GENEZA (FACEREA) SAU INTÂIA CARTE A LUI MOISE

¹⁴Dumnezeu a zis: "Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;

Deut 4.19;Ps 74.16;Ps 136.7;Ps 74.17;Ps 104.19;

¹⁵şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul." Şi aşa a fost.

¹⁶Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.

Ps 136.7-9;Ps 148.3-5;Ps 8.3;Iov 38.7;

¹⁷Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul,

¹⁸să stăpânească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Ier 31.35;

¹⁹Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.

Vieţuitoarele mării.

²⁰Dumnezeu a zis: "Să mişune apele de vieţuitoare, şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului."

²¹Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.

Gen 6.20;Gen 7.14;Gen 8.19;Ps 104.26;

²²Dumnezeu le-a binecuvântat, şi a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ".

Gen 8.17;

²³Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.

Vieţuitoarele pământului.

²⁴Dumnezeu a zis: "Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor." Şi aşa a fost.

²⁵Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.

²⁶Apoi Dumnezeu a zis: "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ."

Gen 5.1;Gen 9.6;Ps 100.3;Ecl 7.29;Fapt 17.26-29;1Cor 11.7;Efes 4.24;Col 3.10;Iac 3.9;Gen 9.2;Ps 8.6;

²⁷Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.

1Cor 11.7;Gen 5.2;Mal 2.15;Mat 19.4;Marc 10.6;

²⁸Dumnezeu i-a binecuvântat, şi Dumnezeu le-a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ."

Gen 9.1-7;Lev 26.9;Ps 127.3;Ps 128.3-4;

²⁹Şi Dumnezeu a zis: "Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom, care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră."

Gen 9.3;Iov 36.31;Ps 104.14-15;Ps 136.25;Ps 146.7;Fapt 14.17;

³⁰Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde." Şi aşa a fost.

Ps 145.15-16;Ps 147.9;Iov 38.41;

³¹Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

Ps 104.24;1Tim 4.4;

Ziua de odihnă.

2

¹Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul, şi toată oştirea lor.

Ps 33.6;

²În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea, pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.

Ex 20.11;Ex 31.17;Deut 5.14;Evr 4.4;

³Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse.

Neem 9.14;Isa 58.13;

Facerea omului.

⁴Iată istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute.

Gen 1.1;Ps 90.1-2;

⁵În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ nici un copăcel de câmp şi nici o iarbă de pe câmp nu încolţea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era nici un om ca să lucreze pământul.

Gen 1.12;Ps 104.14;Iov 38.26-28;Gen 3.23;

⁶Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului.

⁷Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.

Gen 3.19-23;Ps 103.14;Ecl 12.7;Isa 64.8;1Cor 15.47;Iov 33.4;Fapt 17.25;Gen 7.22;Isa 2.22;1Cor 15.45;

Raiul.

⁸Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.

Gen 13.10;Isa 51.3;Ezec 28.13;Ioel 2.3;Gen 3.24;Gen 4.16;2Împ 19.12;Ezec 27.23;Gen 2.15;

⁹Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.

Ezec 31.8;Gen 3.22;Prov 3.18;Prov 11.30;Apoc 2.7;Apoc 22.2-14;Gen 2.17;

¹⁰Un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe.

¹¹Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur.

Gen 25.18;

¹²Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix.

Num 11.7;

¹³Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş.

¹⁴Numele celui de al treilea este Hidechel (Adică: Tigru.): el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul.

Dan 10.4;

¹⁵Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.

Gen 2.8;

¹⁶Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;

¹⁷dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit."

Gen 2.9;Gen 3.1-17;Gen 3.3-19;Rom 6.23;1Cor 15.56;Iac 1.15;1Ioan 5.16;

Facerea femeii.

¹⁸Domnul Dumnezeu a zis: "Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el."

Gen 3.12;1Cor 11.9;1Tim 2.13;

¹⁹Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.

Gen 1.20-24;Ps 8.6;Gen 6.20;

²⁰Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar, pentru om, nu s-a găsit nici un ajutor, care să i se potrivească.

²¹Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.

Gen 15.12;1Sam 26.12;

²²Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.

Prov 18.22;Evr 13.4;

²³Şi omul a zis: "Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, (în evreieşte "işa" vine de la un cuvânt care înseamnă bărbat "iş") pentru că a fost luată din om."

Gen 29.14;Jud 9.2;2Sam 5.1;2Sam 19.13;Efes 5.30;1Cor 11.8;

²⁴De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.

Gen 31.15;Ps 45.10;Mat 19.5;Marc 10.7;1Cor 6.16;Efes 5.31;

Ispitirea femeii.

²⁵Omul şi nevasta lui erau amândoi goi, şi nu le era ruşine.

Gen 3.7-11;Ex 32.25;Isa 47.3;

3

¹Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: "Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: "Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?"

Apoc 12.9;Apoc 20.2;Mat 10.16;2Cor 11.3;

²Femeia a răspuns şarpelui: "Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină."

³Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: "Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi."

Gen 2.17;

⁴Atunci şarpele a zis femeii: "Hotărât, că nu veţi muri:

Gen 3.13;2Cor 11.3;1Tim 2.14;

⁵dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".

Gen 3.7;Fapt 26.18;

⁶Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.

1Tim 2.14;Gen 3.12-17;

Păcatul lui Adam.

⁷Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri (Sau: cingători.) din ele.

Gen 3.5;Gen 2.25;

⁸Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei (Evreieşte: vântul.): şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.

Iov 38.1;Iov 31.33;Ier 23.24;Amos 9.3;

⁹Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i-a zis: "Unde eşti?"

¹⁰El a răspuns: "Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns."

Gen 2.25;Ex 3.6;1Ioan 3.20;

¹¹Şi Domnul Dumnezeu a zis: "Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?"

¹²Omul a răspuns: "Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat."

Gen 2.18;Iov 31.33;Prov 28.13;

¹³Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: "Ce ai făcut?" Femeia a răspuns: "Şarpele m-a amăgit, şi am mâncat din pom."

Gen 3.4;2Cor 11.3;1Tim 2.14;

¹⁴Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: "Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece, şi să mănânci ţărână.

Isa 65.25;Mic 7.17;

¹⁵Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul."

Mat 3.7;Mat 13.38;Mat 23.33;Ioan 8.44;Fapt 13.10;1Ioan 3.8;Ps 132.11;Isa 7.14;Mic 5.3;Mat 1.23-25;Luc 1.31-35;Gal 4.4;Rom 16.20;Col 2.15;Evr 1.14;1Ioan 5.5;Apo 12.7-17;Ps 48.6;Isa 13.8;Isa 21.3;Ioan 16.21;1Tim 2.15;

¹⁶Femeii i-a zis: "Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine."

Gen 4.7;1Cor 11.3;1Cor 14.34;Efes 5.22-24;1Tim 2.21-22;Tit 2.5;1Pet 3.1-6;1Sam 15.13;

¹⁷Omului i-a zis: "Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: "Să nu mănânci deloc din el", blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;

Gen 3.6;Ecl 1.2-3;Isa 24.5-6;Rom 8.20;Iov 5.7;Ecl 2.23;Iov 31.40;

¹⁸spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănânci iarba de pe câmp.

Ps 104.14;Ecl 1.13;2Tes 3.10;

¹⁹În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce."

Gen 2.7;Iov 21.26;Iov 34.15;Ps 104.29;Ecl 3.20;Ecl 12.7;Rom 5.12;Evr 9.27;Gen 3.5;Isa 19.12;Isa 47.12-13;Ier 22.23;

²⁰Adam a pus nevestei sale numele Eva (Adică: Viaţă.): căci ea a fost mama tuturor celor vii.

²¹Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele, şi i-a îmbrăcat cu ele.

²²Domnul Dumnezeu a zis: "Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el, şi să trăiască în veci."

Gen 2.9;Gen 4.2;Gen 9.20;

²³De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.

Gen 2.8;

²⁴Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.

Ps 104.4;Evr 1.7;Ex 25.18-22;Ezec 28.11-16;

Cain şi Abel.

4

¹Adam s-a împreunat cu nevasta sa Eva; ea a rămas însărcinată, şi a născut pe Cain. Şi a zis: "Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!"

²A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar.

Gen 3.23;Gen 9.20;

³După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare (Sau: o jertfă pentru păcat.) din roadele pământului.

Num 18.12;

⁴Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui;

Num 18.17;Prov 3.9;Evr 11.4;

⁵dar spre Cain şi spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare, şi i s-a posomorât faţa.

Gen 31.2;

⁶Şi Domnul a zis lui Cain: "Pentru ce te-ai mâniat, şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa?

⁷Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti."

Iac 1.15;

⁸Însă Cain a zis fratelui său Abel: "Haidem să ieşim la câmp." Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel, şi l-a omorât.

Mat 23.35;1Ioan 3.12;Iuda 11;

Pedeapsa lui Cain.

⁹Domnul a zis lui Cain: "Unde este fratele tău Abel?" El a răspuns: "Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?"

Ps 9.12;Ioan 8.44;

¹⁰Şi Dumnezeu a zis: "Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.

Evr 12.24;Apoc 6.10;

¹¹Acum blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău!

¹²Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pământ."

¹³Cain a zis Domnului: "Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi.

¹⁴Iată că Tu mă izgoneşti azi de pe faţa pământului; eu voi trebui să mă ascund de Faţa Ta, şi să fiu pribeag şi fugar pe pământ; şi oricine mă va găsi, mă va omorî."

Iov 15.20-24;Ps 51.11;Gen 9.6;Num 35.19-27;

¹⁵Domnul i-a zis: "Nicidecum; ci dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şapte ori." Şi Domnul a hotărât un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi, să nu-l omoare.

Ps 79.12;Ezec 9.4-6;

¹⁶Apoi, Cain a ieşit din Faţa Domnului, şi a locuit în ţara Nod (Adică: Fugă.), la răsărit de Eden.

2Împ 13.23;2Împ 24.20;Ier 23.39;Ier 52.3;

Cain şi urmaşii lui.

¹⁷Cain s-a împreunat cu nevasta sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate, şi a pus acestei cetăţi numele fiului său Enoh.

Ps 49.11;

¹⁸Enoh a fost tatăl lui Irad; Irad a fost tatăl lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael; şi Metuşael a fost tatăl lui Lameh.

¹⁹Lameh şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada, şi numele celeilalte era Ţila.

²⁰Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi şi păzesc vitele.

²¹Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl tuturor celor ce cântă cu alăuta şi cu cavalul.

Rom 4.11-12;

²²Ţila, de partea ei, a născut şi ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă şi de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama.

²³Lameh a zis nevestelor sale: "Ada şi Ţila, ascultaţi glasul meu! Nevestele lui Lameh, ascultaţi cuvântul meu! Am omorât un om pentru rana mea, Şi un tânăr pentru vânătăile mele.

²⁴Cain va fi răzbunat de şapte ori, Iar Lameh de şaptezeci de ori câte şapte."

Gen 4.15;

Naşterea lui Set.

²⁵Adam s-a împreunat iarăşi cu nevasta sa; ea a născut un fiu, şi i-a pus numele Set (Adică: Înlocuit.); "căci", a zis ea, "Dumnezeu mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain."

Gen 5.3;

²⁶Lui Set i s-a născut şi lui un fiu, şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.

Gen 5.6;1Împ 18.24;Ps 116.17;Ioel 2.32;Ţef 3.9;1Cor 1.2;

Urmaşii lui Adam prin Set până la Noe.

5

¹Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.

1Cron 1.1;Luca 3.38;Gen 1.26;Efes 4.24;Col 3.10;

²I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvântat, şi le-a dat numele de "om", în ziua când au fost făcuţi.

Gen 1.27;

³La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui, şi i-a pus numele Set.

Gen 4.25;

⁴După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

1Cro 1.1;Gen 1.28;

⁵Toate zilele pe care le-a trăit Adam, au fost de nouă sute trei zeci de ani; apoi a murit.

Gen 3.19;Evr 9.27;

⁶La vârsta de o sută cinci ani, Set a născut pe Enos.

Gen 4.26;

⁷După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani, şi a născut fii şi fiice.

⁸Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani; apoi a murit.

⁹La vârsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan.

¹⁰După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani, şi a născut fii şi fiice.

¹¹Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani; apoi a murit.

¹²La vârsta de şaptezeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel.

¹³După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani; şi a născut fii şi fiice.

¹⁴Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani; apoi a murit.

¹⁵La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared.

¹⁶După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.

¹⁷Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani; apoi a murit.

¹⁸La vârsta de o sută şaizeci şi doi de ani, Iared a născut pe Enoh.

Iuda 14-15;

¹⁹După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

²⁰Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani; apoi a murit.

²¹La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala.

²²După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

Gen 6.9;Gen 17.1;Gen 24.40;2Împ 20.3;Ps 16.8;Ps 116.9;Ps 128.1;Mic 6.8;Mal 2.6;

²³Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani.

²⁴Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.

2Împ 2.11;Evr 11.5;

²⁵La vârsta de o sută optzeci şi şapte de ani, Metusala a născut pe Lameh.

²⁶După naşterea lui Lameh, Metusala a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani; şi a născut fii şi fiice.

²⁷Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şaizeci şi nouă de ani; apoi a murit.

²⁸La vârsta de o sută optzeci şi doi de ani, Lameh a născut un fiu.

²⁹El i-a pus numele Noe (Adică: mângâiere.), zicând: "Acesta ne va mângâia pentru osteneala şi truda mâinilor noastre, care vin din acest pământ, pe care l-a blestemat Domnul."

Gen 3.17;Gen 4.11;

³⁰După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouă zeci şi cinci de ani; şi a născut fii şi fiice.

³¹Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani; apoi a murit.

³²Noe, la vârsta de cinci sute de ani, a născut pe Sem, Ham şi Iafet.

Gen 6.10;Gen 10.21;

Stricăciunea oamenilor.

6

¹Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului, şi li s-au născut fete,

Gen 1.28;

²fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales.

Deut 7.3-4;

³Atunci Domnul a zis: "Duhul Meu nu va rămâne (Sau: Nu se va lupta, sau nu va stăpâni.) pururea în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi (Sau: de aceea.) zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani."

Gal 5.10-17;1Pet 3.19-20;Ps 78.39;

⁴Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea, şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.

⁵Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ, şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.

Gen 8.21;Deut 29.19;Prov 6.18;Mat 15.19;

⁶I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ, şi S-a mâhnit în inima Lui.

Num 23.19;1Sam 15.11-29;2Sam 24.16;Mal 3.6;Iac 1.17;Isa 63.10;Efes 4.30;

⁷Şi Domnul a zis: "Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare, şi până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut."

Noe.

⁸Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.

Gen 19.19;Ex 33.12-17;Luc 1.30;Fapt 7.46;

⁹Iată care sunt urmaşii lui Noe. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.

Gen 7.1;Ezec 14.14-20;Rom 1.17;Evr 11.7;2Pet 2.5;Gen 5.22;

¹⁰Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.

Gen 5.32;

¹¹Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie.

Gen 7.1;Gen 10.9;Gen 13.13;2Cron 34.27;Luc 1.6;Rom 2.13;Rom 3.19;Ezec 8.17;Ezec 28.16;Hab 2.8-17;

¹²Dumnezeu S-a uitat spre pământ, şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ.

Gen 18.21;Ps 14.2;Ps 33.13-14;Ps 53.2-3;

¹³Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: "Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.

Ier 51.13;Ezec 7.2-6;Amos 8.2;1Pet 4.7;Gen 6.17;

¹⁴Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe, şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară.

¹⁵Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime.

¹⁶Să faci corabiei o fereastră (Sau: acoperiş), sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corabiei; şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.

¹⁷Şi, iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri.

Gen 6.13;Gen 7.4-23;2Pet 2.5;

¹⁸Dar cu tine fac un legământ; să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevasta ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine.

Gen 7.1-13;1Pet 3.20;2Pet 2.5;

¹⁹Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască.

Gen 7.8-16;

²⁰Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor, şi din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă.

Gen 7.9-15;Gen 2.9;

²¹Şi tu, ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă, şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor."

²²Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.

Evr 11.7;Ex 40.16;Gen 7.5-16;

Noe intră în corabie.

7

¹Domnul a zis lui Noe: "Intră în corabie, tu şi toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.

Gen 7.13;Mat 24.38;Luc 17.26;Evr 11.7;1Pet 3.20;2Pet 2.5;Gen 6.9;Ps 33.18-19;Prov 10.9-9;2Pet 2.9;

²Ia cu tine câte şapte perechi din toate dobitoacele curate, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască; o pereche din dobitoacele care nu sunt curate, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască;

Gen 7.8;Lev.Cap 11;Lev 10.10;Ezec 44.23;

³şi câte şapte perechi de asemenea, din păsările cerului, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, pentru ca să le ţii vie sămânţa pe toată faţa pământului.

⁴Căci după şapte zile, voi face să ploaie pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi voi şterge astfel de pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut."

Gen 7.12-17;

⁵Noe a făcut tot ce-i poruncise Domnul.

Gen 6.22;

⁶Noe era de şase sute de ani, când a venit potopul pe pământ.

⁷Şi Noe a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevasta sa şi cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului.

Gen 7.1;

⁸Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se târăşte pe pământ,

⁹au intrat în corabie la Noe, două câte două, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe.

Potopul.

¹⁰După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pământ.

¹¹În anul al şasesutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor.

Gen 8.3;Prov 8.28;Ezec 26.19;Gen 1.7;Gen 8.2;Ps 78.23;

¹²Ploaia a căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

Gen 7.4-17;

¹³În aceeaşi zi au intrat în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei:

Gen 7.1;Gen 7.7;Gen 6.18;Evr 11.7;1Pet 3.20;2Pet 2.5;

¹⁴ei, şi toate fiarele câmpului, după soiul lor, toate vitele după soiul lor, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ după soiul lor, toate păsările după soiul lor, toate păsărelele, tot ce are aripi.

Gen 7.2-9;

¹⁵Au intrat în corabie la Noe, două câte două, din orice făptură care are suflare de viaţă.

Gen 6.10;

¹⁶Cele care au intrat, erau câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, din orice făptură, după cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a închis uşa după el.

Gen 7.2-3;

¹⁷Potopul a fost patruzeci de zile pe pământ. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s-a înălţat deasupra pământului.

Gen 7.4-12;

¹⁸Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pământ, şi corabia plutea pe deasupra apelor.

Ps 104.26;

¹⁹Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, care sunt sub cerul întreg, au fost acoperiţi.

Ps 104.6;Ier 3.23;

²⁰Cu cincisprezece coţi s-au înălţat apele deasupra munţilor, care au fost acoperiţi.

²¹Şi a pierit orice făptură care se mişca pe pământ, atât păsările cât şi vitele şi fiarele, tot ce se târa pe pământ, şi toţi oamenii.

Gen 7.4;Gen 6.13-17;Iov 22.16;Mat 24.39;Luc 17.27;2Pet 3.6;

²²Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pământul uscat, a murit.

Gen 2.7;

²³Toate făpturile care erau pe faţa pământului au fost nimicite, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului: au fost nimicite de pe pământ. N-a rămas decât Noe şi ce era cu el în corabie.

1Pet 3.20;2Pet 1.5;2Pet 3.6;

²⁴Apele au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.

Gen 8.3-4;Gen 7.11;

Sfârşitul potopului.

8

¹Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele s-au potolit.

Gen 19.29;Ex 2.24;1Sam 2.19;Ex 14.21;

²Izvoarele Adâncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise, şi ploaia din cer a fost oprită.

Gen 7.11;Iov 38.37;

³Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se, şi, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micşorat.

Gen 7.24;

⁴În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat.

⁵Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor.

⁶După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe care o făcuse.

Gen 6.16;

⁷A dat drumul unui corb, care a ieşit, ducându-se şi întorcându-se, până când au secat apele de pe pământ.

⁸A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pământului.

⁹Dar porumbelul n-a găsit nici un loc ca să-şi pună piciorul, şi s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pământului. Noe a întins mâna, l-a luat, şi l-a băgat la el în corabie.

¹⁰A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie.

¹¹Porumbelul s-a întors la el spre seară; şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ.

¹²A mai aşteptat alte şapte zile; şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el.

¹³În anul şase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră pe pământ. Noe a ridicat învelitoarea corabiei: s-a uitat, şi iată că faţa pământului se uscase.

¹⁴În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul era uscat de tot.

Ieşirea lui Noe din corabie.

¹⁵Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe, şi i-a zis:

¹⁶"Ieşi din corabie, tu şi nevasta ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine!

Gen 7.13;

¹⁷Scoate afară împreună cu tine toate vieţuitoarele de tot felul care sunt cu tine, atât păsările cât şi vitele şi toate târâtoarele care se târăsc pe pământ: să mişune pe pământ, să crească şi să se înmulţească pe pământ."

Gen 7.15;Gen 1.23;

¹⁸Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevasta sa şi cu nevestele fiilor săi.

¹⁹Toate dobitoacele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pământ, după soiurile lor, au ieşit din corabie.

²⁰Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate şi din toate păsările curate, şi a adus arderi de tot pe altar.

Lev Cap 11;

²¹Domnul a mirosit un miros plăcut; şi Domnul a zis în inima Lui: "Nu voi mai blestema pământul, din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.

