omului, negreşit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela, prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el, să nu se fi născut."

Mat 26.24;Luc 22.22;

Cina cea de taină.

²²Pe când mâncau, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o, şi le-a dat, zicând: "Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu."

Mat 26.26;Luc 22.19;1Cor 11.23;

²³Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, şi au băut toţi din el.

²⁴Şi le-a zis: "Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi.

²⁵Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei, până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu."

Înştiinţarea lui Petru.

²⁶După ce au cântat cântările de laudă, au ieşit în muntele Măslinilor.

Mat 26.30;

²⁷Isus le-a zis: "În noaptea aceasta toţi veţi avea un prilej de poticnire; pentru că este scris: "Voi bate Păstorul, şi oile vor fi risipite."

Mat 26.31;Zah 13.7;

²⁸Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea."

Mar 16.7;

²⁹Petru i-a zis: "Chiar dacă toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea."

Mat 26.33-34;Luc 22.34;Ioan 13.37-38;

³⁰Şi Isus i-a zis: "Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori."

³¹Dar Petru I-a zis cu şi mai multă tărie: "Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine." Şi toţi ceilalţi au spus acelaşi lucru.

Ghetsimani.

³²S-au dus apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Şi Isus a zis ucenicilor Săi: "Şedeţi aici până Mă voi ruga."

Mat 26.36;Luc 22.39;Ioan 18.1;

³³A luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi a început să Se înspăimânte şi să Se mâhnească foarte tare.

³⁴El le-a zis: "Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici, şi vegheaţi!"

Ioan 12.27;

³⁵Apoi a mers puţin mai înainte, S-a aruncat la pământ, şi Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela.

³⁶El zicea: "Ava, adică: Tată, - Ţie toate lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu."

Rom 8.15;Gal 4.6;Evr 5.7;Ioan 5.30;Ioan 6.38;

³⁷Şi a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind. Şi a zis lui Petru: "Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi?

³⁸Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios."

Rom 7.23;Gal 5.17;

³⁹S-a dus iarăşi, şi S-a rugat, zicând aceleaşi cuvinte.

⁴⁰Apoi S-a întors din nou şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. Ei nu ştiau ce să-I răspundă.

⁴¹În sfârşit, a venit a treia oară, şi le-a zis: "Dormiţi de acum, şi odihniţi-vă! Destul! A venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mâinile păcătoşilor.

Ioan 13.1;

⁴²Sculaţi-vă; haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!"

Mat 26.46;Ioan 18.1-2;

Prinderea lui Isus.

⁴³Şi îndată, pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el a venit o mulţime de oameni cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă, de cărturari şi de bătrâni.

Mat 26.47;Luc 22.47;Ioan 18.3;

⁴⁴Vânzătorul le dăduse semnul acesta: "Pe care-L voi săruta, acela este; să-L prindeţi şi să-L duceţi sub pază."

⁴⁵Când a venit Iuda, s-a apropiat îndată de Isus, şi I-a zis: "Învăţătorule!" Şi L-a sărutat mult.

⁴⁶Atunci oamenii aceia au pus mâna pe Isus, şi L-au prins.

⁴⁷Unul din cei ce stăteau lângă El, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea.

⁴⁸Isus a luat cuvântul, şi le-a zis: "Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi.

Mat 26.55;Luc 22.52;

⁴⁹În toate zilele am fost la voi, şi învăţam pe oameni în Templu, şi nu M-aţi prins. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scripturile."

Ps 22.6;Isa 53.7;Luc 22.37;Luc 24.44;

⁵⁰Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.

Ps 88.8;Mar 14.27;

⁵¹După El mergea un tânăr, care n-avea pe trup decât o învelitoare de pânză de in. Au pus mâna pe el;

⁵²dar el şi-a lăsat învelitoarea, şi a fugit în pielea goală.

Isus osândit de Sinedriu.

⁵³Pe Isus L-au dus la marele preot, unde s-au adunat toţi preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi cărturarii.