Lev 1.9;Ezec 10.41;2Cor 2.15;Efes 5.2;Gen 3.17;Gen 6.17;ŔGen 6.5;Iov 14.4;Iov 15.14;Ps 51.5;Ier 17.9;Mat 15.19;Rom 1.31;Rom 3.23;Gen 9.11-15;

²²Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!"

Isa 54.9;Ier 33.20-25;

Dumnezeu binecuvântează pe Noe.

9

¹Dumnezeu a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi, şi le-a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi pământul.

Gen 9.7-19;Gen 1.28;Gen 10.32;

²S-apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pământ şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mâinile voastre!

Gen 1.58;Osea 2.18;

³Tot ce se mişcă şi are viaţă, să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde.

Deut 12.15;Deut 14.3-11;Fapt 10.12-13;Gen 1.29;Rom 14.14;1Cor 10.23-26;Col 2.16;1Tim 4.3-4;

⁴Numai carne cu viaţa ei, adică sângele ei, să nu mâncaţi.

Lev 17.10-14;Lev 11.26;Deut 12.23;1Sam 14.33;Fapt 15.20-19;

⁵Căci voi cere înapoi sângele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc; şi voi cere înapoi viaţa omului din mâna omului, din mâna oricărui om, care este fratele lui.

Ex 21.28;Gen 4.9-10;Ps 9.12;Fapt 17.26;

⁶Dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui.

Ex 21.12-14;Lev 24.17;Mat 26.52;Apoc 13.10;Gen 1.27;

⁷Iar voi, creşteţi şi înmulţiţi-vă; răspândiţi-vă pe pământ, şi înmulţiţi-vă pe el!"

Gen 9.1-19;Gen 1.28;

Legământul lui Dumnezeu cu Noe.

⁸Dumnezeu a mai vorbit lui Noe şi fiilor lui care erau cu el, şi a zis:

⁹"Iată, Eu fac un legământ cu voi, şi cu sămânţa voastră, care va veni după voi;

Gen 6.18;Isa 54.9;

¹⁰cu toate vieţuitoarele, care sunt cu voi, atât păsările cât şi vitele, şi toate fiarele de pe pământ care sunt cu voi; cu toate cele care au ieşit din corabie şi cu orice alte dobitoace de pe pământ.

Ps 115.9;

¹¹Fac un legământ cu voi că nici o făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului, şi nu va mai veni potop ca să pustiiască pământul."

Isa 54.9;

¹²Şi Dumnezeu a zis: "Iată semnul legământului pe care-l fac între Mine şi voi, şi între toate vieţuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci:

Gen 17.11;

¹³curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ.

Ex 28.12;

¹⁴Când voi strânge nori deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nor;

¹⁵şi Eu Îmi voi aduce aminte de legământul dintre Mine şi voi şi dintre toate vieţuitoarele de orice trup; şi apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură.

Lev 26.42-45;Ezec 16.60;

¹⁶Curcubeul va fi în nor; şi Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legământul cel veşnic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de orice trup de pe pământ".

Gen 17.13-19;

¹⁷Şi Dumnezeu a zis lui Noe: "Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut între Mine şi orice făptură de pe pământ."

Fiii lui Noe.

¹⁸Fiii lui Noe, care au ieşit din corabie, erau: Sem, Ham şi Iafet: Ham este tatăl lui Canaan.

Gen 10.6;

¹⁹Aceştia au fost cei trei fii ai lui Noe, şi din ei s-au răspândit oameni peste tot pământul.

Gen 5.32;Gen 10.32;1Cron 14;

²⁰Noe a început să fie lucrător de pământ, şi a sădit o vie.

Gen 3.12-23;Gen 4.2;Prov 12.11;

²¹A băut vin, s-a îmbătat şi s-a dezgolit în mijlocul cortului său.

Prov 20.1;1Cor 10.12;

²²Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său, şi a spus celor doi fraţi ai lui afară.

²³Atunci Sem şi Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers de-a-ndăratelea şi au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă feţele le erau întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor.

Ex 20.12;Gal 6.1;

²⁴Noe s-a trezit din ameţeala vinului, şi a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tânăr.

²⁵Si a zis: "Blestemat să fie Canaan! Să fie robul robilor fraţilor lui!"

Deut 27.16;Ios 9.23;1Împ 9.20-21;

²⁶El a mai zis: "Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem, Şi Canaan să fie robul lui! (Sau: lor.)

Ps 144.15;Evr 11.16;

²⁷Dumnezeu să lărgească locurile stăpânite de Iafet, Iafet să locuiască în corturile lui Sem, Şi Canaan să fie robul lor!"

Efes 2.13-14;Efes 3.6;

²⁸Noe a trăit, după potop, trei sute cincizeci de ani.

²⁹Toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani; apoi a murit.

Urmaşii lui Iafet.

10

¹Iată spiţa neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham şi Iafet. După potop li s-au născut fii.

Gen 9.1-19;

²Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras.

1Cro 1.5;

³Fiii lui Gomer: Aşchenaz, Rifat şi Togarma.

⁴Fiii lui Iavan: Elişa, Tarşiş, Chitim, şi Dodanim.

⁵De la ei se trag popoarele din ţările neamurilor de pe malul mării, după ţinuturile lor, după limba fiecăruia, după familiile lor, după seminţiile lor.

Ps 72.10;Ier 2.10;Ier 25.22;Ţef 2.11;

Urmaşii lui Ham.

⁶Fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan. -

1Cro 1.8;

⁷Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. Fiii lui Raema: Şeba şi Dedan.

⁸Cuş a născut şi pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pământ.

⁹El a fost un viteaz vânător înaintea Domnului; iată de ce se zice: "Ca Nimrod, viteaz vânător înaintea Domnului."

Ier 16.16;Mic 7.2;Gen 6.11;

¹⁰El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear.

Mic 5.6;

¹¹Din ţara aceasta a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah

¹²şi Resen între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare. -

¹³Miţraim a născut pe Ludimi, Anamimi, Lehabimi, Naftuhimi,

¹⁴Patrusimi, Casluhimi, (din care au ieşit Filistenii) şi pe Caftorimi.

1Cron 1.12;

¹⁵Canaan a născut pe Sidon, întâiul lui născut, şi pe Het;

¹⁶şi pe Iebusiţi, pe Amoriţi, pe Ghirgasiţi,

¹⁷pe Heviţi, pe Archiţi, pe Siniţi,

¹⁸pe Arvadiţi, pe Ţemariţi, pe Hamatiţi. În urmă, familiile Canaaniţilor s-au împrăştiat.

¹⁹Hotarele Canaaniţilor se întindeau de la Sidon, cum mergi spre Gherar, până la Gaza, şi cum mergi spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim, până la Leşa.

Gen 13.12-17;Gen 15.18-21;Num 34.2-12;Ios 12.7-8;

²⁰Aceştia sunt fiii lui Ham, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.

Urmaşii lui Sem.

²¹Şi lui Sem, tatăl tuturor fiilor lui Eber, şi fratele cel mai mare al lui Iafet, i s-au născut fii.

²²Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpacşad, Lud şi Aram.

1Cro 1.17;

²³Fii lui Aram: Uţ, Hul, Gheter şi Maş.

²⁴Arpacşad a născut pe Şelah; şi Şelah a născut pe Eber.

Gen 11.12;

²⁵Lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg (Adică: Împărţire.), numit aşa pentru că pe vremea lui s-a împărţit pământul; iar numele fratelui său era Ioctan.

1Cron 1.19;

²⁶Ioctan a născut pe Almodad, pe Şelef, pe Aţarmavet, pe Ierah,

²⁷pe Adoram, pe Uzal, pe Dicla,

²⁸pe Obal, pe Abimael, pe Seba,

²⁹pe Ofir, pe Havila, şi pe Iobab. Toţi aceştia au fost fiii lui Ioctan.

³⁰Ei au locuit de la Meşa, cum mergi spre Sefar, până la muntele răsăritului.

³¹Aceştia sunt fiii lui Sem, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.

³²Acestea sunt familiile fiilor lui Noe, după spiţa neamului lor, după neamurile lor. Şi din ei au ieşit neamurile care s-au răspândit pe pământ după potop.

Gen 10.1;Gen 9.19;

Turnul Babel.

11

¹Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.

²Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear; şi au descălecat acolo.

³Şi au zis unul către altul: "Haidem! să facem cărămizi, şi să le ardem bine în foc." Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var.

⁴Si au mai zis: "Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul, şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului."

Deut 1.28;

⁵Domnul S-a pogorât să vadă cetatea şi turnul, pe care-l zideau fiii oamenilor.

Gen 18.21;

⁶Şi Domnul a zis: "Iată, ei sunt un singur popor, şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând.

Gen 9.19;Fapt 17.26;Gen 11.1;Ps 2.1;

⁷Haidem! să Ne pogorâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora."

Gen 1.26;Ps 2.4;Fapt 2.4-6;Gen 42.23;Deut 28.49;Ier 5.15;1Cor 14.2-11;

⁸Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului; aşa că au încetat să zidească cetatea.

Luc 1.51;Gen 10.25-32;

⁹De aceea cetatea a fost numită Babel (Adică: Împărţire.), căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ, şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.

1Cor 14.23;

STRĂMOŞII POPORULUI ISRAEL

DE LA AVRAAM PÂNĂ LA IOSIF
Geneza 11.10-50. Isaia 51.1,2 Evrei 11.13-16, 39, 40

Urmaşii lui Sem.

¹⁰Iată spiţa neamului lui Sem. La vârsta de o sută de ani, Sem a născut pe Arpacşad, la doi ani după potop.

Gen 10.22;1Cron 1.17;

¹¹După naşterea lui Arpacşad, Sem a trăit cinci sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

¹²La vârsta de treizeci şi cinci de ani, Arpacşad a născut pe Şelah.

Luc 3.36;

¹³După naşterea lui Şelah, Arpacşad a mai trăit patru sute trei ani; şi a născut fii şi fiice.

¹⁴La vârsta de treizeci de ani, Şelah a născut pe Eber.

¹⁵După naşterea lui Eber, Şelah a mai trăit patru sute trei ani; şi a născut fii şi fiice.

¹⁶La vârsta de treizeci şi patru de ani, Eber a născut pe Peleg.

1Cron 1.19;Luc 3.35;

¹⁷După naşterea lui Peleg, Eber a mai trăit patru sute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice.

¹⁸La vârsta de treizeci de ani, Peleg a născut pe Reu.

¹⁹După naşterea lui Reu, Peleg a mai trăit două sute nouă ani; şi a născut fii şi fiice.

²⁰La vârsta de treizeci şi doi de ani, Reu a născut pe Serug.

Luc 3.35;

²¹După naşterea lui Serug, Reu a mai trăit două sute şapte ani; şi a născut fii şi fiice.

²²La vârsta de treizeci de ani, Serug a născut pe Nahor.

²³După naşterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

²⁴La vârsta de douăzeci şi nouă de ani, Nahor a născut pe Terah.

Luc 3.34;

²⁵După naşterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută nouăsprezece ani; şi a născut fii şi fiice.

²⁶La vârsta de şaptezeci de ani, Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran.

Ios 24.2;1Cron 1.26;

Familia lui Terah.

²⁷Iată spiţa neamului lui Terah. Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran. - Haran a născut pe Lot.

²⁸Şi Haran a murit în faţa tatălui său Terah, în ţara în care se născuse, în Ur în Haldea. -

²⁹Avram şi Nahor şi-au luat neveste. Numele nevestei lui Avram era Sarai, şi numele nevestei lui Nahor era Milca, fiica lui Haran, tatăl Milcăi şi Iscăi.

Gen 17.15;Gen 20.12;Gen 22.20;

³⁰Sarai era stearpă: n-avea copii deloc.

Gen 16.1-2;Gen 18.11-12;

³¹Terah a luat pe fiul său Avram, şi pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului său, şi pe Sarai, nora sa, nevasta fiului său Avram. Au ieşit împreună din Ur din Haldea, ca să meargă în ţara Canaan. Au venit până la Haran, şi s-au aşezat acolo.

Gen 12.1;Neem 9.7;Fapt 7.4;Gen 10.19;

³²Zilele lui Terah au fost de două sute cinci ani; şi Terah a murit în Haran.

Plecarea şi sosirea lui Avram în ţara Canaan.

12

¹Domnul zisese lui Avram: "Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.

Gen 15.7;Isa 41.2;Fapt 7.3;Evr 11.8;

²Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvântare.

Gen 17.6;Gen 18.18;Deut 26.5;1Împ 3.8;Gen 24.35;Gen 28.4;Gal 3.14;

³Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.

Gen 27.29;Ex 23.22;Num 24.9;Gen 18.18;Gen 22.18;Gen 26.4;Ps 72.17;Fapt 3.25;Gal 3.8;

⁴Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani, când a ieşit din Haran.

⁵Avram a luat pe Sarai, nevasta sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile, pe care le strânseseră şi cu toate slugile pe care le câştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan, şi au ajuns în ţara Canaan.

Gen 14.14;Gen 11.31;

⁶Avram a străbătut ţara până la locul numit Sihem, până la stejarul lui More. Canaaniţii erau atunci în ţară.

Evr 11.9;Deut 11.30;Jud 7.1;Gen 10.18-19;Gen 13.7;

⁷Domnul S-a arătat lui Avram, şi i-a zis: "Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale." Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase.

Gen 17.1;Gen 13.15;Gen 17.8;Ps 105.9-11;Gen 13.4;

⁸De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul, având Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului, şi a chemat Numele Domnului.

Gen 13.4;

⁹Avram şi-a urmat drumul, înaintând mereu spre miazăzi.

Gen 13.3;

Avram în Egipt.

¹⁰A venit însă o foamete în ţară; şi Avram s-a pogorât în Egipt, ca să locuiască pentru câtăva vreme acolo; căci era mare foamete în ţară.

Gen 26.1;Ps 105.13;Gen 43.1;

¹¹Când era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: "Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la faţă.

Gen 12.14;Gen 26.7;

¹²Când te vor vedea Egiptenii, vor zice: "Aceasta este nevasta lui!" Şi pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă.

Gen 20.11;Gen 26.7;

¹³Spune, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi sufletul meu să trăiască datorită ţie."

Gen 20.5-13;Gen 26.7;

¹⁴Când a ajuns Avram în Egipt, Egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă.

Gen 39.7;Mat 5.28;

¹⁵Slujbaşii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o şi ei, şi au lăudat-o la Faraon; şi femeia a fost adusă în casa lui Faraon.

Gen 20.2;

¹⁶Pe Avram l-a primit bine din pricina ei; şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile.

Gen 20.14;

¹⁷Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon şi casa lui, din pricina nevestei lui Avram Sarai.

Gen 20.18;1Cron 16.2;Ps 105.14;Evr 13.4;

¹⁸Atunci Faraon a chemat pe Avram, şi i-a zis: "Ce mi-ai făcut? Pentru ce nu mi-ai spus că este nevasta ta?

Gen 20.9;Gen 26.10;

¹⁹De ce ai zis: "Este sora mea", şi am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ţi nevasta; ia-o, şi pleacă!"

²⁰Şi Faraon a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevasta sa şi tot ce avea.

Prov 21.1;

Întoarcerea lui Avram în Canaan. Despărţirea de Lot.

13

¹Avram s-a suit din Egipt în ţara de la miazăzi, el, nevasta sa, şi tot ce avea, împreună cu Lot.

Gen 12.9;

²Avram era foarte bogat în vite, în argint, şi în aur.

Gen 24.35;Ps 112.3;Prov 10.22;

³Din ţara de la miazăzi s-a îndreptat şi a mers până la Betel, până la locul unde fusese cortul lui la început, între Betel şi Ai,

Gen 12.8-9;

⁴în locul unde era altarul, pe care-l făcuse mai înainte. Şi acolo, Avram a chemat Numele Domnului.

Gen 12.7-8;Ps 116.17;

⁵Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi.

⁶Şi ţinutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună; căci averile lor erau aşa de mari, încât nu puteau să locuiască împreună.

Gen 36.7;

⁷S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Canaaniţii şi Feresiţii locuiau atunci în ţară.

Gen 26.20;Gen 12.6;

⁸Avram a zis lui Lot: "Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine, şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi.

1Cor 6.7;

⁹Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga."

Gen 20.15;Gen 34.10;Rom 12.17;Evr 12.14;Iac 3.17;

¹⁰Lot şi-a ridicat ochii, şi a văzut că toată Câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora, până la Ţoar, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului.

Gen 19.17;Deut 34.3;Ps 107.34;Gen 19.24-25;Gen 2.10;Isa 51.3;Gen 14.2-8;Gen 19.22;

¹¹Lot şi-a ales toată Câmpia Iordanului, şi a mers spre răsărit. Astfel s-au despărţit ei unul de altul.

¹²Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot a locuit în cetăţile din Câmpie, şi şi-a întins corturile până la Sodoma.

Gen 19.29;Gen 14.12;Gen 19.1;2Pet 2.7-8;

¹³Oamenii din Sodoma erau răi, şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului.

Gen 18.24;Ezec 16.49;2Pet 2.7-8;Gen 6.11;

Făgăduinţa dată lui Avram

¹⁴Domnul a zis lui Avram, după ce s-a despărţit Lot de el: "Ridică-ţi ochii, şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus;

Gen 13.11;Gen 28.14;

¹⁵căci toată ţara pe care o vezi, ţi-o da ţie şi seminţei tale în veac.

Gen 12.7;Gen 15.18;Gen 17.8;Gen 24.7;Gen 25.4;Num 34.12;Deut 34.4;Fapt 7.5;2Cron 20.7;Ps 37.22-29;Ps 112.2;

¹⁶Îţi voi face sămânţa ca pulberea pământului de mare; aşa că, dacă poate număra cineva pulberea pământului, şi sămânţa ta va putea să fie numărată.

Gen 15.5;Gen 22.17;Gen 26.4;Gen 28.14;Gen 32.12;2Ex 32.12;Num 23.10;Deut 1.10;1Împ 4.20;1Cron 7.23;Isa 48.19;Ier 33.22;Rom 4.16-18;Evr 11.12;

¹⁷Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat; căci ţie ţi-o voi da".

¹⁸Avram şi-a ridicat corturile, şi a venit de a locuit lângă stejarii lui Mamre, care sunt lângă Hebron. Şi acolo a zidit un altar Domnului.

Gen 14.13;Gen 35.27;Gen 37.14;

Avram biruieşte pe împăraţi.

14

¹Pe vremea lui Amrafel, împăratul Şinearului, lui Arioc, împăratul Elasarului, lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, şi lui Tideal, împăratul Goiimului,

Gen 10.10;Gen 11.2;Isa 11.11;

²s-a întâmplat că ei au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, cu Birşa, împăratul Gomorei, cu Şineab, împăratul Admei, cu Şemeeber, împăratul Ţeboimului şi cu împăratul Belei sau Ţoarului.

Deut 29.23;Gen 19.22;

³Aceştia din urmă s-au adunat cu toţii în valea Sidim, adică Marea Sărată.

Num 34.12;Deut 3.17;Ios 3.16;Ps 107.34;

⁴Timp de doisprezece ani fuseseră supuşi lui Chedorlaomer; şi în anul al treisprezecelea s-au răsculat.

Gen 9.26;

⁵Dar, în anul al patrusprezecelea Chedorlaomer şi împăraţii care erau cu el au pornit, şi au bătut pe Refaimi la Aşterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, pe Emimi la Şave-Chiriataim,

Gen 15.20;Deut 3.11;Ios 12.4;Ios 13.13;Deut 2.20;Deut 2.10-11;

⁶şi pe Horiţi în muntele lor Seir, până la stejarul Paran, care este lângă pustie.

Deut 2.12-22;

⁷Apoi s-au întors, au venit la En-Mişpat, sau Cades, şi au bătut pe Amaleciţi pe tot ţinutul lor, ca şi pe Amoriţi, care locuiau la Haţaţon-Tamar.

2Cron 20.2;

⁸Atunci au ieşit împăratul Sodomei, împăratul Gomorei, împăratul Admei, împăratul Ţeboimului şi împăratul Belei sau Ţoarului, şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lor, în valea Sidim,

⁹şi anume: împotriva lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, împotriva lui Tideal, împăratul Goiimului, împotriva lui Amrafel, împăratul Şinearului şi împotriva lui Arioc, împăratul Elasarului: patru împăraţi împotriva a cinci.

¹⁰Valea Sidim era acoperită cu fântâni de smoală. Împăratul Sodomei şi împăratul Gomorei au luat-o la fugă, şi au căzut în ele; ceilalţi au fugit spre munte.

Gen 11.3;Gen 19.17-30;

¹¹Biruitorii au luat toate bogăţiile Sodomei şi Gomorei, şi toate merindele lor, şi au plecat.

Gen 14.16-21;

¹²Au luat şi pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia în Sodoma; au luat şi averile lui, şi au plecat.

Gen 12.5;Gen 13.12;

¹³A venit unul, care scăpase, şi a dat de ştire lui Avram, Evreul; acesta locuia lângă stejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Eşcol, şi fratele lui Aner, care făcuseră legătură de pace cu Avram.

Gen 13.18;Gen 14.24;

¹⁴Cum a auzit Avram că fratele său fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi în casa lui, şi a urmărit pe împăraţii aceia până la Dan.

Gen 13.8;Gen 15.3;Gen 17.12-27;Ecl 2.7;Deut 34.1;Jud 18.29;

¹⁵Şi-a împărţit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut, şi i-a urmărit până la Hoba, care este la stânga Damascului.

Isa 41.2-3;

¹⁶A adus înapoi toate bogăţiile; a luat înapoi şi pe fratele său Lot, cu averile lui, precum şi pe femei, şi norodul.

Gen 14.11-12;

Melchisedec binecuvântează pe Avram.

¹⁷După ce s-a întors Avram de la înfrângerea lui Chedorlaomer şi a împăraţilor care erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieşit în întâmpinare în valea Şave, sau Valea Împăratului.

Evr 7.1;Jud 11.34;1Sam 18.6;2Sam 18.18;

¹⁸Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt.

Evr 7.1;Ps 110.4;Evr 5.6;Mic 6.6;Fapt 16.17;

¹⁹Melhisedec a binecuvântat pe Avram, şi a zis: "Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pământului.

Rut 3.10;2Sam 2.5;Gen 14,22;Mat 11.25;

²⁰Binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!" Şi Avram i-a dat zeciuială din toate.

Gen 24.27;Evr 7.4;

²¹Împăratul Sodomei a zis lui Avram: "Dă-mi oamenii, şi ţine bogăţiile pentru tine."

²²Avram a răspuns împăratului Sodomei: "Ridic mâna spre Domnul, Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pământului,

Ex 6.8;Dan 12.7;Apoc 10.5-6;Gen 14.19;Gen 21.33;

²³şi jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să un zici: "Am îmbogăţit pe Avram." Nimic pentru mine!

Est 9.15-16;

²⁴afară de ce au mâncat flăcăii, şi partea oamenilor care au mers cu mine, Aner, Eşcol şi Mamre: ei pot să-şi ia partea lor!"

Gen 14.13;

Sămânţa lui Avram.

15

¹După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie, şi a zis: "Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău, şi răsplata ta cea foarte mare."

Dan 10.1;Fapt 10.10-11;Gen 26.24;Dan 10.12;Luc 1.13-30;Ps 3.3;Ps 5.12;Ps 84.11;Ps 91.4;Ps 119.114;Ps 16.5;Ps 58.11;Prov 11.18;

²Avram a răspuns: "Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii; şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc."

Fapt 7.5;

³Şi Avram a zis: "Iată că nu mi-ai dat sămânţă, şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu."

Gen 14.14;

⁴Atunci Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: "Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău."

2Sam 7.12;2Sam 16.11;2Cron 32.21;

⁵Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: "Uită-te spre cer, şi numără stelele, dacă poţi să le numeri." Şi i-a zis: "Aşa va fi sămânţa ta."

Ps 147.4;Ier 33.22;Gen 22.17;Ex 32.13;Deut 1.10;Deut 10.22;1Cron 27.23;Rom 4.18;Evr 11.12;Gen 13.16;

⁶Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.

Rom 4.3-22;Gal 3.6;Iac 2.23;Ps 106.31;

Ţara făgăduită seminţiei lui Avram.

⁷Domnul i-a mai zis: "Eu sunt Domnul, care te-am scos din Ur din Haldea, ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta."

Gen 12.1;Gen 11.28-31;Ps 105.44-42;Rom 4.14;

⁸Avram a răspuns: "Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpâni?"

Gen 24.13-14;Jud 6.17-37;1Sam 14.9-10;2Împ 20.6;Luc 1.18;

⁹Şi Domnul i-a zis: "Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel."

¹⁰Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat în două, şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar păsările nu le-a despicat.

Ier 34.18-19;Lev 1.17;

¹¹Păsările răpitoare s-au năpustit peste stârvuri; dar Avram le-a izgonit.

¹²La apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Avram; şi iată că l-a apucat o groază şi un mare întuneric.

Gen 2.21;Iov 4.13;

¹³Şi Domnul a zis lui Avram: "Să ştii hotărât că sămânţa ta va fi străină într-o ţară, care nu va fi a ei; acolo va fi robită, şi o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani.

Ex 12.40;Ps 105.23;Fapt 7.6;Ex 1.11;Ps 105.25;

¹⁴Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu: şi pe urmă va ieşi de-acolo cu mari bogăţii.

Ex 6.6;Deut 6.22;Ex 12.36;Ps 105.37;

¹⁵Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită.

Iov 5.26;Fapt 13.36;Gen 25.8;

¹⁶În al patrulea neam, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea Amoriţilor nu şi-a atins încă vârful."

Ex 12.40;1Împ 21.26;Dan 8.23;Mat 23.32;1Tes 2.16;

¹⁷După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.

Ier 34.18-19;

¹⁸În ziua aceea, Domnul a făcut un legământ cu Avram, şi i-a zis: "Seminţei tale dau ţara aceasta, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat,

Gen 24.7;Gen 12.7;Gen 13.15;Gen 26.4;Ex 23.31;Num 34.3;Deut 1.7;Deut 11.24;Deut 34.4;Ios 1.4;1Împ 4.21;2Cron 9.26;Neem 9.8;Ps 105.11;Isa 27.12;

¹⁹şi anume; ţara Cheniţilor, a Cheniziţilor, a Cadmoniţilor,

²⁰a Hetiţilor, a Fereziţilor, a Refaimiţilor,

²¹a Amoriţilor, a Canaaniţilor, a Ghirgasiţilor şi a Iebusiţilor."

Sarai şi Agar.

16

¹Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă numită Agar.

Gen 15.2-3;Gen 21.9;Gal 4.24;

²Şi Sarai a zis lui Avram: "Iată, Domnul m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea." Avram a ascultat cele spuse de Sarai.

Gen 30.3;Gen 20.18;Gen 30.2;1Sam 1.5-6;Gen 30.3-9;Gen 3.17;

³Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe Egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său Avram, după ce Avram locuise ca străin zece ani în ţara Canaan.

Gen 12.5;

⁴El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată. Când s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ pe stăpâna sa.

2Sam 6.16;Prov 30.21-23;

⁵Şi Sarai a zis lui Avram: "Asupra ta să cadă batjocura aceasta, care mi se face! Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea; şi ea, când a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Să judece Domnul între mine şi tine!"

Gen 31.53;1Sam 24.12;

⁶Avram a răspuns Saraiei: "Iată, roaba ta este în mâna ta; fă-i ce-ţi place!" Atunci Sarai s-a purtat rău cu ea; şi Agar a fugit de ea.

Prov 15.1;1Pet 3.7;Iov 2.6;Ps 106.41-42;Ier 38.5;Ex 2.15;

Fuga Agarei. - Naşterea lui Ismael.

⁷Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustie, şi anume lângă izvorul care este pe drumul ce duce la Şur.

Gen 25.18;Ex 15.22;

⁸El a zis: "Agar, roaba Saraiei, de unde vii, şi unde te duci?" Ea a răspuns: "Fug de stăpâna mea Sarai."

⁹Îngerul Domnului i-a zis: "Întoarce-te la stăpâna ta, şi supune-te sub mâna ei."

Tit 2.9;1Pet 2.18;

¹⁰Îngerul Domnului i-a zis: "Îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi ea va fi atât de multă la număr, că nu va putea fi numărată."

Gen 17.20;Gen 21.18;Gen 25.12;

¹¹Îngerul Domnului i-a zis: "Iată, acum eşti însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ismael (Ismael: din două cuvinte care înseamnă: Dumnezeu aude.); căci Domnul a auzit mâhnirea ta.

Gen 17.19;Mat 1.21;Luc 1.13-31;

¹²El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, şi mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; şi va locui în faţa tuturor fraţilor lui."

Gen 21.20;Gen 25.18;

¹³Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: "Tu eşti Dumnezeu care mă vede (Evreieşte: El-Roi.)!" Căci a zis ea: "Cu adevărat, am văzut aici spatele Celui ce m-a văzut!"

Gen 31.42;

¹⁴De aceea fântâna aceea s-a numit "Fântâna Celui viu care mă vede (Evreieşte: Lahai-Roi.)"; ea este între Cades şi Bared.

Gen 24.62;Gen 25.11;Num 13.26;

¹⁵Agar a născut lui Avram un fiu; şi Avram a pus fiului, pe care i l-a născut Agar, numele Ismael.

Gal 4.22;Gen 16.11;

¹⁶Avram era de optzeci şi şase de ani, când i-a născut Agar pe Ismael.

Numele lui Avram schimbat în Avraam.

17

¹Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă ani, Domnul i S-a arătat, şi i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea, şi fii fără prihană.

Gen 12.1;Gen 28.3;Gen 35.11;Ex 6.3;Deut 10.17;Gen 5.22;Gen 48.15;1Împ 2.4;1Împ 8.25;2Împ 20.3;Gen 6.9;Deut 18.13;Iov 1.1;Mat 5.48;

²Voi face un legământ între Mine şi tine, şi te voi înmulţi nespus de mult".

Gen 12.2;Gen 13.16;Gen 22.17;

³Avram s-a aruncat cu faţa la pământ; şi Dumnezeu i-a vorbit astfel:

Gen 17.17;

⁴"Iată legământul Meu, pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl multor neamuri.

Rom 4.11-16;Gal 3.29;

⁵Nu te vei mai numi Avram; ci numele tău va fi Avraam (Avraam vine din două cuvinte care înseamnă: tată al unei mulţimi.); căci te fac tatăl multor neamuri.

Neem 9.7;Rom 4.17;

⁶Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi; şi din tine vor ieşi împăraţi.

Gen 35.11;Gen 17.16;Gen 35.11;Mat 1.6;

⁷Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia, Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine.

Gal 3.17;Gen 26.24;Gen 28.13;Evr 11.16;Rom 9.8;

⁸Ţie, şi seminţei tale după tine, îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică; şi Eu voi fi Dumnezeul lor."

Gen 12.7;Gen 13.15;Ps 105.9-11;Gen 23.4;28.4Ex 6.7;Lev 26.12;Deut 4.37;Deut 14.2;Deut 26.18;Deut 29.13;

Tăierea împrejur.

⁹Dumnezeu a zis lui Avraam: "Să păzeşti legământul Meu, tu şi sămânţa ta după tine, din neam în neam.

¹⁰Acesta este legământul Meu pe care să-l păziţi între Mine şi voi, şi sămânţa ta după tine: tot ce este de parte bărbătească între voi să fie tăiat împrejur.

Fapt 7.8;

¹¹Să vă tăiaţi împrejur în carnea prepuţului vostru: şi acesta să fie semnul legământului dintre Mine şi voi.

Fapt 7.8;Rom 4.11;

¹²La vârsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur, neam după neam: fie că este rob născut în casă, fie că este cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu face parte din neamul tău.

Lev 12.13;Luc 2.21;Ioan 7.22;Filp 3.5;

¹³Va trebui tăiat împrejur atât robul născut în casă cât şi cel cumpărat cu bani; şi astfel legământul Meu să fie întărit în carnea voastră ca un legământ veşnic.

¹⁴Un copil de parte bărbătească netăiat împrejur în carnea prepuţului lui, să fie nimicit din mijlocul neamului său: a călcat legământul Meu."

Ex 4.24;

Sarai se numeşte Sara.

¹⁵Dumnezeu a zis lui Avraam: "Să nu mai chemi Sarai pe nevasta ta Sarai; ci numele ei să fie Sara.

¹⁶Eu o voi binecuvânta, şi îţi voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvânta, şi ea va fi mama unor neamuri întregi; chiar împăraţi de noroade vor ieşi din ea."

Gen 18.10;Gen 35.11;Gal 4.31;1Pet 3.6;

¹⁷Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ şi a râs, căci a zis în inima lui: "Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?"

Gen 18.12;Gen 21.6;

¹⁸Şi Avraam a zis lui Dumnezeu: "Să trăiască Ismael înaintea Ta!"

¹⁹Dumnezeu a zis: "Cu adevărat, nevasta ta Sara îţi va naşte un fiu; şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca un legământ veşnic pentru sămânţa lui după el.

Gen 18.10;Gen 21.2;Gal 4.28;

²⁰Dar şi cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl voi binecuvânta, îl voi face să crească, şi îl voi înmulţi nespus de mult; doisprezece voievozi va naşte, şi voi face din el un neam mare.

Gen 16.10;Gen 25.12-16;Gen 21.18;

²¹Dar legământul meu îl voi încheia cu Isaac, pe care ţi-l va naşte Sara la anul pe vremea aceasta."

Gen 21.2;

²²Când a isprăvit de vorbit cu el, Dumnezeu S-a înălţat de la Avraam.

Avraam şi casa lui este tăiat împrejur.

²³Avraam a luat pe fiul său Ismael, pe toţi cei ce se născuseră în casa lui, şi pe toţi robii cumpăraţi cu bani, adică pe toţi cei de parte bărbătească dintre oamenii din casa lui Avraam, şi le-a tăiat împrejur carnea prepuţului, chiar în ziua aceea, după porunca, pe care i-o dăduse Dumnezeu.

²⁴Avraam era în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său.

²⁵Fiul său Ismael era în vârstă de treisprezece ani, când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său.

²⁶Avraam şi fiul său Ismael au fost tăiaţi împrejur chiar în ziua aceea.

²⁷Şi toţi oamenii din casa lui: robi născuţi în casa lui, sau cumpăraţi cu bani de la străini, au fost tăiaţi împrejur împreună cu el.

Gen 18.19;

Isaac este făgăduit încă o dată.

18

¹Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei.

Gen 13.18;Gen 14.13;

²Avraam a ridicat ochii, şi s-a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la uşa cortului, şi s-a plecat până la pământ.

Evr 13.2;Gen 19.1;1Pet 4.9;

³Apoi a zis: "Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău.

⁴Îngăduie să se aducă puţină apă, ca să vi se spele picioarele; şi odihniţi-vă sub copacul acesta.

Gen 19.2;Gen 43.24;

⁵Am să mă duc să iau o bucată de pâine, ca să prindeţi la inimă, şi după aceea vă veţi vedea de drum; căci pentru aceasta treceţi pe lângă robul vostru." "Fă cum ai zis", i-au răspuns ei.

Jud 6.18;Jud 13.15;Jud 19.5;Ps 104.15;Gen 19.8;Gen 33.10;

⁶Avraam s-a dus repede în cort la Sara, şi a zis: "Ia repede, trei măsuri de făină albă, frământă, şi fă turte."

⁷Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tânăr şi bun, şi l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă.

⁸Apoi a luat unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, şi l-a pus înaintea lor. El însuşi a stat lângă ei, sub copac, şi le-a slujit până ce au mâncat.

Gen 19.3;

⁹Atunci ei i-au zis: "Unde este nevasta ta Sara?" "Uite-o în cort", a răspuns el.

Gen 24.67;

¹⁰Unul dintre ei a zis: "La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce negreşit la tine; şi iată că Sara, nevasta ta, va avea un fiu." Sara asculta la uşa cortului, care era înapoia lui.

Gen 18.14;2Împ 4.16;Gen 17.19-21;Gen 21.2;Rom 9.9;

¹¹Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă; şi Sarei nu-i mai venea rânduiala femeilor.

Gen 17.17;Rom 4.19;Evr 11.11-19;Gen 31.35;

¹²Sara a râs în sine, zicând: "Acum, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul de asemenea este bătrân."

Gen 17.17;Luc 1.18;1Pet 3.6;

¹³Domnul a zis lui Avraam: "Pentru ce a râs Sara, zicând: "Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?"

¹⁴Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu."

Ier 32.17;Zah 8.6;Mat 3.9;Mat 19.26;Luc 1.37;Gen 17.21;Gen 18.10;2Împ 4.16;

¹⁵Sara a tăgăduit, şi a zis: "N-am râs." Căci i-a fost frică. Dar El a zis: "Ba da, ai râs."

Avraam mijloceşte pentru Sodoma.

¹⁶Bărbaţii aceia s-au sculat să plece, şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă.

Rom 15.24;3Ioan 6;

¹⁷Atunci Domnul a zis: "Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?...

Ps 25.14;Amos 3.7;Ioan 15.15;

¹⁸Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.

Gen 12.3;Gen 22.18;Fapt 3.25;Gal 3.8;

¹⁹Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit"...

Deut 4.9-10;Deut 6.7;Ios 24.15;Efes 6.4;

²⁰Şi Domnul a zis: "Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit, şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu.

Gen 4.14;Gen 19.13;Iac 5.4;

²¹De aceea Mă voi pogorî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti."

Gen 11.5;Ex 3.8;Deut 8.2;Deut 13.3;Ios 22.22;Luc 16.15;2Cor 11.11;

²²Bărbaţii aceia s-au depărtat, şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului.

Gen 19.1;Gen 18.1;

²³Avraam s-a apropiat, şi a zis: "Vei nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău?"

Evr 10.22;Num 16.22;2Sam 24.17;

²⁴Poate că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei, şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cinci zeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei?

Ier 5.1;

²⁵Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?"

Iov 8.20;Isa 3.10-11;Iov 8.3;Iov 34.17;Ps 58.11;Ps 94.2;Rom 3.6;

²⁶Şi Domnul a zis: "Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor."

Ier 5.1;Ezec 22.30;

²⁷Avraam a luat din nou cuvântul, şi a zis: "Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului, eu care nu sunt decât praf şi cenuşă.

Luc 18.1;Gen 3.19;Iov 4.19;Ecl 12.7;1Cor 15.47-48;2Cor 5.1;

²⁸Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?" Şi Domnul a zis: "N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni."

²⁹Avraam I-a vorbit mai departe, şi a zis: "Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni." Şi Domnul a zis: "N-o voi nimici pentru cei patruzeci."

³⁰Avraam a zis: "Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni." Şi Domnul a zis: "N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni."

³¹Avraam a zis: "Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni." Şi Domnul a zis: "N-o voi nimici, pentru cei douăzeci."

³²Avraam a zis: "Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni." Şi Domnul a zis: "N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni."

Jud 6.39;Iac 5.16;

³³După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Şi Avraam s-a întors la locuinţa lui.

Cei doi îngeri la Sodoma.

19

¹Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieşit înainte, şi s-a plecat până la pământ.

Gen 18.22;Gen 18.1;

²Apoi a zis: "Domnii mei, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea şi spălaţi-vă picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă, şi vă veţi vedea de drum." "Nu", au răspuns ei, "ci vom petrece noaptea în uliţă".

Evr 13.3;Gen 18.4;Luc 24.28;

³Dar Lot a stăruit de ei până au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azimi şi au mâncat.

Gen 18.8;

⁴Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile.

⁵Au chemat pe Lot, şi i-au zis: "Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei."

Isa 3.9;Jud 19.22;Gen 4.1;Rom 1.24-27;Iuda 7;

⁶Lot a ieşit afară la ei la uşă, a încuiat uşa după el,

Jud 19.23;

⁷şi a zis: "Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate!

⁸Iată că am două fete care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară, şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai, nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit sub umbra acoperişului casei mele."

Jud 19.24;Gen 18.5;

⁹Ei au strigat: "Pleacă!" Şi au zis: "Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin, şi acum vrea să facă pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decât lor." Şi împingând pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă uşa.

2Pet 2.7-8;Ex 2.14;

¹⁰Dar bărbaţii aceia au întins mâna, au tras pe Lot înăuntru la ei în casă, şi au încuiat uşa.

¹¹Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic până la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa.

2Împ 6.18;Fapt 13.11;

Nimicirea Sodomei şi Gomorei.

¹²Bărbaţii aceia au zis lui Lot: "Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice, şi tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta.

Gen 7.1;2Pet 2.7-9;

¹³Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim."

Gen 18.20;1Cron 21.15;

¹⁴Lot a ieşit, şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: "Sculaţi-vă", a zis el, "ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea." Dar ginerii lui credeau că glumeşte.

Mat 1.18;Num 16.21-45;Ex 9.21;Luc 17.28;Luc 24.11;

¹⁵Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicând: "Scoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii."

Num 16.24-26;Apoc 18.4;

¹⁶Şi fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de mână, pe el, pe nevasta sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-l cruţe; l-au scos, şi l-au lăsat afară din cetate.

Luc 18.13;Rom 9.15-16;Ps 34.22;

¹⁷După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: "Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi, şi să nu te opreşti în vreun loc din Câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri."

1Împ 19.3;Gen 19.26;Mat 24.16-18;Luc 9.62;Filip 3.13-14;

¹⁸Lot le-a zis: "O! nu, Doamne!

Fapt 10.14;

¹⁹Iată că am căpătat trecere înaintea Ta, şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrându-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte, înainte ca să mă atingă prăpădul, şi voi pieri.

²⁰Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea, şi este mică. O! de aş putea să fug acolo,... este aşa de mică... şi să scap cu viaţa!"

²¹Şi El i-a zis: "Iată că-ţi fac şi hatârul acesta, şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti.

Iov 42.8-9;Ps 145.19;

²²Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo." Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele Ţoar (Adică: Mic.).