Mat 26.57;Luc 22.54;Ioan 18.13;

⁵⁴Petru L-a urmat de departe până în curtea marelui preot; a şezut jos împreună cu aprozii, şi se încălzea la para focului.

⁵⁵Preoţii cei mai de seamă şi tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare; dar nu găseau nici una.

Mat 26.59;

⁵⁶Pentru că mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau.

⁵⁷Unii s-au sculat şi au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui, şi au zis:

⁵⁸"Noi L-am auzit zicând: "Eu voi strica Templul acesta, făcut de mâini omeneşti, şi în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mâini omeneşti."

Mar 15.29;Ioan 2.19;

⁵⁹Nici chiar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturisirea lor.

⁶⁰Atunci marele preot s-a sculat în picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus, şi I-a zis: "Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceştia împotriva Ta?"

Mat 26.62;

⁶¹Isus tăcea, şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăşi, şi I-a zis: "Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?"

Isa 53.7;Mat 26.63;

⁶²"Da, sunt", i-a răspuns Isus. "Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului."

Mat 24.30;Mat 26.64;Luc 22.69;

⁶³Atunci marele preot şi-a rupt hainele, şi a zis: "Ce nevoie mai avem de martori?

⁶⁴Aţi auzit hula. Ce vi se pare?" Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea.

⁶⁵Şi unii au început să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L bată cu pumnii, şi să-I zică: "Proroceşte!" Iar aprozii L-au primit în palme.

Tăgăduirea lui Petru.

⁶⁶Pe când stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot.

Mat 26.58-69;Luc 22.55;Ioan 18.16;

⁶⁷Când a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat ţintă la el, şi i-a zis: "Şi tu erai cu Isus din Nazaret!"

⁶⁸El s-a lepădat, şi a zis: "Nu ştiu, nici nu înţeleg ce vrei să zici." Apoi a ieşit în pridvor. Şi a cântat cocoşul.

⁶⁹Când l-a văzut slujnica, a început iarăşi să spună celor ce stăteau acolo: "Acesta este unul dintre oamenii aceia."

Mat 26.71;Luc 22.58;Ioan 18.25;

⁷⁰Şi el s-a lepădat din nou. După puţină vreme, cei ce stăteau acolo, au zis iarăşi lui Petru: "Nu mai încape îndoială că eşti unul din oamenii aceia; căci eşti Galilean, şi graiul tău seamănă cu al lor."

Mat 26.73;Luc 22.59;Ioan 18.26;Fapt 2.7;

⁷¹Atunci el a început să se blesteme şi să se jure: "Nu cunosc pe omul acesta, despre care vorbiţi!"

⁷²Îndată a cântat cocoşul a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: "Înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori." Şi gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.

Mat 26.75;

Isus înaintea lui Pilat.

15

¹Dimineaţa, preoţii cei mai de seamă au făcut îndată sfat cu bătrânii, cărturarii şi tot Soborul. După ce au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat în mâinile lui Pilat.

Ps 2.2;Mat 27.1;Luc 22.66;Luc 23.1;Ioan 18.28;Fapt 3.13;Fapt 4.26;

²Pilat L-a întrebat: "Eşti Tu Împăratul Iudeilor?" "Da, sunt", i-a răspuns Isus.

Mat 27.11;

³Preoţii cei mai de seamă Îl învinuiau de multe lucruri.

⁴Pilat L-a întrebat din nou: "Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te învinuiesc ei!"

Mat 27.18;

⁵Isus n-a mai dat nici un răspuns, lucru care a mirat pe Pilat.

Isa 53.7;Ioan 19.9;

Hotărârea de moarte întărită.

⁶La fiecare praznic al Paştelor, Pilat le slobozea un întemniţat, pe care-l cereau ei.

Mat 27.15;Luc 23.17;Ioan 18.39;

⁷În temniţă era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarăşii lui, din pricina unui omor, pe care-l săvârşiseră într-o răscoală.