Gen 32.25-26;Ex 32.10;Deut 9.14;Marc 6.5;Gen 13.10;Gen 14.2;

²³Răsărea soarele pe pământ, când a intrat Lot în Ţoar.

²⁴Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer.

Deut 29.23;Isa 13.19;Ier 20.16;Ier 50.40;Ezec 16.49-50;Osea 11.8;Amos 4.11;Ţef 2.9;Luc 17.29;2Pet 2.6;Iuda 7;

²⁵A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată Câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor, şi tot ce creştea pe pământ.

Gen 14.3;Ps 107.34;

²⁶Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi, şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare.

Luc 17.32;

²⁷Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă, şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.

Gen 18.22;

²⁸Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora, şi spre toată Câmpia; şi iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum, ca fumul unui cuptor.

Apoc 18.9;

²⁹Când a nimicit Dumnezeu cetăţile Câmpiei, Şi-a adus aminte de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa.

Gen 8.1;Gen 18.23;

Păcatul fetelor lui Lot.

³⁰Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte, cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămână în Ţoar. A locuit într-o peşteră, cu cele două fete ale lui.

Gen 19.17-19;

³¹Cea mai mare a zis celei mai tinere: "Tatăl nostru este bătrân; şi nu mai este nici un bărbat în ţinutul acesta, ca să intre la noi, după obiceiul tuturor ţărilor.

Gen 16.2-4;Gen 38.8-9;Deut 25.5;

³²Vino, să punem pe tatăl nostru să bea vin, şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru."

Marc 12.19;

³³Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea; şi cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.

³⁴A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: "Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta, şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru."

³⁵Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.

³⁶Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor.

³⁷Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab; el este tatăl Moabiţilor din ziua de azi.

Deut 2.9;

³⁸Cea mai tânără a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi: el este tatăl Amoniţilor din ziua de azi.

Deut 2.19;

Avraam în Gherar.

20

¹Avraam a plecat de acolo în ţara de miazăzi, s-a aşezat între Cades şi Şur, şi a locuit ca străin în Gherar.

Gen 18.1;Gen 16.7-14;Gen 26.6;

²Avraam zicea despre Sara, nevasta sa: "Este sora mea!" S-a temut să spună că este nevasta sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarei, a trimis şi a luat pe Sara.

Gen 12.13;Gen 26.7;Gen 12.15;

³Atunci Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Abimelec, şi i-a zis: "Iată, ai să mori din pricina femeii, pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat."

Ps 105.14;Iov 33.15;Gen 20.7;

⁴Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: "Doamne, vei omorî Tu oare chiar şi un neam nevinovat?

Gen 18.23;Gen 20.18;

⁵Nu mi-a spus el că este sora sa? Şi n-a zis ea însăşi că el este fratele său? Eu am lucrat cu inimă curată şi cu mâini nevinovate."

2Împ 20.3;2Cor 1.12;

⁶Dumnezeu i-a zis în vis: "Ştiu şi Eu că ai lucrat cu inimă curată: de aceea te-am şi ferit să păcătuieşti împotriva Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea.

Gen 31.7;Gen 35.5;Ex 34.24;1Sam 25.26-34;Gen 39.9;Lev 6.2;Ps 51.4;

⁷Acum, dă omului nevasta înapoi; căci el este prooroc, se va ruga pentru tine, şi vei trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să ştii că vei muri negreşit, tu şi tot ce-i al tău."

1Sam 7.5;2Împ 5.11;Iov 42.8;Iac 5.14-15;1Ioan 5.16;Gen 2.17;Num 16.32-33;

⁸Abimelec s-a sculat dis-de-dimineaţă, a chemat pe toţi slujitorii săi, şi le-a spus tot ce se întâmplase. Şi oamenii aceia au fost cuprinşi de o mare spaimă.

⁹Abimelec a chemat şi pe Avraam şi i-a zis: "Ce ne-ai făcut? Şi cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină peste mine şi peste împărăţia mea un păcat atât de mare? Ai făcut faţă de mine lucruri care nu trebuiau nicidecum făcute."

Gen 26.10;Ex 32.21;Ios 7.25;Gen 34.7;

¹⁰Şi Abimelec a zis lui Avraam: "Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?"

¹¹Avraam a răspuns: "Îmi ziceam că, fără îndoială, nu-i nici o frică de Dumnezeu în ţara aceasta, şi că au să mă omoare din pricina nevestei mele.

Gen 42.18;Ps 36.1;Prov 16.6;Gen 12.12;Gen 26.7;

¹²Dealtfel este adevărat că este sora mea, fiica tatălui meu; numai că nu-i fiica mamei mele; şi a ajuns să-mi fie nevastă.

Gen 11.29;

¹³Când m-a scos Dumnezeu din casa tatălui meu, am zis Sarei: "Iată hatârul pe care ai să mi-l faci: în toate locurile unde vom merge, spune despre mine că sunt fratele tău."

Gen 12.1;Gen 12.9;Gen 12.11;Evr 11.8;Gen 12.13;

¹⁴Abimelec a luat oi şi boi, robi şi roabe, şi le-a dat lui Avraam; şi i-a dat înapoi şi pe Sara, nevasta sa.

Gen 12.16;

¹⁵Abimelec a zis: "Iată, ţara mea este înaintea ta; locuieşte unde-ţi va plăcea."

Gen 13.9;

¹⁶Şi Sarei i-a zis: "Iată, dau fratelui tău o mie de arginţi; aceasta să-ţi fie o dovadă de cinste, faţă de toţi cei ce sunt cu tine, aşa că înaintea tuturor vei fi fără vină."

Gen 20.5;Gen 26.11;Gen 24.65;

¹⁷Avraam s-a rugat lui Dumnezeu, şi Dumnezeu a însănătoşat pe Abimelec, pe nevasta şi roabele lui, aşa că au putut să nască.

Iov 42.9-10;

¹⁸Fiindcă Domnul încuiase pântecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec, din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.

Gen 12.17;

Naşterea lui Isaac.

21

¹Domnul Şi-a adus aminte de cele ce spusese Sarei, şi Domnul a împlinit faţă de Sara ce făgăduise.

1Sam 2.21;Gen 17.19;Gen 18.10-14;Gal 4.23-28;

²Sara a rămas însărcinată, şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu.

Fapt 7.8;Gal 4.22;Evr 11.11;Gen 17.21;

³Avraam a pus fiului său nou născut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac.

Gen 17.19;

⁴Avraam a tăiat împrejur pe fiul său Isaac, la vârsta de opt zile, cum îi poruncise Dumnezeu.

Fapt 7.8;Gen 17.10-12;

⁵Avraam era în vârstă de o sută de ani, la naşterea fiului său Isaac.

Gen 17.1-17;

⁶Şi Sara a zis: "Dumnezeu m-a făcut de râs: oricine va auzi, va râde de mine."

Ps 126.2;Isa 54.1;Gal 4.27;Luc 1.58;

⁷Şi a adăugat: "Cine s-ar fi gândit să spună lui Avraam că Sara va da ţâţă la copii? Şi totuşi i-am născut un fiu la bătrâneţe!"

Gen 18.11-12;

Izgonirea Agarei în pustie.

⁸Copilul s-a făcut mare, şi a fost înţărcat. Avraam a făcut un ospăţ mare în ziua când a fost înţărcat Isaac.

⁹Sara a văzut râzând pe fiul pe care-l născuse lui Avraam Egipteanca Agar.

Gen 16.1;Gen 16.15;Gal 4.29;

¹⁰Şi a zis lui Avraam: "Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu, cu Isaac."

Gal 4.30;Gen 25.6;Gen 36.6-7;

¹¹Cuvintele acestea n-au plăcut deloc lui Avraam, din pricina fiului său.

Gen 17.18;

¹²Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: "Să nu te mâhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac va ieşi o sămânţă, care va purta cu adevărat numele tău.

Rom 9.7-8;Evr 11.18;

¹³Dar şi pe fiul roabei tale îl voi face un neam, căci este sămânţa ta."

Gen 21.18;Gen 16.10;Gen 17.20;

¹⁴A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineaţă; a luat pâine şi un burduf cu apă, pe care l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat şi copilul, şi i-a dat drumul. Ea a plecat, şi a rătăcit prin pustia Beer-Şeba.

Ioan 8.35;

¹⁵Când s-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiş,

¹⁶şi s-a dus de a şezut în faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc; căci zicea ea: "Să nu văd moartea copilului!" A şezut dar în faţa lui la o parte, a ridicat glasul, şi a început să plângă.

¹⁷Dumnezeu a auzit glasul copilului; şi Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar, şi i-a zis: "Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este.

Ex 3.7;

¹⁸Scoală-te, ia copilul şi ţine-l de mână; căci voi face din el un neam mare."

Gen 21.13;

¹⁹Şi Dumnezeu i-a deschis ochii, şi ea a văzut un izvor de apă; s-a dus de a umplut burduful cu apă, şi a dat copilului să bea.

Num 22.31;2Împ 6.17-20;Luc 24.16-31;

²⁰Dumnezeu a fost cu copilul, care a crescut, a locuit în pustie, şi a ajuns vânător cu arcul.

Gen 28.15;Gen 39.2-21;Gen 16.12;

²¹A locuit în pustiul Paran, şi mama sa i-a luat o nevastă din ţara Egiptului.

Gen 24.4;

Legământul lui Avraam cu Abimelec.

²²În vremea aceea, Abimelec, însoţit de Picol, căpetenia oştirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: "Dumnezeu este cu tine în tot ce faci.

Gen 20.2;Gen 26.26;Gen 26.28;

²³Jură-mi acum aici, pe Numele lui Dumnezeu, că nu mă vei înşela niciodată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepoţii mei, şi că vei avea faţă de mine şi faţă de ţara, în care locuieşti ca străin, aceeaşi bunăvoinţă pe care o am eu faţă de tine."

Ios 2.12;1Sam 24.21;

²⁴Avraam a zis: "Jur!"

²⁵Dar Avraam a băgat vină lui Abimelec pentru o fântână de apă, pe care puseseră mâna cu sila robii lui Abimelec.

Gen 26.15-22;

²⁶Abimelec a răspuns: "Nu ştiu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai dat de ştire, şi nici eu nu aflu decât azi."

²⁷Şi Avraam a luat oi şi boi, pe care i-a dat lui Abimelec; şi au făcut legământ amândoi.

Gen 26.31;

²⁸Avraam a pus de o parte şapte mieluşele din turmă.

²⁹Şi Abimelec a zis lui Avraam: "Ce sunt aceste şapte mieluşele, pe care le-ai pus deoparte?"

Gen 33.8;

³⁰El a răspuns: "Trebuie să primeşti din mâna mea aceste şapte mieluşele, pentru ca să-mi slujească de mărturie că am săpat fântâna aceasta."

Gen 31.48-52;

³¹Iată de ce locul acela se numeşte Beer-Şeba (Adică: Fântâna jurământului.); căci acolo şi-au jurat ei credinţă unul altuia.

Gen 26.33;

³²Astfel au făcut ei legământ la Beer Şeba. După aceea, Abimelec s-a sculat împreună cu Picol, căpetenia oştirii sale, şi s-au întors în ţara Filistenilor.

³³Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Şeba; şi a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeului celui veşnic.

Gen 4.26;Deut 33.27;Isa 40.28;Rom 16.26;1Tim 1.17;

³⁴Avraam a locuit multă vreme ca străin în ţara Filistenilor.

Jertfirea lui Isaac.

22

¹După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam, şi i-a zis: "Avraame!" "Iată-mă", a răspuns el.

1Cor 10.13;Evr 11.17;Iac 1.12;1Pet 1.7;

²Dumnezeu i-a zis: "Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria, şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune."

Evr 11.17;2Cron 3.1;

³Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus şaua pe măgar, şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot, şi a pornit spre locul, pe care i-l spusese Dumnezeu.

⁴A treia zi, Avraam a ridicat ochii, şi a văzut locul de departe.

⁵Şi Avraam a zis slugilor sale: "Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul, ne vom duce până colo să ne închinăm, şi apoi ne vom întoarce la voi."

⁶Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus în spinarea fiului său Isaac, şi a luat în mână focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amândoi împreună.

Ioan 19.17;

⁷Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: "Tată!" "Ce este, fiule?" i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: "Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?"

⁸"Fiule", a răspuns Avraam, "Dumnezeu însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot." Şi au mers amândoi împreună înainte.

⁹Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac, şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.

Evr 11.17;Iac 2.21;

¹⁰Apoi Avraam a întins mâna, şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său.

¹¹Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri, şi a zis: "Avraame! Avraame!" "Iată-mă!" a răspuns el.

¹²Îngerul a zis: "Să nu pui mâna pe băiat, şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine."

1Sam 15.22;Mic 6.7-8;Gen 26.5;Iac 2.22;

¹³Avraam a ridicat ochii, şi a văzut înapoia lui un berbec, încurcat cu coarnele într-un tufiş; şi Avraam s-a dus de a luat berbecul, şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.

¹⁴Avraam a pus locului aceluia numele: "Domnul va purta de grijă (Evreieşte: Jehova iire.). De aceea se zice şi azi: "La muntele unde Domnul va purta de grijă."

¹⁵Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam,

¹⁶şi a zis: "Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta, şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,

Ps 105.9;Luc 1.73;

¹⁷te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei.

Gen 15.5;Ier 33.22;Gen 13.16;Gen 24.60;Mic 1.9;

¹⁸Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!"

Gen 12.3;Gen 18.18;Gen 26.4;Fapt 3.25;Gal 3.8-18;Gen 22.3-10;Gen 26.5;

¹⁹Avraam s-a întors la slugile sale, şi s-au sculat şi au plecat împreună la Beer-Şeba, căci Avraam locuia la Beer-Şeba.

Gen 21.31;

Spiţa neamului lui Nahor.

²⁰După aceste lucruri, i s-a spus lui Avraam: "Iată, Milca a născut şi ea copii fratelui tău Nahor,

Gen 11.29;

²¹şi anume pe Uţ, întâiul său născut, pe Buz, fratele său, pe Chemuel, tatăl lui Aram,

Iov 1.1;Iov 32.2;

²²pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Iidlaf şi pe Betuel.

²³Betuel a născut pe Rebeca. Aceştia sunt cei opt fii, pe care i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.

Gen 24.15;Rom 9.10;

²⁴Ţiitoarea lui, numită Reuma, a născut şi ea, pe Tebah, Gaham, Tahaş şi Maaca.

Moartea şi îngroparea Sarei.

23

¹Viaţa Sarei a fost de o sută douăzeci şi şapte de ani: aceştia sunt anii vieţii Sarei.

²Sara a murit la Chiriat-Arba, adică Hebron, în ţara Canaan; şi Avraam a venit să jelească pe Sara şi s-o plângă.

Ios 14.15;Jud 1.10;Gen 13.18;Gen 23.19;

³Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale, şi a vorbit astfel fiilor lui Het:

⁴"Eu sunt străin şi venetic printre voi, daţi-mi un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta şi s-o ridic dinaintea mea."

Gen 17.8;1Cron 29.15;Ps 105.12;Evr 11.9-13;Fapt 7.5;

⁵Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam:

⁶"Ascultă-ne, domnule! Tu eşti ca un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ţi moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Nici unul din noi nu te va opri să-ţi îngropi moarta în mormântul lui."

Gen 13.2;Gen 14.14:24.35;

⁷Avraam s-a sculat şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea norodului ţării, adică înaintea fiilor lui Het.

⁸Şi le-a vorbit astfel: "Dacă găsiţi cu cale să-mi îngrop moarta şi s-o iau dinaintea ochilor mei, ascultaţi-mă, şi rugaţi pentru mine pe Efron, fiul lui Ţohar,

⁹să-mi dea peştera Macpela, care-i a lui, şi care este chiar la marginea ogorului lui; să mi-o dea în schimbul preţului ei, ca să-mi slujească drept loc pentru îngropare în mijlocul vostru."

¹⁰Efron era şi el acolo în mijlocul fiilor lui Het. Şi Efron, Hetitul, a răspuns lui Avraam, în auzul fiilor lui Het şi în auzul tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii:

Gen 34.20-24;Rut 4.4;

¹¹"Nu, domnul meu, ascultă-mă! Îţi dăruiesc ogorul şi-ţi dăruiesc şi peştera care este în el. Ţi le dăruiesc în faţa fiilor norodului meu: şi îngroapă-ţi moarta."

2Sam 24.21-24;

¹²Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea norodului ţării.

¹³Şi a vorbit astfel lui Efron, în auzul norodului ţării: "Ascultă-mă, te rog! Îţi dau preţul ogorului: primeşte-l de la mine; şi-mi voi îngropa moarta în el."

¹⁴Şi Efron a răspuns astfel lui Avraam:

¹⁵"Domnul meu, ascultă-mă! O bucată de pământ de patru sute de sicli de argint, ce este aceasta între mine şi tine? Îngroapă-ţi dar moarta!"

Ex 30.13;Ezec 45.12;

¹⁶Avraam a înţeles pe Efron. Şi Avraam a cântărit lui Efron preţul cumpărării despre care vorbise, în faţa fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint, care mergeau la orice negustor.

Ier 32.9;

¹⁷Ogorul lui Efron din Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, ogorul şi peştera din el, şi toţi copacii care se aflau în ogor şi în toate hotarele lui de jur împrejur,

Gen 25.9;Gen 49.30-32;Gen 50.13;Fapt 7.16;

¹⁸au fost întărite astfel ca moşie a lui Avraam, în faţa fiilor lui Het şi a tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii.

¹⁹După aceea, Avraam a îngropat pe Sara, nevasta sa, în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, adică Hebron, în ţara Canaan.

²⁰Ogorul şi peştera din el au fost întărite astfel lui Avraam ca ogor pentru înmormântare, de către fiii lui Het.

Rut 4.7-10;Ier 32.10-11;

Rebeca cerută în căsătorie pentru Isaac.

24

¹Avraam era bătrân, înaintat în vârstă; şi Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru.

Gen 18.11;Gen 21.5;Gen 13.2;Gen 24.35;Ps 112.3;Prov 10.22;

²Avraam a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: "Pune-ţi te rog, mâna sub coapsa mea;

Gen 15.2;Gen 24.10;Gen 39.4-6;Gen 47.29;1Cron 29.24;Plân 5.6;

³şi te voi pune să juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele Canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc,

Gen 14.22;Deut 6.13;Ios 2.12;Gen 26.35;Gen 27.46;Gen 28.2;Ex 34.16;Deut 7.3;

⁴ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac."

Gen 28.2;Gen 12.1;

⁵Robul i-a răspuns: "Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în ţara aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?"

⁶Avraam i-a zis: "Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo!

⁷Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat, zicând: "Seminţei tale voi da ţara aceasta", va trimite pe Îngerul Său înaintea ta; şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu.

Gen 12.1;Gen 12.7;Gen 13.15;Gen 15.18;Gen 17.8;Ex 32.13;Deut 1.8;Deut 34.4;Fapt 7.5;Ex 23.20-23;Ex 33.2;Evr 1.14;

⁸Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta, pe care te pun să-l faci. Cu nici un chip să nu duci însă acolo pe fiul meu."

Ios 2.17-20;

⁹Robul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam, şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri.

¹⁰Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său, şi a plecat, având cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat, şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.

Gen 24.2;Gen 27.43;

¹¹A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă.

Ex 2.16;1Sam 9.11;

¹²Şi a zis: "Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă astăzi, şi îndură-Te de stăpânul meu Avraam.

Gen 24.27;Gen 26.24;Gen 28.13;Gen 32.9;Ex 3.6-15;Neem 1.11;Ps 37.5;

¹³Iată, stau lângă izvorul acesta de apă, şi fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă.

Gen 24.43;Gen 29.9;Ex 2.16;

¹⁴Fă ca fata căreia îi voi zice: "Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau", şi care va răspunde: "Bea, şi am să dau de băut şi cămilelor tale", să fie aceea, pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu."

Jud 6.17-37;1Sam 6.7;1Sam 14.10;1Sam 20.7;

¹⁵Nu sfârşise el încă de vorbit, şi-a ieşit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.

Gen 11.29;Gen 22.23;

¹⁶Fata era foarte frumoasă; era fecioară, şi nici un bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a pogorât la izvor, şi-a umplut vadra şi s-a suit iarăşi.

Gen 26.7;

¹⁷Robul a alergat înaintea ei, şi a zis: "Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta."

¹⁸"Bea, domnul meu", a răspuns ea. Şi s-a grăbit de a plecat vadra pe mână, şi i-a dat să bea.

1Pet 3.8;1Pet 4.9;

¹⁹După ce i-a dat şi a băut de s-a săturat, a zis: "Am să scot apă şi pentru cămilele tale, până vor bea şi se vor sătura."

²⁰A vărsat în grabă vadra în adăpătoare, şi a alergat iarăşi la fântână ca să scoată apă; şi a scos pentru toate cămilele lui.

²¹Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.

Gen 24.12-56;

²²Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări, grele de zece sicli de aur.

Ex 32.2-3;Isa 3.19-21;Ezec 16.11-12;1Pet 3.3;

²³Şi a zis: "A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?"

²⁴Ea a răspuns: "Eu sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor."

Gen 22.23;

²⁵Şi i-a zis mai departe: "Avem paie şi nutreţ din belşug, şi este şi loc de găzduit peste noapte."

²⁶Atunci omul a plecat capul, şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului,

Gen 24.52;Ex 4.31;

²⁷zicând: "Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraţilor stăpânului meu."

Ex 18.10;Rut 4.14;1Sam 25.32-39;2Sam 18.28;Luc 1.68;Gen 32.10;Ps 98.3;Gen 24.48;

²⁸Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele întâmplate.

²⁹Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.

Gen 29.5;

³⁰Văzuse veriga şi brăţările în mâinile surorii sale, şi auzise pe sora sa Rebeca spunând: "Aşa mi-a vorbit omul acela." A venit dar la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor,

³¹şi a zis: "Vino, binecuvântatul Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa, şi am pregătit un loc pentru cămile."

Gen 26.29;Jud 17.2;Rut 3.10;Ps 115.15;

³²Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el.

Gen 43.24;Jud 19.21;

³³Apoi, i-a dat să mănânce. Dar el a zis: "Nu mănânc până nu voi spune ce am de spus." "Vorbeşte!" a zis Laban.

Iov 23.12;Ioan 4.34;Efes 6.5-7;

³⁴Atunci el a zis: "Eu sunt robul lui Avraam.

³⁵Domnul a umplut de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari.

Gen 24.1;Gen 13.2;

³⁶Sara, nevasta stăpânului meu, a născut, la bătrâneţe, un fiu stăpânului meu; şi lui i-a dat el tot ce are.

Gen 21.2;Gen 21.10;Gen 25.5;

³⁷Stăpânul meu m-a pus să jur, şi a zis: "Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele Canaaniţilor, în ţara cărora locuiesc;

Gen 24.3;

³⁸ci să te duci în casa tatălui meu şi la rudele mele, ca de-acolo să iei nevastă fiului meu."

Gen 24.4;

³⁹Eu am zis stăpânului meu: "Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze."

Gen 24.5;

⁴⁰Şi el mi-a răspuns: "Domnul, înaintea căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine, şi-ţi va da izbândă în călătorie, şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu.

Gen 24.7;Gen 17.1;

⁴¹Vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; şi dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci."

Gen 24.8;

⁴²Eu am ajuns azi la izvor, şi am zis: "Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac,

Gen 24.12;

⁴³iată, eu stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă, şi căreia îi voi zice: "Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta",

Gen 24.13;

⁴⁴şi care îmi va răspunde: "Bea tu însuţi, şi voi da de băut şi cămilelor tale", fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!"

⁴⁵Înainte de a sfârşi de vorbit în inima mea, iată că a ieşit Rebeca, cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor, şi a scos apă. Eu i-am zis: "Dă-mi să beau, te rog."

Gen 24.15;1Sam 1.13;

⁴⁶Ea s-a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului, şi a zis: "Bea, şi voi da de băut şi cămilelor tale." Am băut, şi a dat de băut şi cămilelor mele.

⁴⁷Eu am întrebat-o, şi am zis: "A cui fată eşti?" Ea a răspuns: "Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi." I-am pus veriga în nas, şi brăţările la mâini.

Ezec 16.11-12;

⁴⁸Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului, şi am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui.

Gen 24.26;Gen 22.23;

⁴⁹Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga."

Gen 47.29;Ios 2.14;

⁵⁰Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: "De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune nici rău nici bine.

Ps 118.23;Mat 21.42;Marc 12.11;Gen 31.24;

⁵¹Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul."

Gen 20.15;

⁵²Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului.

Gen 24.26;

⁵³Şi robul a scos scule de argint, scule de aur, şi îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui său şi mamei sale.

Ex 3.22;Ex 11.2;Ex 12.35;2Cron 21.3;Ezra 1.6;

⁵⁴După aceea, au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau împreună cu el şi s-au culcat. Dimineaţa când s-au sculat, robul a zis: "Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpânul meu."

Gen 24.56-59;

⁵⁵Fratele şi mama fetei au zis: "Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece."

⁵⁶El le-a răspuns: "Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec, şi să mă duc la stăpânul meu."

⁵⁷Atunci ei au răspuns: "Să chemăm pe fată, şi s-o întrebăm."

⁵⁸Au chemat dar pe Rebeca, şi i-au zis: "Vrei să te duci cu omul acesta?" "Da, vreau", a răspuns ea.

⁵⁹Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui.

Gen 35.8;

⁶⁰Au binecuvântat pe Rebeca, şi i-au zis: "O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii, şi sămânţa ta să stăpânească cetăţile vrăjmaşilor săi!"

Gen 17.16;Gen 22.17;

⁶¹Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile, şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca, şi a plecat.

⁶²Isaac se întorsese de la fântâna "Lahai-Roi", căci locuia în ţara de miazăzi.

Gen 16.14;Gen 25.11;

⁶³Într-o seară, când Isaac ieşise să cugete în taină pe câmp, a ridicat ochii, şi s-a uitat; şi iată că veneau nişte cămile.

Ios 1.8;Ps 1.2;Ps 77.12;Ps 119.15;Ps 143.5;

⁶⁴Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac, şi s-a dat jos de pe cămilă.

Ios 15.18;

⁶⁵Şi a zis robului: "Cine este omul acesta, care vine înaintea noastră pe câmp?" Robul a răspuns: "Este stăpânul meu!" Atunci ea şi-a luat marama, şi s-a acoperit.

⁶⁶Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.

⁶⁷Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale.

Gen 38.12;

Moartea lui Avraam.

25

¹Avraam a mai luat o nevastă, numită Chetura.

²Ea i-a născut pe Zimran, pe Iocşan, pe Medan, pe Madian, pe Işbac şi Şuah.

1Cron 1.32;

³Iocşan a născut pe Seba şi pe Dedan. Fiii lui Dedan au fost Aşurimii, Letuşimii şi Leumimii. -

⁴Fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida şi Eldaa. Toţi aceştia sunt fiii Cheturei.

⁵Avraam a dat lui Isaac toate averile sale.

Gen 24.36;

⁶Dar a dat daruri fiilor ţiitoarelor sale; şi, pe când era încă în viaţă, i-a îndepărtat de lângă fiul său Isaac înspre răsărit, în ţara Răsăritului.

Gen 21.14;Jud 6.3;

⁷Iată zilele anilor vieţii lui Avraam: el a trăit o sută şaptezeci şi cinci de ani.

⁸Avraam şi-a dat duhul, şi a murit, după o bătrâneţe fericită, înaintat în vârstă şi sătul de zile; şi a fost adăugat la poporul său.

Gen 15.15;Gen 49.29;Gen 35.29;Gen 49.33;

⁹Isaac şi Ismael, fiii săi, l-au îngropat în peştera Macpela, în ogorul lui Efron, fiul lui Ţohar, Hetitul, care este faţă în faţă cu Mamre.

Gen 35.29;Gen 50.13;

¹⁰Acesta este ogorul, pe care-l cumpărase Avraam de la fiii lui Het. Acolo au fost îngropaţi Avraam şi nevasta sa Sara.

Gen 23.16;Gen 49.31;

¹¹După moartea lui Avraam, Dumnezeu a binecuvântat pe fiul său Isaac. El locuia lângă fântâna "Lahai-Roi."

Gen 16.14;Gen 24.62;

Urmaşii lui Ismael.

¹²Iată spiţa neamului lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care-l născuse lui Avraam Egipteanca Agar, roaba Sarei.

Gen 16.15;

¹³Iată numele fiilor lui Ismael, după numele lor, după neamurile lor: Nebaiot, întâiul născut al lui Ismael; Chedar, Adbeel, Mibsam,

1Cron 1.29;

¹⁴Mişma, Duma, Masa;

¹⁵Hadad, Tema, Ietur, Nafiş şi Chedma.

¹⁶Aceştia sunt fiii lui Ismael; acestea sunt numele lor, după satele şi taberele lor. Ei au fost cei doisprezece voievozi, după neamurile lor.

Gen 17.20;

¹⁷Şi iată anii vieţii lui Ismael: o sută treizeci şi şapte de ani. El şi-a dat duhul, şi a murit, şi a fost adăugat la poporul său.

Gen 25.8;

¹⁸Fiii lui au locuit de la Havila până la Şur, care este în faţa Egiptului, cum mergi spre Asiria. El s-a aşezat în faţa tuturor fraţilor lui.

1Sam 15.7;Gen 16.12;

Esau şi Iacov.

¹⁹Iată spiţa neamului lui Isaac, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac.

Mat 1.2;

²⁰Isaac era în vârstă de patruzeci de ani, când a luat de nevastă pe Rebeca, fata lui Betuel, Arameul din Padan-Aram (Adică: Mesopotamia.), şi sora lui Laban, Arameul.

Gen 22.23;Gen 24.29;

²¹Isaac s-a rugat Domnului pentru nevasta sa, căci era stearpă; şi Domnul l-a ascultat: nevasta sa Rebeca a rămas însărcinată.

1Cron 5.20;2Cron 33.13;Ezra 8.23;Rom 9.10;

²²Copiii se băteau în pântecele ei; şi ea a zis: "Dacă-i aşa, pentru ce mai sunt însărcinată?" S-a dus să întrebe pe Domnul.

1Sam 9.9;1Sam 10.22;

²³Şi Domnul i-a zis: "Două neamuri sunt în pântecele tău, Şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic."

Gen 17.16;Gen 24.60;2Sam 8.14;Gen 27.29;Mal 1.3;Rom 9.12;

²⁴S-au împlinit zilele când avea să nască; şi iată că în pântecele ei erau doi gemeni.

²⁵Cel dintâi a ieşit roşu de tot: ca o manta de păr, şi de aceea i-au pus numele Esau (Adică: Păros.).

Gen 27.11-23;

²⁶Apoi a ieşit fratele său, care ţinea cu mâna de călcâi pe Esau; şi de aceea i-au pus numele Iacov (Adică: Cel ce ţine de călcâi.). Isaac era în vârstă de şaizeci de ani, când s-au născut ei.

Osea 12.3;Gen 27.36;

Esau îşi vinde dreptul de întâi născut.

²⁷Băieţii aceştia s-au făcut mari. Esau a ajuns un vânător îndemânatic, un om care îşi petrecea vremea mai mult pe câmp; dar Iacov era un om liniştit, care stătea acasă în corturi.

Gen 27.3-5;Iov 1.1-8;Iov 2.3;Ps 37.37;Evr 11.9;

²⁸Isaac iubea pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui; Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov.

Gen 27.19-31;Gen 27.6;

²⁹Odată, pe când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la câmp, rupt de oboseală.

³⁰Şi Esau a zis lui Iacov: "Dă-mi, te rog, să mănânc din ciorba aceasta roşiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală." Pentru aceea s-a dat lui Esau numele Edom (Adică: Roşu.).

³¹Iacov a zis: "Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut!"

³²Esau a răspuns: "Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul acesta de întâi născut?"

³³Şi Iacov a zis: "Jură-mi întâi." Esau i-a jurat, şi astfel şi-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov.

Evr 12.16;

³⁴Atunci Iacov a dat lui Esau pâine şi ciorbă de linte. El a mâncat şi a băut; apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut.

Ecl 8.15;Isa 22.13;1Cor 15.32;

Isaac în ţara Filistenilor. - Legământul cu Abimilec.

26

¹În ţară a venit o foamete, afară de foametea dintâi, care fusese pe vremea lui Avraam. Isaac s-a dus la Abimelec, împăratul Filistenilor, la Gherar.

Gen 12.10;Gen 20.2;

²Domnul i S-a arătat, şi i-a zis: "Nu te pogorî în Egipt! Rămâi în ţara în care îţi voi spune.

Gen 12.1;

³Locuieşte ca străin în ţara aceasta; Eu voi fi cu tine, şi te voi binecuvânta; căci toate ţinuturile acestea ţi le voi da ţie şi seminţei tale, şi voi ţine jurământul pe care l-am făcut tatălui tău Avraam."

Gen 20.1;Ps 39.12;Evr 11.9;Gen 28.15;Gen 12.2;Gen 13.15;Gen 15.18;Gen 22.16;Ps 105.9;

⁴Îţi voi înmulţi sămânţa, ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate ţinuturile acestea; şi toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, ca răsplată

Gen 15.5;Gen 22.17;Gen 12.3;Gen 22.18;

⁵pentru că Avraam a ascultat de porunca Mea, şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele, şi legile Mele."

Gen 22.16-18;

⁶Astfel Isaac a rămas la Gherar.

⁷Când îi puneau oamenii locului aceluia întrebări cu privire la nevasta lui, el zicea: "Este sora mea." Căci îi era frică să spună că este nevasta sa, ca să nu-l omoare oamenii locului aceluia, fiindcă Rebeca era frumoasă la chip.

Gen 12.13;Gen 20.2-13;Prov 29.25;Gen 24.16;

⁸Fiindcă şederea lui acolo se lungise, s-a întâmplat că Abimelec, împăratul Filistenilor, uitându-se pe fereastră, a văzut pe Isaac jucându-se cu nevasta sa Rebeca.

⁹Abimelec a trimis să cheme pe Isaac, şi i-a zis: "Nu mai încape îndoială că e nevasta ta. Cum ai putut zice: "E soru-mea?" Isaac i-a răspuns: "Am zis aşa, ca să nu mor din pricina ei."

¹⁰Şi Abimelec a zis: "Ce ne-ai făcut? Ce uşor s-ar fi putut ca vreunul din norod să se culce cu nevasta ta, şi ne-ai fi făcut vinovaţi."

Gen 20.9;

¹¹Atunci Abimelec a dat următoarea poruncă întregului norod: "Cine se va atinge de omul acesta sau de nevasta lui, va fi omorât."

Ps 105.15;

Averea lui Isaac şi certurile.

¹²Isaac a făcut semănături în ţara aceea, şi a strâns rod însutit în anul acela; căci Domnul l-a binecuvântat.

Mat 13.8;Marc 4.8;Gen 26.3;Gen 24.1-35;Iov 42.12;

¹³Astfel omul acesta s-a îmbogăţit, şi a mers îmbogăţindu-se din ce în ce mai mult, până ce a ajuns foarte bogat.

Gen 24.35;Ps 112.3;Prov 10.22;

¹⁴Avea cirezi de vite şi turme de oi, şi un mare număr de robi: de aceea Filistenii îl pizmuiau.

Gen 37.11;Ecl 4.4;

¹⁵Toate fântânile, pe care le săpaseră robii tatălui său, pe vremea tatălui său Avraam, Filistenii le-au astupat şi le-au umplut cu ţărână.

Gen 21.30;

¹⁶Şi Abimelec a zis lui Isaac: "Pleacă de la noi, căci ai ajuns mult mai puternic decât noi."

Ex 1.9;

¹⁷Isaac a plecat de acolo şi a tăbărât în valea Gherar, unde s-a aşezat cu locuinţa.

¹⁸Isaac a săpat din nou fântânile de apă, pe care le săpaseră robii tatălui său Avraam, şi pe care le astupaseră Filistenii, după moartea lui Avraam; şi le-a pus iarăşi aceleaşi nume, pe care le pusese tatăl său.

Gen 21.31;

¹⁹Robii lui Isaac au mai săpat în vale, şi au dat acolo peste o fântână cu apă de izvor.

²⁰Păstorii din Gherar s-au certat însă cu păstorii lui Isaac, zicând: "Apa este a noastră." Şi a pus fântânii numele Esec (Adică: Ceartă.), pentru că se certaseră cu el.

Gen 21.25;

²¹Apoi au săpat o altă fântână, pentru care iar au făcut gâlceavă, de aceea a numit-o Sitna (Adică: Gâlceavă.).

²²Pe urmă s-a mutat de acolo, şi a săpat o altă fântână, pentru care nu s-au mai certat; şi a numit-o Rehobot (Adică: Lărgime.); "căci", a zis el, "Domnul ne-a făcut loc larg, ca să ne putem întinde în ţară."

Gen 17.6;Gen 28.3;Gen 41.52;Ex 1.7;

²³De acolo s-a suit la Beer-Şeba.

²⁴Domnul i S-a arătat chiar în noaptea aceea, şi i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme, căci Eu sunt cu tine; te voi binecuvânta, şi îţi voi înmulţi sămânţa, din pricina robului Meu Avraam."

Gen 17.7;Gen 24.12;Gen 28.13;Ex 3.6;Fapt 7.32;Gen 15.1;Gen 26.3-4;

²⁵Isaac a zidit acolo un altar, a chemat Numele Domnului, şi şi-a întins cortul acolo. Robii lui Isaac au săpat acolo o fântână.

Gen 12.7;Gen 13.18;Ps 116.17;

²⁶Abimelec a venit din Gherar la el, cu prietenul său Ahuzat, şi cu Picol, căpetenia oştirii lui.

Gen 21.22;

²⁷Isaac le-a zis: "Pentru ce veniţi la mine, voi care mă urâţi şi m-aţi izgonit de la voi?"

Jud 11.7;Gen 26.16;

²⁸Ei au răspuns: "Vedem lămurit că Domnul este cu tine. De aceea zicem: "Să fie un jurământ între noi, între noi şi tine, şi să facem un legământ cu tine!

Gen 21.22-23;

²⁹Anume, jură că nu ne vei face nici un rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine, şi te-am lăsat să pleci în pace. Tu acum eşti binecuvântat de Domnul."

Gen 24.31;Ps 115.15;

³⁰Isaac le-a dat un ospăţ, şi au mâncat şi au băut.

Gen 19.3;

³¹S-au sculat dis-de-dimineaţă, şi s-au legat unul cu altul printr-un jurământ. Isaac i-a lăsat apoi să plece, şi ei l-au părăsit în pace.

Gen 21.31;

³²In aceeaşi zi, nişte robi ai lui Isaac au venit să-i vorbească de fântâna pe care o săpau, şi i-au zis: "Am dat de apă!"

³³Şi el a numit-o Şiba (Adică: Jurământ.). De aceea s-a pus cetăţii numele Beer-Şeba până în ziua de azi.

Gen 21.31;

Întâia căsătorie a lui Esau.

³⁴La vârsta de patruzeci de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata Hetitului Beeri, şi pe Basmat, fata Hetitului Elon.

Gen 36.2;

³⁵Ele au fost o pricină de mare amărăciune pentru Isaac şi Rebeca.

Gen 27.46;Gen 28.1-8;

Binecuvântarea lui Esau.

27

¹Isaac îmbătrânise, şi ochii îi slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: "Fiule!" "Iată-mă", i-a răspuns el.

Gen 48.10;1Sam 3.2;

²Isaac a zis: "Iată am îmbătrânit, şi nu ştiu ziua morţii mele.

Prov 27.1;Iac 4.14;

³Acum dar, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la câmp, şi adu-mi vânat.

Gen 25.27-28;

⁴Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, şi adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri."

Gen 27.27;Gen 48.9-15;Gen 49.28;Deut 33.1;

⁵Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Şi Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul şi să-l aducă.

⁶Apoi Rebeca a zis fiului său Iacov: "Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau:

⁷"Adu-mi vânat, şi fă-mi o mâncare ca să mănânc; şi te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea."

⁸Acum, fiule, ascultă sfatul meu, şi fă ce îţi poruncesc.

Gen 27.13;

⁹Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare gustoasă cum îi place;

Gen 27.4;

¹⁰tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze înainte de moartea lui."

Gen 27.4;

¹¹Iacov a răspuns mamei sale: "Iată, fratele meu Esau este păros, iar eu n-am păr deloc.

Gen 25.25;

¹²Poate că tatăl meu mă va pipăi, şi voi trece drept mincinos înaintea lui, şi, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul."

Gen 27.22;Gen 9.25;Deut 27.18;

¹³Mama sa i-a zis: "Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine! Ascultă numai sfatul meu, şi du-te de adu-mi-i."

Gen 43.9;1Sam 25.24;2Sam 14.9;Mat 27.25;

¹⁴Iacov s-a dus de i-a luat, şi i-a adus mamei sale, care a făcut o mâncare, cum îi plăcea tatălui său.

Gen 27.4;Gen 27.9;

¹⁵În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, şi le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr.

Gen 27.27;

¹⁶I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile şi gâtul, care era fără păr.

¹⁷Şi a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea, pe care le pregătise.

¹⁸El a venit la tatăl său, şi a zis: "Tată!" "Iată-mă", a zis Isaac. "Cine eşti tu, fiule?"

¹⁹Iacov a răspuns tatălui său: "Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, şezi de mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!"

Gen 27.4;

²⁰Isaac a zis fiului său: "Cum, l-ai şi găsit, fiule?" Şi Iacov a răspuns: "Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos înainte."

²¹Isaac a zis lui Iacov: "Apropie-te dar, să te pipăi, fiule, ca să ştiu dacă eşti cu adevărat fiul meu Esau, sau nu."

Gen 27.12;

²²Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit, şi a zis: "Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau."

²³Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase, ca mâinile fratelui său Esau; şi l-a binecuvântat.

Gen 27.16;

²⁴Isaac a zis: "Tu eşti deci fiul meu Esau?" Şi Iacov a răspuns: "Eu sunt."

²⁵Isaac a zis: "Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te binecuvânteze." Iacov i-a adus, şi el a mâncat; i-a adus şi vin, şi a băut.

Gen 27.4;

²⁶Atunci tatăl său Isaac i-a zis: "Apropie-te dar, şi sărută-mă, fiule."

²⁷Iacov s-a apropiat, şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat, şi a zis: "Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp, pe care l-a binecuvântat Domnul.

Osea 14.6;

²⁸Să-ţi dea Dumnezeu rouă din cer, Şi grăsimea pământului, Grâu şi vin din belşug!

Evr 11.20;Deut 33.13-28;2Sam 1.21;Gen 45.18;Deut 33.28;

²⁹Să-ţi fie supuse noroade, Şi neamuri să se închine înaintea ta! Să fii stăpânul fraţilor tăi, Şi fiii mamei tale să se închine înaintea ta! Blestemat să fie oricine te va blestema, Şi binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta."

Gen 9.25;Gen 25.23;Gen 49.8;Gen 12.3;Num 24.9;

³⁰Isaac sfârşise de binecuvântat pe Iacov, şi abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, când fratele său Esau s-a întors de la vânătoare.

³¹A făcut şi el o mâncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Şi a zis tatălui său: "Tată, scoală-te şi mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!"

Gen 27.4;

³²Tatăl său Isaac i-a zis: "Cine eşti tu?" Şi el a răspuns: "Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau."

³³Isaac s-a înspăimântat foarte tare, şi a zis: "Cine este atunci cel ce a prins vânat, şi mi l-a adus? Eu am mâncat din toate, înainte de a veni tu, şi l-am binecuvântat. De aceea va rămâne binecuvântat.

Gen 28.3-4;Rom 11.29;

³⁴Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete, pline de amărăciune, şi a zis tatălui său: "Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!"

Evr 12.17;

³⁵Isaac a zis: "Fratele tău a venit cu vicleşug, şi ţi-a luat binecuvântarea."

³⁶Esau a zis: "Da, nu degeaba i-au pus numele Iacov; căci m-a înşelat de două ori. Mi-a luat dreptul de întâi născut, şi iată-l acum că a venit de mi-a luat şi binecuvântarea!" Şi a zis: "N-ai păstrat nici o binecuvântare pentru mine?"

Gen 25.26;Gen 25.33;

³⁷Isaac a răspuns, şi a zis lui Esau: "Iată, l-am făcut stăpân peste tine, şi i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am înzestrat cu grâu şi vin din belşug: ce mai pot face oare pentru tine, fiule?"

2Sam 8.14;Gen 27.29;Gen 27.28;

³⁸Esau a zis tatălui său: "N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!" Şi Esau a ridicat glasul şi a plâns.

Evr 12.17;

³⁹Tatăl său Isaac a răspuns, şi i-a zis: "Iată! Locuinţa ta va fi lipsită (Sau: departe.) de grăsimea pământului Şi de roua cerului, de sus.

Gen 27.28;Evr 11.20;

⁴⁰Vei trăi din sabia ta, Şi vei sluji fratelui tău; Dar când te vei răscula, Vei scutura jugul lui de pe gâtul tău!"

Gen 35.23;2Sam 8.14;Obad 18-20;2Împ 8.20;

Esau urăşte pe Iacov.

⁴¹Esau a prins ură pe Iacov, din pricina binecuvântării, cu care-l binecuvântase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa: "Zilele de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, şi apoi am să ucid pe fratele meu Iacov."

Gen 37.4-8;Gen 50.3-10;Obad 10;

⁴²Şi au spus Rebecii cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr, şi i-a zis: "Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune pe tine, omorându-te.

Ps 64.5;

⁴³Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban în Haran;

Gen 11.31;

⁴⁴şi rămâi la el câtăva vreme, până se va potoli mânia fratelui tău,

⁴⁵până va trece de la tine urgia fratelui tău, şi va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi?"

⁴⁶Rebeca a zis lui Isaac: "M-am scârbit de viaţă, din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov va lua o asemenea nevastă, dintre fetele lui Het, dintre fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?"

Gen 26.35;Gen 28.8;Gen 24.3;

Fuga lui Iacov în Mesopotamia.

28

¹Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat, şi i-a dat porunca aceasta: "Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.

Gen 27.33;Gen 24.3;

²Scoală-te, du-te la Padan-Aram, în casa lui Betuel, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o nevastă, dintre fetele lui Laban, fratele mamei tale.

Osea 12.12;Gen 25.20;Gen 22.23;Gen 24.29;

³Dumnezeul Cel Atotputernic (Evreieşte: El-Şadai.) să te binecuvânteze, să te facă să creşti şi să te înmulţeşti, ca să ajungi o ceată de noroade!

Gen 17.1-6;

⁴Să-ţi dea binecuvântarea lui Avraam, ţie şi seminţei tale cu tine, ca să stăpâneşti ţara în care locuieşti ca străin, şi pe care a dat-o lui Avraam."

Gen 12.2;Gen 17.8;

⁵Şi Isaac a trimis pe Iacov, care s-a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, Arameul, fratele Rebecii, mama lui Iacov şi a lui Esau.

Esau mai ia o nevastă.

⁶Esau a văzut că Isaac binecuvântase pe Iacov, şi-l trimisese la Padan-Aram, ca să-şi ia nevastă de acolo, şi că, binecuvântându-l, îi dăduse porunca aceasta: "Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan."

⁷A văzut că Iacov ascultase de tatăl său şi de mama sa, şi plecase la Padan-Aram.

⁸Esau a înţeles astfel că fetele lui Canaan nu-i plăceau tatălui său Isaac.

Gen 24.3;Gen 26.35;

⁹Şi Esau s-a dus la Ismael. El a mai luat de nevastă, pe lângă nevestele pe care le avea, pe Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, şi sora lui Nebaiot.

Gen 36.3;Gen 25.13;

Scara cerului.

¹⁰Iacov a plecat din Beer-Şeba, şi şi-a luat drumul spre Haran.

Osea 12.12;Fapt 7.2;

¹¹A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi, şi s-a culcat în locul acela.

¹²Şi a visat o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe scara aceea.

Gen 41.1;Iov 33.15;Ioan 1.51;Evr 1.14;

¹³Şi Domnul stătea deasupra (Sau: lângă el.) ei, şi zicea: "Eu sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac." Pământul pe care eşti culcat, ţi-l voi da ţie şi seminţei tale.

Gen 35.1;Gen 48.3;Gen 26.24;Gen 13.15;Gen 35.12;

¹⁴Sămânţa ta va fi ca pulberea pământului; te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta.

Gen 13.16;Gen 13.14;Deut 12.20;

¹⁵Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge, şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun."

Gen 12.3;Gen 18.18;Gen 22.18;Gen 26.4;Gen 28.20-21;Gen 26.24;Gen 31.3;Gen 48.16;Ps 121.5-8;Gen 35.6;Deut 31.6-8;Ios 1.5;1Împ 8.57;Evr 13.5;

¹⁶Iacov s-a trezit din somn, şi a zis: "Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut."

Num 23.19;

¹⁷I-a fost frică, şi a zis: "Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!"

¹⁸Şi Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp de aducere aminte, şi a turnat untdelemn pe vârful ei.

Ex 3.5;Ios 5.15;Gen 31.13-45;Gen 35.14;

¹⁹A dat locului acestuia numele Betel (Adică, tălmăcit: Casa lui Dumnezeu.); dar mai înainte cetatea se chema Luz.

Lev 8.10-12;Num 7.1;

²⁰Iacov a făcut o juruinţă, şi a zis: "Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac,

Jud 1.23-26;Osea 4.15;Gen 31.13;Jud 11.30;2Sam 15.8;Gen 28.15;

²¹şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu;

1Tim 6.8;Jud 11.31;2Sam 19.24-30;

²²piatra aceasta, pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da."

Deut 26.17;2Sam 15.8;2Împ 5.17;Gen 35.7-14;Lev 27.30;

Iacov la Laban.

29

¹Iacov a pornit la drum, şi s-a dus în ţara celor ce locuiesc la Răsărit.

²S-a uitat înainte, şi iată că pe câmp era o fântână; şi lângă ea erau trei turme de oi, care se odihneau; căci la fântâna aceasta obişnuiau ciobanii să-şi adape turmele. Şi piatra de pe gura fântânii era mare.

³Toate turmele se strângeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele, şi apoi puneau piatra iarăşi la loc pe gura fântânii.

⁴Iacov a zis păstorilor: "Fraţilor, de unde sunteţi?" "Din Haran", au răspuns ei.

⁵El le-a zis: "Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor?" "Îl cunoaştem", i-au răspuns ei.

⁶El le-a zis: "Este sănătos?" "Sănătos", au răspuns ei. Şi tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile.

Gen 43.27;

⁷El a zis: "Iată, soarele este încă sus, şi-i prea devreme ca să strângeţi vitele: adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi păşteţi-le iarăşi."

⁸Ei au răspuns: "Nu putem, până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvăleşte piatra de pe gura fântânii, şi vom adăpa oile."

⁹Pe când le vorbea el încă, vine Rahela cu oile tatălui său; căci ea le păzea.

Ex 2.16;

¹⁰Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fântânii, şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.

Ex 2.17;

¹¹Apoi Iacov a sărutat pe Rahela, şi a început să plângă tare.

Gen 33.4;Gen 45.14-15;

¹²Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecii. Şi ea a dat fuga de a spus tatălui său.

Gen 13.8;Gen 14.14-16;Gen 24.28;

¹³Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat, şi l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate.

Gen 24.29;

¹⁴Şi Laban i-a zis: "Cu adevărat, tu eşti os din oasele mele, şi carne din carnea mea!" Iacov a stat la Laban o lună.

Gen 2.23;Jud 9.2;2Sam 5.1;2Sam 19.12-13;

Lea şi Rahela.

¹⁵Apoi Laban a zis lui Iacov: "Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?"

¹⁶Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea, şi cea mai mică Rahela.

¹⁷Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasă la statură şi mândră la faţă.

¹⁸Iacov iubea pe Rahela, şi a zis: "Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică."

Gen 31.41;2Sam 3.14;

¹⁹Şi Laban a răspuns: "Mai bine să ţi-o dau ţie, decât s-o dau altuia. Rămâi la mine!"

²⁰Astfel Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea.

Gen 30.26;Ose 12.12;

²¹În urmă Iacov a zis lui Laban: "Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru la ea."

Jud 15.1;

²²Laban a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ.

Jud 14.10;Ioan 2.1-2;

²³Seara, a luat pe fiica sa Lea, şi a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea.

²⁴Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa.

²⁵A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: "Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înşelat?"

²⁶Laban a răspuns: "În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari.

²⁷Isprăveşte săptămâna cu aceasta, şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba, pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani."

Jud 14.12;

²⁸Iacov a făcut aşa, şi a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi Laban i-a dat de nevastă pe fiica sa Rahela.

²⁹Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela, pe roaba sa Bilha.

³⁰Iacov a intrat şi la Rahela, pe care o iubea mai mult decât pe Lea; şi a mai slujit la Laban alţi şapte ani.

Gen 29.20;Deut 21.15;Gen 30.26;Gen 31.41;Osea 12.12;

Copiii făcuţi lui Iacov de Lea.

³¹Domnul a văzut că Lea nu era iubită; şi a făcut-o să aibă copii, pe când Rahela era stearpă.

Ps 127.3;Gen 30.1;

³²Lea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeţi fiu); "căci", a zis ea, "Domnul a văzut mâhnirea mea, şi acum bărbatul meu are să mă iubească negreşit."

Ex 3.7;Ex 4.31;Deut 26.7;Ps 25.18;Ps 106.44;

³³A rămas iarăşi însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: "Domnul a auzit că nu eram iubită, şi mi-a dat şi pe acesta." De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare).

³⁴Iar a rămas însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: "De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii." De aceea i-a pus numele Levi (Alipire).

³⁵A rămas iarăşi însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: "De data aceasta, voi lăuda pe Domnul." De aceea i-a pus numele Iuda (Lăudat fie Domnul). Şi a încetat să mai nască.

Mat 1.2;

Copiii lui Iacov.

30

¹Când a văzut Rahela că nu face copii lui Iacov, a pizmuit pe sora sa, şi a zis lui Iacov: "Dă-mi copii, ori mor!"

Gen 29.31;Gen 37.11;Iov 5.2;

²Iacov s-a mâniat pe Rahela, şi a zis: "Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?"

Gen 16.2;1Sam 1.5;Ps 128.3;

³Ea a zis: "Iată roaba mea Bilha; culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei, şi să am şi eu copii prin ea."

Gen 16.2;Gen 50.23;Iov 3.12;Gen 16.2;

⁴Şi i-a dat de nevastă pe roaba ei Bilha; şi Iacov s-a culcat cu ea.

Gen 16.3;Gen 35.22;

⁵Bilha a rămas însărcinată, şi a născut lui Iacov un fiu.

⁶Rahela a zis: "Mi-a făcut Dumnezeu dreptate, şi mi-a auzit glasul, şi mi-a dăruit un fiu." De aceea i-a pus numele Dan (A judecat).

Ps 35.24;Ps 43.1;Plân 3.59;

⁷Bilha, roaba Rahelii, a rămas iar însărcinată, şi a născut lui Iacov un al doilea fiu.

⁸Rahela a zis: "Am luptat cu Dumnezeu împotriva surorii mele, şi am biruit." De aceea i-a pus numele Neftali (Luptele lui Dumnezeu).

Mat 4.13;

⁹Când a văzut Lea că nu mai naşte, a luat pe roaba sa Zilpa, şi a dat-o lui Iacov de nevastă.

Gen 30.4;

¹⁰Zilpa, roaba Leii, a născut lui Iacov un fiu.

¹¹"Cu noroc!" a zis Lea. De aceea i-a pus numele Gad (Noroc).

¹²Zilpa, roaba Leii, a născut un al doilea fiu lui Iacov.

¹³"Ce fericită sunt!" a zis Lea; "căci femeile mă vor numi fericită." De aceea i-a pus numele Aşer (Fericit).

Prov 31.28;Luc 1.48;

¹⁴Ruben a ieşit odată afară, pe vremea seceratului grâului, şi a găsit mandragore pe câmp. Le-a adus mamei sale Lea. Atunci Rahela a zis Leii: "Dă-mi, te rog, din mandragorele fiului tău."

Gen 25.30;

¹⁵Ea i-a răspuns: "Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei şi mandragorele fiului meu?" Şi Rahela a zis: "Ei bine! poate să se culce cu tine în noaptea aceasta, pentru mandragorele fiului tău."

Num 16.9-13;

¹⁶Seara, pe când se întorcea Iacov de la câmp, Lea i-a ieşit înainte, şi a zis: "La mine ai să vii, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu." Şi în noaptea aceea s-a culcat cu ea.

¹⁷Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a rămas însărcinată, şi a născut lui Iacov al cincilea fiu.

¹⁸Lea a zis: "M-a răsplătit Dumnezeu, pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea." De aceea i-a pus numele Isahar (Răsplătire).

¹⁹Lea a rămas iarăşi însărcinată, şi a născut un al şaselea fiu lui Iacov.

²⁰Lea a zis: "Frumos dar mi-a dat Dumnezeu! De data aceasta, bărbatul meu va locui cu mine, căci i-am născut şase fii." De aceea i-a pus numele Zabulon (Locuinţă).

Mat 4.13;

²¹În urmă, a născut o fată, căreia i-a pus numele Dina (Judecată).

²²Dumnezeu Şi-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o, şi a făcut-o să aibă copii.

Gen 8.1;1Sam 1.19;Gen 29.31;

²³Ea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: "Mi-a luat Dumnezeu ocara!"

1Sam 1.6;Isa 4.1;Luc 1.25;

²⁴Şi i-a pus numele Iosif (Adăugat), zicând: "Domnul să-mi mai adauge un fiu!"

Gen 35.17;

Îmbogăţirea lui Iacov.

²⁵După ce a născut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: "Lasă-mă să plec, ca să mă duc acasă, în ţara mea.

Gen 24.54-56;Gen 18.33;Gen 31.55;Deut 28.11;

²⁶Dă-mi nevestele şi copiii, pentru care ţi-am slujit, şi voi pleca; fiindcă ştii ce slujbă ţi-am făcut."

Gen 29.20-30;

²⁷Laban i-a zis: "Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăboveşte; văd bine că Domnul m-a binecuvântat din pricina ta;

Gen 39.3-5;Gen 16.24;

²⁸hotărăşte-mi simbria ta, şi ţi-o voi da."

Gen 29.15;

²⁹Iacov i-a răspuns: "Ştii cum ţi-am slujit, şi cum ţi-au propăşit vitele cu mine;

Gen 31.6-40;Mat 24.45;Tit 2.10;

³⁰căci puţinul pe care-l aveai înainte de venirea mea, a crescut mult, şi Domnul te-a binecuvântat ori încotro am mers eu. Acum, când am să muncesc şi pentru casa mea?"

1Tim 5.8;

³¹Laban a zis: "Ce să-ţi dau?" Şi Iacov a răspuns: "Să nu-mi dai nimic. Dacă te învoieşti cu ce-ţi voi spune, îţi voi paşte turma şi mai departe, şi o voi păzi.

³²Azi am să trec prin toată turma ta; am să pun deoparte din oi orice miel sein şi pestriţ şi orice miel negru, şi din capre tot ce este pestriţ şi sein. Aceasta să fie simbria mea.

Gen 31.8;

³³Iată cum se va dovedi cinstea mea: de acum încolo, când ai să vii să-mi vezi simbria, tot ce nu va fi sein şi pestriţ între capre şi negru între miei, şi se va găsi la mine, să fie socotit ca furat."

Ps 37.6;

³⁴Laban a zis: "Bine! fie aşa cum ai zis."

³⁵În aceeaşi zi, a pus deoparte ţapii bălţaţi şi pestriţi, toate caprele seine şi pestriţe, toate cele ce aveau alb pe ele, şi toţi mieii care erau negri. Le-a dat în mâinile fiilor săi.

³⁶Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el şi Iacov; şi Iacov păştea celelalte oi ale lui Laban.

³⁷Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan; a despuiat de pe ele fâşii de coajă, şi a făcut să se vadă albeaţa care era pe nuiele.

Gen 31.9-12;

³⁸Apoi a pus nuielele, pe care le despuiase de coajă în jgheaburi, în adăpători, sub ochii oilor care veneau să bea, ca atunci când vor veni să bea, să zămislească.

³⁹Oile zămisleau uitându-se la nuiele, şi făceau miei bălţaţi, seini şi pestriţi.

⁴⁰Iacov despărţea mieii aceştia, şi abătea feţele oilor din turma lui Laban către cele seine şi bălţate. Şi-a făcut astfel turme deosebite, pe care nu le-a împreunat cu turma lui Laban.

⁴¹Ori de câte ori se înfierbântau oile cele mai tari, Iacov punea nuielele în jgheaburi, sub ochii oilor, ca ele să zămislească uitându-se la nuiele.

⁴²Când oile erau slabe, nu punea nuielele; aşa că cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari pentru Iacov.

⁴³Omul acela s-a îmbogăţit astfel din ce în ce mai mult; a avut multe turme, robi şi roabe, cămile şi măgari.

Gen 30.30;Gen 13.2;Gen 24.35;Gen 26.13-14;

Plecarea lui Iacov în Canaan.

31

¹Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: "Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru, şi cu averea tatălui nostru şi-a agonisit el toată bogăţia aceasta."

Ps 49.16;

²Iacov s-a uitat şi la faţa lui Laban; şi iată că ea nu mai era ca înainte.

Gen 4.5;Deut 28.54;

³Atunci Domnul a zis lui Iacov: "Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere; şi Eu voi fi cu tine."

Gen 28.15-21;Gen 32.9;

⁴Iacov a trimis de a chemat pe Rahela şi pe Lea, la câmp la turma lui.

⁵El le-a zis: "După faţa tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca înainte; dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.

Gen 31.2;Gen 31.3;

⁶Voi înşivă ştiţi că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea.

Gen 31.38-41;Gen 30.29;

⁷Şi tatăl vostru m-a înşelat: de zece ori mi-a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească.

Gen 31.41;Num 14.22;Neem 4.12;Iov 19.3;Zah 8.23;Gen 20.6;Ps 105.14;

⁸Ci când zicea el: "Mieii pestriţi să fie simbria ta", toate oile făceau miei pestriţi. Şi când zicea: "Mieii bălţaţi să fie simbria ta", toate oile făceau miei bălţaţi.

Gen 30.32;

⁹Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru, şi mi-a dat-o mie.

Gen 31.1-16;

¹⁰Pe vremea când se înfierbântau oile, eu am ridicat ochii, şi am văzut în vis că ţapii şi berbecii care săreau pe capre şi pe oi, erau bălţaţi, pestriţi şi seini.

¹¹Şi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: "Iacove!" "Iată-mă", am răspuns eu.

Gen 48.16;

¹²El a zis: "Ridică ochii, şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii, care sar pe capre şi pe oi, sunt bălţaţi, pestriţi şi seini; căci am văzut tot ce ţi-a făcut Laban.

Ex 3.7;

¹³Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara aceasta, şi întoarce-te în ţara ta de naştere."

Gen 28.18-20;Gen 31.3;Gen 32.9;

¹⁴Rahela şi Lea au răspuns, şi i-au zis: "Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru?

Gen 2.24;

¹⁵Nu suntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a vândut, şi ne-a mâncat şi banii?

Gen 29.15-27;

¹⁶Toată bogăţia, pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru, este a noastră, şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu."

¹⁷Iacov s-a sculat, şi a pus pe copiii şi nevestele sale călare pe cămile.

¹⁸Şi-a luat toată turma şi toate averile pe care le avea: turma, pe care o agonisise în Padan-Aram; şi a plecat la tatăl său Isaac, în ţara Canaan.

¹⁹Pe când Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său;

Gen 35.2;

²⁰şi Iacov a înşelat pe Laban, Arameul, căci nu l-a înştiinţat de fuga sa.

²¹A fugit astfel cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut Râul (Eufrat), şi s-a îndreptat spre muntele Galaad.

Gen 46.28;2Împ 12.17;Luc 9.51-53;

Urmărirea lui Iacov de către Laban.

²²A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit.

²³Laban a luat cu el pe fraţii săi, l-a urmărit cale de şapte zile, şi l-a ajuns la muntele Galaad.

Gen 13.8;

²⁴Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Laban, Arameul, şi i-a zis: "Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!"

Gen 20.3;Iov 33.15;Mat 1.20;Gen 24.50;

²⁵Laban a ajuns dar pe Iacov. Iacov îşi întinsese cortul pe munte; Laban şi-a întins şi el cortul cu fraţii lui, pe muntele Galaad.

²⁶Atunci Laban a zis lui Iacov: "Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai înşelat, şi mi-ai luat fetele ca pe nişte roabe luate cu sabia?

1Sam 30.2;

²⁷Pentru ce ai fugit pe ascuns, m-ai înşelat, şi nu mi-ai dat de ştire? Te-aş fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei şi al cântecelor, în sunet de timpane şi alăută.

²⁸Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fetele! Ca un nebun ai lucrat.

Gen 31.55;Rut 1.9-14;1Împ 19.20;Fapt 20.37;1Sam 13.13;2Cron 16.9;

²⁹Mâna mea este destul de tare ca să vă fac rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută: "Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!"

Gen 31.53;Gen 28.13;Gen 31.24;

³⁰Dar acum, odată ce ai plecat, pentru că te topeşti de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii mei?"

Gen 31.19;Jud 18.24;

³¹Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban: "Am fugit, fiindcă mi-era frică, gândindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale.

³²Dar să piară acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce-i la mine din ale tale, şi ia-ţi-l." Iacov nu ştia că Rahela îi furase.

Gen 44.9;

³³Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leii, în cortul celor două roabe, şi n-a găsit nimic. A ieşit din cortul Leii, şi a intrat în cortul Rahelii.

³⁴Rahela luase idolii, îi pusese sub samarul cămilei, şi şezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic.

³⁵Ea a zis tatălui său: "Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula înaintea ta; căci mi-a venit rânduiala femeilor." A căutat peste tot, dar n-a găsit idolii.

Ex 20.12;Lev 19.32;

³⁶Iacov s-a mâniat, şi a certat pe Laban. A luat din nou cuvântul, şi i-a zis: "Care este nelegiuirea mea şi care este păcatul meu, de mă urmăreşti cu atâta înverşunare?

³⁷Mi-ai scormonit toate lucrurile, şi ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi, ca să judece ei între noi amândoi!

³⁸Iată, am stat la tine două zeci de ani; oile şi caprele nu ţi s-au stârpit, şi n-am mâncat berbeci din turma ta.

³⁹Nu ţi-am adus acasă vite sfâşiate de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua, sau ce mi se fura noaptea.

Ex 22.10;Ex 22.12;

⁴⁰Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig, şi-mi fugea somnul de pe ochi.

⁴¹Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit patrusprezece ani pentru cele două fete ale tale, şi şase ani pentru turma ta, şi de zece ori mi-ai schimbat simbria.

Gen 29.27-28;Gen 31.7;

⁴²Dacă n-aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi osteneala mâinilor mele, şi ieri noapte a rostit judecata."

Ps 124.1-2;Gen 31.53;Isa 8.13;Gen 29.32;Ex 3.7;1Cron 12.17;Iud 9;

⁴³Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: "Fiicele acestea sunt fiicele mele, copiii aceştia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea, şi tot ce vezi este al meu. Şi ce pot face eu azi pentru fiicele mele, sau pentru copiii lor, pe care i-au născut?

⁴⁴Vino, să facem amândoi un legământ, şi legământul acesta să slujească de mărturie între mine şi tine!"

Gen 26.28;Ios 24.27;

⁴⁵Iacov a luat o piatră, şi a pus-o ca stâlp de aducere aminte.

Gen 28.18;

⁴⁶Iacov a zis fraţilor săi: "Strângeţi pietre." Ei au strâns pietre, şi au făcut o movilă; şi au mâncat acolo pe movilă.

⁴⁷Laban a numit-o Iegar-Sahaduta (Movila mărturiei), şi Iacov a numit-o Galed (Movila mărturiei).

⁴⁸Laban a zis: "Movila aceasta să slujească azi de mărturie între mine şi tine!" De aceea i-au pus numele Galed.

Ios 24.27;

⁴⁹Se mai numeşte şi Miţpa (Veghere), pentru că Laban a zis: "Domnul să vegheze asupra mea şi asupra ta, când ne vom pierde din vedere unul pe altul.

Jud 11.29;1Sam 7.5;

⁵⁰Dacă vei asupri pe fetele mele, şi dacă vei mai lua şi alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine şi tine."

⁵¹Laban a zis lui Iacov: "Iată movila aceasta, şi iată stâlpul acesta, pe care l-am ridicat între mine şi tine.

⁵²Movila aceasta să fie martoră şi stâlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stâlpul acesta, ca să ne facem rău.

⁵³Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece între noi." Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac.

Gen 16.5;Gen 21.23;Gen 31.42;

⁵⁴Iacov a adus o jertfă pe munte, şi a poftit pe fraţii lui să mănânce; ei au mâncat, şi au rămas toată noaptea pe munte.

⁵⁵Laban s-a sculat dis-de-dimineaţă, şi-a sărutat nepoţii şi fetele, şi i-a binecuvântat. Apoi a plecat şi s-a întors la locuinţa lui.

Gen 28.1;Gen 18.33;Gen 30.25;

Frica lui Iacov.

32

¹Iacov şi-a văzut de drum; şi l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu.

Ps 91.11;Evr 1.14;

²Când i-a văzut, Iacov a zis: "Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!" De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim (Tabără îndoită).

Ios 5.14;Ps 103.21;Ps 148.2;Luc 2.13;

³Iacov a trimis înainte nişte soli la fratele său Esau, în ţara Seir, în ţinutul lui Edom.

Gen 33.14-16;Gen 36.6-8;Deut 2.5;Ios 24.4;

⁴El le-a dat porunca următoare: "Iată ce să spuneţi domnului meu Esau: "Aşa vorbeşte robul tău Iacov: "Am locuit la Laban, şi am rămas la el până acum;

Prov 15.1;

⁵am boi, măgari, oi, robi şi roabe, şi trimit să dea de ştire lucrul acesta domnului meu, ca să capăt trecere înaintea ta."

Gen 30.43;Gen 33.15;

⁶Solii s-au întors înapoi la Iacov, şi au zis: "Ne-am dus la fratele tău Esau; şi el vine înaintea ta, cu patru sute de oameni."

Gen 33.1;

⁷Iacov s-a înspăimântat foarte mult, şi l-a apucat groaza. A împărţit în două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii şi cămilele,

Gen 35.3;

⁸şi a zis: "Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere şi o bate, tabăra care va rămâne, va putea să scape."

Rugăciunea lui Iacov.

⁹Iacov a zis: "Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu Doamne, care mi-ai zis: "Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere, şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine!

Ps 50.15;Gen 28.13;Gen 31.3-13;

¹⁰Eu sunt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată credincioşia, pe care ai arătat-o faţă de robul Tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, şi iată că acum fac două tabere.

Gen 24.27;Iov 8.7;

¹¹Izbăveşte-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame şi pe copii.

Ps 59.1-2;Osea 10.14;

¹²Şi Tu ai zis: "Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine, şi-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra."

Gen 28.13-15;

Iacov caută să îmblânzească pe Esau.

¹³Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el, şi a pus de-o parte, ca dar pentru fratele său Esau:

Gen 43.11;Prov 18.16;

¹⁴două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi două zeci de berbeci,

¹⁵treizeci de cămile alăptătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi.

¹⁶Le-a dat robilor săi, turmă cu turmă deosebit, şi a poruncit robilor săi: "Treceţi înaintea mea, şi lăsaţi o depărtare între fiecare turmă."

¹⁷A dat celui dintâi porunca următoare: "Când te va întâlni fratele meu Esau, şi te va întreba: "Al cui eşti? Unde te duci? Şi a cui este turma aceasta dinaintea ta?"

¹⁸să răspunzi: "A robului tău Iacov; ea este un dar, trimis domnului meu Esau; şi el însuşi vine în urma noastră."

¹⁹A dat aceeaşi poruncă celui de al doilea, celui de al treilea, şi tuturor celor ce mânau turmele: "Aşa să vorbiţi domnului meu Esau, când îl veţi întâlni.

²⁰Să spuneţi: "Iată, robul tău Iacov vine şi el după noi." Căci îşi zicea el: "Îl voi potoli cu darul acesta, care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea faţă în faţă, şi poate că mă va primi cu bunăvoinţă."

Prov 21.14;

²¹Astfel darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

²²Tot în noaptea aceea s-a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe, şi pe cei unsprezece copii ai lui, şi a trecut vadul Iabocului.

Deut 3.16;

²³I-a luat, i-a trecut pârâul, şi a trecut tot ce avea.

Lupta lui Iacov: Israel.

²⁴Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor.

Osea 12.3-4;Efes 6.12;

²⁵Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el.

Mat 26.41;2Cor 12.7;

²⁶Omul acela a zis: "Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile." Dar Iacov a răspuns: "Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta."

Luc 24.28;Osea 12.4;

²⁷Omul acela i-a zis: "Cum îţi este numele?" "Iacov", a răspuns el.

²⁸Apoi a zis: "Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu); căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni, şi ai fost biruitor."

Gen 35.10;2Împ 17.34;Osea 12.3-4;Gen 25.31;Gen 27.33;

²⁹Iacov l-a întrebat: "Spune-mi, Te rog, numele Tău." El a răspuns: "Pentru ce Îmi ceri numele?" Şi l-a binecuvântat acolo.

Jud 13.18;

³⁰Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu); "căci", a zis el, "am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuşi am scăpat cu viaţă."

Gen 16.13;Ex 24.11;Ex 33.20;Deut 5.24;Jud 6.22;Jud 13.22;Isa 6.5;

³¹Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.

³²Iată de ce, până în ziua de azi, Israeliţii nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei; căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vână.

Împăcarea lui Iacov cu Esau.

33

¹Iacov a ridicat ochii, şi s-a uitat; şi iată că Esau venea cu patru sute de oameni. Atunci a împărţit copiii între Lea, Rahela, şi cele două roabe.

Gen 32.6;

²A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei, şi la urmă pe Rahela cu Iosif.

³El însuşi a trecut înaintea lor; şi s-a aruncat cu faţa la pământ de şapte ori, până ce s-a apropiat de tot de fratele său.

Gen 18.2;Gen 42.6;Gen 43.26;

⁴Esau a alergat înaintea lui; l-a îmbrăţişat, i s-a aruncat pe grumaz, şi l-a sărutat. Şi au plâns.

⁵Esau, ridicând ochii, a văzut femeile şi copiii, şi a zis: "Cine sunt aceia?" Şi Iacov a răspuns: "Sunt copiii, pe care i-a dat Dumnezeu robului tău."

Gen 48.9;Ps 127.3;Isa 8.18;

⁶Roabele s-au apropiat, cu copiii lor, şi s-au aruncat cu faţa la pământ;

⁷Lea şi copiii ei de asemenea s-au apropiat, şi s-au aruncat cu faţa la pământ; în urmă s-au apropiat Iosif şi Rahela şi s-au aruncat cu faţa la pământ.

⁸Esau a zis: "Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit-o?" Şi Iacov a răspuns: "Voiesc să capăt trecere cu ea înaintea domnului meu."

Gen 32.16;Gen 32.5;

⁹Esau a zis: "Eu am din belşug, păstrează, frate, ce este al tău."

¹⁰Şi Iacov a răspuns: "Nu; te rog, dacă am căpătat trecere înaintea ta, primeşte darul acesta din mâna mea; căci m-am uitat la faţa ta cum se uită cineva la Faţa lui Dumnezeu, şi tu m-ai primit cu bunăvoinţă.

Gen 43.3;2Sam 3.13;2Sam 14.24-32;Mat 18.10;

¹¹Primeşte deci darul meu, care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi, şi am de toate." Astfel a stăruit de el, şi Esau a primit.

Jud 1.15;1Sam 25.27;1Sam 30.26;2Împ 5.15;2Împ 5.23;

¹²Esau a zis: "Haidem să plecăm şi să pornim la drum; eu voi merge înaintea ta."

¹³Iacov i-a răspuns: "Domnul meu vede că copiii sunt micşori, şi am oi şi vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri.

¹⁴Domnul meu s-o ia înaintea robului său; şi eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, şi la pas cu copiii, până voi ajunge la domnul meu în Seir."

Gen 32.3;

¹⁵Esau a zis: "Vreau să las cu tine măcar o parte din oamenii mei." Şi Iacov a răspuns: "Pentru ce aceasta? Mi-ajunge să capăt trecere înaintea ta, domnul meu!"

Gen 34.11;Gen 47.25;Rut 2.13;

¹⁶În aceeaşi zi, Esau a luat drumul înapoi la Seir.

Iacov se aşează la Sihem.

¹⁷Iacov a plecat mai departe la Sucot. Şi-a zidit o casă, şi a făcut colibe pentru turme. De aceea s-a dat locului aceluia numele Sucot (Colibe).

Ios 13.27;Jud 8.5;Ps 60.6;Ioan 3.23;

¹⁸La întoarcerea lui din Padan-Aram, Iacov a ajuns cu bine în cetatea Sihem, în ţara Canaan, şi a tăbărât înaintea cetăţii.

Ios 24.1;Jud 9.1;

¹⁹Partea de ogor, pe care îşi întinsese cortul, a cumpărat-o de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita (Chesita, o măsură de bani.).

Ios 24.32;Ioan 4.5;

²⁰Şi acolo, a ridicat un altar, pe care l-a numit El-Elohe-Israel (Domnul este Dumnezeul lui Israel).

Gen 35.7;

Dina şi Sihem.

34

¹Dina, fata pe care o născuse lui Iacov Lea, a ieşit să vadă pe fetele ţării.

Gen 30.21;Tit 2.5;

²Ea a fost zărită de Sihem, fiul Hevitului Hamor, domnitorul ţării. El a pus mâna pe ea, s-a culcat cu ea şi a necinstit-o.

Gen 6.2;Jud 14.1;Gen 20.2;

³S-a lipit cu toată inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata, şi a căutat s-o liniştească.

⁴După aceea Sihem a zis tatălui său Hamor: "Ia-mi de nevastă pe fata aceasta!"

Jud 14.2;

⁵Iacov a aflat că-i necinstise pe fiica sa Dina; şi fiindcă fiii săi erau cu vitele la păşune, Iacov a tăcut până la întoarcerea lor.

1Sam 10.27;2Sam 13.22;

⁶Hamor, tatăl lui Sihem, s-a dus la Iacov ca să-i vorbească.

⁷Dar când s-au întors fiii lui Iacov de la păşune, şi au auzit lucrul acesta, s-au supărat şi s-au mâniat foarte tare; pentru că Sihem săvârşise o mişelie în Israel, culcându-se cu fata lui Iacov: aşa ceva n-ar fi trebuit să se facă niciodată.

Gen 49.7;2Sam 13.21;Ios 7.15;Jud 20.6;Deut 23.17;2Sam 13.12;

⁸Hamor le-a vorbit astfel: "Fiul meu Sihem s-a lipit cu toată inima de fata voastră; vă rog, daţi-i-o de nevastă,

⁹şi încuscriţi-vă cu noi; voi daţi-ne fetele voastre, şi luaţi pentru voi pe ale noastre.

¹⁰Locuiţi cu noi; ţara vă stă înainte, rămâneţi în ea, faceţi negoţ şi cumpăraţi pământuri în ea."

Gen 13.9;Gen 20.15;Gen 42.34;Gen 47.27;

¹¹Sihem a zis tatălui şi fraţilor Dinei: "Să capăt trecere înaintea voastră, şi vă voi da ce-mi veţi cere.

¹²Cereţi-mi o zestre cât de mare şi cât de multe daruri, şi voi da tot ce-mi veţi zice; numai daţi-mi fata de nevastă."

Ex 22.16-17;Deut 22.29;1Sam 18.25;

¹³Fiii lui Iacov au răspuns, şi au vorbit cu vicleşug lui Sihem şi tatălui său Hamor, pentru că Sihem necinstise pe sora lor Dina.

2Sam 13.24;

¹⁴Ei i-au zis: "Este un lucru pe care nu-l putem face să dăm pe sora noastră unui om netăiat împrejur; căci ar fi o ocară pentru noi.

Ios 5.9;

¹⁵Nu ne vom învoi la aşa ceva decât dacă vă faceţi şi voi ca noi, şi dacă orice parte bărbătească dintre voi se va tăia împrejur.

¹⁶Atunci vă vom da pe fetele noastre, şi vom lua pentru noi pe ale voastre; vom locui cu voi, şi vom face împreună un singur norod.

¹⁷Dar dacă nu voiţi să ne ascultaţi şi să vă tăiaţi împrejur, ne vom lua fata şi vom pleca."

¹⁸Cuvintele lor au plăcut lui Hamor şi lui Sihem, fiul lui Hamor.

¹⁹Tânărul n-a pregetat să facă lucrul acesta, căci iubea pe fata lui Iacov, şi era cel mai bine văzut în casa tatălui său.

1Cron 4.9;

²⁰Hamor şi fiul lui Sihem s-au dus la poarta cetăţii, şi au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor:

²¹"Oamenii aceştia au gânduri de pace faţă de noi; să rămână dar în ţară, şi să facă negoţ; ţara este destul de largă pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor, şi le vom da de neveste pe fetele noastre.

²²Dar oamenii aceştia nu vor voi să locuiască împreună cu noi, ca să alcătuim un singur popor, decât dacă orice parte bărbătească dintre noi se va tăia împrejur, după cum şi ei înşişi sunt tăiaţi împrejur.

²³Turmele lor, averile lor şi toate vitele lor, vor fi atunci ale noastre. Să primim numai ce cer ei, ca să rămână la noi."

²⁴Toţi cei ce treceau pe poarta cetăţii, au ascultat pe Hamor şi pe fiul său Sihem; şi toţi bărbaţii au fost tăiaţi împrejur, toţi cei ce treceau pe poarta cetăţii.

Gen 23.10;

²⁵A treia zi, pe când sufereau ei încă, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon şi Levi, fraţii Dinei, şi-au luat fiecare sabia, s-au năpustit asupra cetăţii, care se credea în linişte, şi au ucis pe toţi bărbaţii.

Gen 49.5-7;

²⁶Au trecut de asemenea prin ascuţişul sabiei pe Hamor şi pe fiul său Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem, şi au ieşit afară.

²⁷Fiii lui Iacov s-au aruncat asupra celor morţi, şi au jefuit cetatea, pentru că necinstiseră pe sora lor.

²⁸Le-au luat oile, boii şi măgarii, tot ce era în cetate şi ce era pe câmp;

²⁹le-au luat ca pradă de război toate bogăţiile, copiii şi nevestele, şi tot ce se găsea în case.

³⁰Atunci Iacov a zis lui Simeon şi lui Levi: "Voi m-aţi nenorocit, făcându-mă urât locuitorilor ţării, Canaaniţilor şi Feresiţilor. N-am sub porunca mea decât un mic număr de oameni; ei se vor strânge împotriva mea, mă vor bate, şi voi fi nimicit, eu şi casa mea."

Ex 5.21;1Sam 13.4;Deut 4.27;Ps 105.12;

³¹Ei au răspuns: "Se cuvenea oare să se poarte cu sora noastră cum se poartă cu o curvă?"

Iacov la Betel.

35

¹Dumnezeu a zis lui Iacov: "Scoală-te, suie-te la Betel, locuieşte acolo, şi ridică acolo un altar Dumnezeului, care ţi S-a arătat când fugeai de fratele tău Esau."

Gen 28.19;Gen 28.13;Gen 27.43;

²Iacov a zis casei lui şi tuturor celor ce erau cu el: "Scoateţi dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru, curăţiţi-vă, şi schimbaţi-vă hainele,

Gen 18.19;Ios 24.15;Gen 31.19-34;Ios 24.2-23;1Sam 7.3;Ex 19.10;

³ca să ne sculăm, şi să ne suim la Betel; căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului, care m-a ascultat în ziua necazului meu, şi care a fost cu mine în călătoria, pe care am făcut-o."

Gen 32.7-24;Gen 28.20;Gen 31.3-42;

⁴Ei au dat lui Iacov toţi dumnezeii străini, care erau în mâinile lor, şi cerceii pe care-i purtau în urechi. Iacov i-a îngropat în pământ sub stejarul de lângă Sihem.

Osea 2.13;Ios 24.26;Jud 9.6;

⁵Apoi au plecat. Groaza lui Dumnezeu s-a răspândit peste cetăţile, care-i înconjurau, aşa că locuitorii lor n-au urmărit pe fiii lui Iacov.

Ex 15.16;Ex 23.27;Ex 34.24;Deut 11.25;Ios 2.9;Ios 5.1;1Sam 14.15;2Cron 14.14;

⁶Iacov şi toţi cei ce erau cu el, au ajuns la Luz, adică Betel, în ţara Canaan.

Gen 28.19-22;

⁷A zidit acolo un altar, şi a numit locul acela: "El-Betel" (Dumnezeul Betelului), căci acolo i se descoperise Dumnezeu, când fugea de fratele său.

Ecl 5.4;Gen 28.13;

⁸Debora, doica Rebecii, a murit; şi a fost îngropată mai jos de Betel, sub stejarul căruia i s-a pus numele: "Stejarul jalei."

Gen 24.59;

⁹Dumnezeu S-a arătat iarăşi lui Iacov, după întoarcerea lui din Padan-Aram, şi l-a binecuvântat.

Osea 12.4;

¹⁰Dumnezeu i-a zis: "Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tău va fi Israel." Şi i-a pus numele Israel.

Gen 17.5;Gen 32.28;

¹¹Dumnezeu i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputernic. Creşte şi înmulţeşte-te; un neam şi o mulţime de neamuri se vor naşte din tine, şi chiar împăraţi vor ieşi din coapsele tale.

Gen 17.1;Gen 48.3-4;Ex 6.3;Gen 17.5-6.16;Gen 28.3;Gen 48.4;

¹²Ţie îţi voi da ţara pe care am dat-o lui Avraam şi lui Isaac, şi voi da ţara aceasta seminţei tale după tine."

Gen 12.7;Gen 13.15;Gen 26.3-4;Gen 28.13;

¹³Dumnezeu S-a înălţat de la el, în locul unde îi vorbise.

Gen 17.22;

¹⁴Şi Iacov a ridicat un stâlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stâlp de piatră, pe care a adus o jertfă de băutură, şi a turnat untdelemn.

Gen 28.18;

¹⁵Iacov a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu, Betel.

Gen 28.19;

Moartea Rahelei.

¹⁶Apoi au plecat din Betel; şi mai era o depărtare bunicică până la Efrata, când Rahelei i-au venit durerile naşterii. A avut o naştere grea;

¹⁷şi în timpul durerilor naşterii, moaşa i-a zis: "Nu te teme, căci mai ai un fiu!"

Gen 30.24;1Sam 4.20;

¹⁸Şi pe când îşi dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele): dar tatăl său l-a numit Beniamin (Fiul dreptei).

¹⁹Rahela a murit, şi a fost îngropată pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.

Gen 48.7;Rut 1.2;Rut 4.11;Mic 5.2;Mat 2.6;

²⁰Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei: acesta este stâlpul de pe mormântul Rahelei, care este şi azi.

1Sam 10.2;2Sam 18.18;

Fiii lui Iacov.

²¹Israel a plecat mai departe; şi şi-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder.

Mic 4.8;

²²Pe când locuia Israel în ţinutul acesta, Ruben s-a dus şi s-a culcat cu Bilha, ţiitoarea tatălui său. Şi Israel a aflat.

Gen 49.4;1Cron 5.1;2Sam 16.22;2Sam 20.3;

²³Fiii Leii: Ruben, întâiul născut al lui Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, şi Zabulon. -

Gen 46.8;Ex 1.2;

²⁴Fiii Rahelii: Iosif şi Beniamin.

²⁵Fiii Bilhei, roaba Rahelii: Dan şi Neftali. -

²⁶Fiii Zilpei, roaba Leii: Gad şi Aşer. Aceştia sunt fiii lui Iacov, care i s-au născut în Padan-Aram.

Moartea lui Isaac.

²⁷Iacov a ajuns la tatăl său Isaac, la Mamre la Chiriat-Arba, care este tot una cu Hebronul, unde locuiseră ca străini Avraam şi Isaac.

Gen 13.18;Gen 23.2-19;Ios 14.15;Ios 15.13;

²⁸Zilele vieţii lui Isaac au fost de o sută optzeci de ani.

²⁹Isaac şi-a dat duhul şi a murit, şi a fost adăugat la poporul său, bătrân şi sătul de zile. Fiii săi Esau şi Iacov l-au îngropat.

Gen 15.15;Gen 25.8;Gen 25.9;Gen 49.31;

Esau se aşează în Seir.

36

¹Iată spiţa neamului lui Esau, adică Edom.

Gen 25.30;

²Esau şi-a luat neveste dintre fetele Canaanului pe: Ada, fata Hetitului Elon, pe Oholibama, fata Anei, fata Hevitului Ţibeon,

Gen 26.34;Gen 36.25;

³şi pe Basmat, fata lui Ismael, sora lui Nebaiot. -

Gen 28.9;

⁴Ada a născut lui Esau pe Elifaz; Basmat a născut pe Reuel;

⁵şi Oholibama a născut pe Ieuş, Iaelam şi Core. Aceştia sunt fiii lui Esau, care i s-au născut în ţara Canaan. -

⁶Esau şi-a luat nevestele, fiii şi fiicele, toată lumea din casă, turmele, toate vitele, şi toată averea pe care şi-o agonisise în ţara Canaan, şi s-a dus într-o altă ţară, departe de fratele său Iacov.

⁷Căci bogăţiile lor erau prea mari ca să poată locui împreună, şi ţinutul în care locuiau ca străini nu le mai putea ajunge din pricina turmelor lor.

Gen 13.6-11;Gen 17.8;Gen 28.4;

⁸Esau s-a aşezat în muntele Seir. Esau înseamnă Edom.

Gen 32.3;Deut 2.5;Ios 24.4;Gen 36.1;

Urmaşii lui Esau.

⁹Iată spiţa neamului lui Esau, tatăl Edomiţilor, în muntele Seir.

¹⁰Iată numele fiilor lui Esau: Elifaz, fiul Adei, nevasta lui Esau; Reuel, fiul Basmatei, nevasta lui Esau. -

1Cron 1.25;

¹¹Fiii lui Elifaz au fost: Teman, Omar, Ţefo, Gaetam şi Chenaz.

¹²Şi Timna era ţiitoarea lui Elifaz, fiul lui Esau; ea a născut lui Elifaz pe Amalec. Aceştia sunt fiii Adei, nevasta lui Esau.

Ex 17.8-14;Num 24.20;1Sam 15.2;

¹³Iată fiii lui Reuel: Nahat, Zerah, Şama şi Miza. Aceştia sunt fiii Basmatei, nevasta lui Esau. -

¹⁴Iată fiii Oholibamei, fata Anei, fata lui Ţibeon, nevasta lui Esau: Ea a născut lui Esau pe Ieuş, Iaelam şi Core.

¹⁵Iată căpeteniile seminţiilor ieşite din fiii lui Esau. - Iată fiii lui Elifaz, întâiul născut al lui Esau: căpetenia Teman, căpetenia Omar, căpetenia Ţefo, căpetenia Chenaz,

¹⁶căpetenia Core, căpetenia Gaetam, căpetenia Amalec. Aceştia sunt căpeteniile ieşite din Elifaz, în ţara Edom. Aceştia sunt fiii Adei. -

¹⁷Iată fiii lui Reuel, fiul lui Esau: căpetenia Nahat, căpetenia Zerah, căpetenia Şama, căpetenia Miza. Aceştia sunt căpeteniile ieşite din Reuel, în ţara Edom. Aceştia sunt fiii Basmatei, nevasta lui Esau.

¹⁸Iată fiii Oholibamei, nevasta lui Esau: căpetenia Ieuş, căpetenia Iaelam, căpetenia Core. Aceştia sunt căpeteniile ieşite din Oholibama, fata Anei, nevasta lui Esau.

¹⁹Aceştia sunt fiii lui Esau, şi aceştia sunt căpeteniile seminţiilor lor. Esau înseamnă Edom.

Urmaşii lui Seir.

²⁰Iată fiii lui Seir, Horitul, vechii locuitori ai ţării: Lotan, Şobal, Ţibeon, Ana,

1Cron 1.38;Gen 14.6;Deut 2.12-22;

²¹Dişon, Eţer şi Dişan. Aceştia sunt căpeteniile Horiţilor, fiii lui Seir, în ţara Edom. -

²²Fiii lui Lotan au fost: Hori şi Hemam. Sora lui Lotan a fost Timna.

²³Iată fiii lui Şobal: Alvan, Manahat, Ebal, Şefo şi Onam. -

²⁴Iată fiii lui Ţibeon: Aia şi Ana. Ana acesta a găsit izvoarele calde în pustie, când păştea măgarii tatălui său Ţibeon.

²⁵Iată fiii lui Ana: Dişon şi Oholibama, fata lui Ana. -

²⁶Iată fiii lui Dişon: Hemdan, Eşban, Itran şi Cheran. -

²⁷Iată fiii lui Eţer: Bilhan, Zaavan şi Acan. -

²⁸Iată fiii lui Dişan: Uţ şi Aran.

²⁹Iată căpeteniile Horiţilor: căpetenia Lotan, căpetenia Şobal, căpetenia Ţibeon, căpetenia Ana,

³⁰căpetenia Dişon, căpetenia Eţer, căpetenia Dişan. Aceştia sunt căpeteniile Horiţilor, căpeteniile pe care le-au avut în ţara lui Seir.

Împăraţii Edomului.

³¹Iată împăraţii care au împărăţit în ţara Edom, înainte de a împărăţi un împărat peste copiii lui Israel. -

1Cron 1.43;

³²Bela, fiul lui Beor, a împărăţit peste Edom; şi numele cetăţii lui era Dinhaba. -

³³Bela a murit; şi în locul lui a împărăţit Iobab, fiul lui Zerah din Boţra. -

³⁴Iobab a murit; şi în locul lui, a împărăţit Huşam, din ţara Temaniţilor. -

³⁵Huşam a murit; şi, în locul lui, a împărăţit Hadad, fiul lui Bedad. El a bătut pe Madian în câmpia Moabului. Numele cetăţii lui era Avit.

³⁶Hadad a murit; şi, în locul lui, a împărăţit Samla, din Masreca.

³⁷Samla a murit; şi, în locul lui, a împărăţit Saul, din Rehobot pe Râul.

³⁸Saul a murit; şi, în locul lui a împărăţit Baal-Hanan, fiul lui Acbor.

³⁹Baal-Hanan, fiul lui Acbor, a murit; şi, în locul lui a împărăţit Hadar. Numele cetăţii lui era Pau; şi numele nevestei lui era Mehetabeel, fata lui Matred, fata lui Mezahab.

1Cron 1.50;

⁴⁰Iată numele căpeteniilor ieşite din Esau, după seminţiile lor, după ţinuturile lor, şi după numele lor: căpetenia Timna, căpetenia Alva, căpetenia Ietet,

1Cron 1.51;

⁴¹căpetenia Oholibama, căpetenia Ela, căpetenia Pinon,

⁴²căpetenia Chenaz, căpetenia Teman, căpetenia Mibţar,

⁴³căpetenia Magdiel, căpetenia Iram. Aceştia sunt căpeteniile lui Edom, după locuinţele lor, în ţara, pe care o aveau. Acesta este Esau, tatăl Edomiţilor.

Iosif vândut de fraţii săi.

37

¹Iacov a locuit în ţara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său.

Gen 17.8;Gen 23.4;Gen 28.4;Gen 36.7;Evr 11.9;

²Iată istoria lui Iacov. Iosif, la vârsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.

1Sam 2.22-24;

³Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrâneţe; şi i-a făcut o haină pestriţă (Sau: O haină lungă cu mâneci.).

Gen 44.20;

⁴Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toţi, şi au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nici o vorbă prietenească.

Gen 27.41;Gen 49.23;

⁵Iosif a visat un vis, şi l-a istorisit fraţilor săi, care l-au urât şi mai mult.

⁶El le-a zis: "Ia ascultaţi ce vis am visat!

⁷Noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; şi iată că snopul meu s-a ridicat şi a stat în picioare; iar snopii voştri l-au înconjurat, şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui."

Gen 42.6-9;Gen 43.26;Gen 44.14;

⁸Fraţii lui i-au zis: "Doar n-ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n-ai să ne cârmuieşti tu pe noi?" Şi l-au urât şi mai mult, din pricina visurilor lui şi din pricina cuvintelor lui.

⁹Iosif a mai visat un alt vis, şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: "Am mai visat un vis! Soarele, luna, şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pământ înaintea mea."

Gen 46.29;

¹⁰L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat, şi i-a zis: "Ce înseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta şi fraţii tăi, să ne aruncăm cu faţa la pământ înaintea ta?"

Gen 27.29;

¹¹Fraţii săi au început să-l pizmuiască; dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.

Fapt 7.9;Dan 7.28;Luc 2.19-51;

¹²Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.

¹³Israel a zis lui Iosif: "Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei." "Iată-mă, sunt gata", a răspuns el.

¹⁴Israel i-a zis: "Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sunt sănătoşi, şi dacă oile sunt bine; şi adu-mi veşti." L-a trimis astfel din valea Hebronului şi Iosif a ajuns la Sihem.

Gen 35.27;

¹⁵Pe când rătăcea pe câmp, l-a întâlnit un om. Omul acela l-a întrebat: "Ce cauţi?"

¹⁶"Caut pe fraţii mei", a răspuns Iosif; "spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?"

Cânt 1.7;

¹⁷Şi omul acela a zis: "Au plecat de aici; căci i-am auzit spunând: "Haidem la Dotan." Iosif s-a dus după fraţii săi, şi i-a găsit la Dotan.

2Împ 6.13;

¹⁸Ei l-au zărit de departe, şi până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare."

1Sam 19.1;Ps 31.13;Ps 37.12-32;Ps 94.21;Mat 27.1;Mat 27.1;Marc 14.1;Ioan 11.53;Fapt 23.12;

¹⁹Ei au zis unul către altul: "Iată că vine făuritorul de visuri!

²⁰Veniţi acum, să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică, şi vom vedea ce se va alege de visurile lui."

Prov 1.11-16;Prov 6.17;Prov 27.4;

²¹Ruben a auzit lucrul acesta, şi l-a scos din mâinile lor. El a zis: "Să nu-i luăm viaţa!"

Gen 42.22;

²²Ruben le-a zis: "Să nu vărsaţi sânge; ci mai bine aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustie, şi nu puneţi mâna pe el." Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor, şi să-l aducă înapoi la tatăl său.

²³Când a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el.

²⁴L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.

²⁵"Apoi au şezut să mănânce. Ridicându-şi ochii, au văzut o ceată de Ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător şi smirnă, pe care le duceau în Egipt.

Prov 30.20;Amos 6.6;Gen 37.28;Gen 37.36;Ier 8.22;

²⁶Atunci Iuda a zis fraţilor săi: "Ce vom câştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem sângele?

Gen 4.10;Gen 37.20;Iov 16.18;

²⁷Veniţi mai bine să-l vindem Ismaeliţilor, şi să nu punem mâna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră." Şi fraţii lui l-au ascultat.

1Sam 18.17;Gen 42.21;Gen 29.14;

²⁸La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă, şi l-au vândut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt.

Jud 6.3;Gen 45.4-5;Ps 105.17;Fapt 7.9;Mat 27.9;

Jalea lui Iacov.

²⁹Ruben s-a întors la groapă; şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi-a rupt hainele,

Iov 1.20;

³⁰s-a întors la fraţii săi, şi a zis: "Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?"

Gen 42.13-36;Ier 31.15;

³¹Ei au luat atunci haina lui Iosif; şi junghiind un ţap, i-au muiat haina în sânge.

Gen 37.23;

³²Au trimis tatălui lor haina cea pestriţă, punând să-i spună: "Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu."

³³Iacov a cunoscut-o, şi a zis: "Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!"

Gen 37.20;Gen 44.28;

³⁴Şi şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe coapse, şi a jelit multă vreme pe fiul său.

Gen 37.29;2Sam 3.31;

³⁵Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să-l mângâie; dar el nu voia să primească nici o mângâiere, ci zicea: "Plângând mă voi pogorî la fiul meu în locuinţa morţilor." Şi plângea astfel pe fiul său.

2Sam 12.17;Gen 42.38;Gen 44.29-31;

³⁶Madianiţii l-au vândut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, şi anume căpetenia străjerilor.

Gen 39.1;

Iuda şi Tamar.

38

¹În vremea aceea, Iuda a părăsit pe fraţii săi, şi a tras la un om din Adulam, numit Hira.

Gen 19.3;2Împ 4.8;

²Acolo, Iuda a văzut pe fata unui Canaanit, numit Şua; a luat-o de nevastă, şi s-a culcat cu ea.

Gen 34.2;1Cron 2.3;

³Ea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, pe care l-a numit Er.

Gen 46.12;Num 26.19;

⁴A rămas iarăşi însărcinată, şi a mai născut un fiu, căruia i-a pus numele Onan.

Gen 46.12;Num 26.19;

⁵A mai născut iarăşi un fiu, căruia i-a pus numele Şela; Iuda era la Czib, când a născut ea.

Gen 46.12;Num 26.20;

⁶Iuda a luat întâiului său născut Er, o nevastă numită Tamar.

Gen 21.21;

⁷Er, întâiul născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului; şi Domnul l-a omorât.

Gen 46.12;Num 26.19;1Cron 2.3;

⁸Atunci Iuda a zis lui Onan: "Du-te la nevasta fratelui tău, ia-o de nevastă, ca cumnat, şi ridică sămânţă fratelui tău."

Deut 25.5;Mat 22.24;

⁹Onan, ştiind că sămânţa aceasta n-are să fie a lui, vărsa sămânţa pe pământ ori de câte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămânţă fratelui său.

Deut 25.6;

¹⁰Ce făcea el n-a plăcut Domnului, care l-a omorât şi pe el.

Gen 46.12;Num 26.19;

¹¹Atunci Iuda a zis nurorii sale Tamar: "Rămâi văduvă în casa tatălui tău, până va creşte fiul meu Şela." Zicea aşa ca să nu moară şi Şela ca fraţii lui. Tamar s-a dus, şi a locuit în casa tatălui ei.

Rut 1.13;Lev 22.13;

Păcătuirea lui Iuda cu Tamar.

¹²Au trecut multe zile, şi fata lui Şua, nevasta lui Iuda, a murit. După ce au trecut zilele de jale, Iuda s-a suit la Timna, la cei ce-i tundeau oile, el şi prietenul său Hira, Adulamitul.

2Sam 13.39;Ios 15.10-57;Jud 14.1;

¹³Au dat de veste Tamarei despre lucrul acesta, şi i-au zis: "Iată că socrul tău se suie la Timna, ca să-şi tundă oile."

¹⁴Atunci ea şi-a lepădat hainele de văduvă, s-a acoperit cu o maramă, s-a îmbrăcat în alte haine, şi a şezut jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna; căci vedea că Şela se făcuse mare, şi ea nu-i fusese dată de nevastă.

Prov 7.12;Gen 38.11-26;

¹⁵Iuda a văzut-o, şi a luat-o drept curvă, pentru că îşi acoperise faţa.

¹⁶S-a abătut la ea din drum, şi a zis: "Lasă-mă să mă culc cu tine!" Căci n-a cunoscut-o că era nora sa. Ea a zis: "Ce-mi dai ca să te culci cu mine?"

¹⁷El a răspuns: "Am să-ţi trimit un ied din turma mea." Ea a zis: "Îmi dai un zălog, până îl vei trimite?"

Ezec 16.33;Gen 38.20;

¹⁸El a răspuns: "Ce zălog să-ţi dau?" Ea a zis: "Inelul tău, lanţul tău, şi toiagul pe care-l ai în mână." El i le-a dat. Apoi s-a culcat cu ea; şi ea a rămas însărcinată de la el.

Gen 38.25;

¹⁹Ea s-a sculat, şi a plecat; şi-a scos mahrama şi s-a îmbrăcat iarăşi în hainele de văduvă.

Gen 38.14;

²⁰Iuda a trimis iedul prin prietenul său Adulamitul, ca să scoată zălogul din mâinile femeii. Dar acesta n-a găsit-o.

²¹A întrebat pe oamenii locului, şi a zis: "Unde este curva aceea, care stătea aici la Enaim, pe drum?" Ei au răspuns: "N-a fost nici o curvă aici."

²²Adulamitul s-a întors la Iuda, şi i-a spus: "N-am găsit-o; şi chiar oamenii de acolo au zis: "N-a fost nici o curvă aici."

²³Iuda a zis: "Ţină ce a luat, numai să nu ne facem de râs. Iată, am trimis iedul acesta, şi n-ai găsit-o."

²⁴Cam după trei luni, au venit şi au spus lui Iuda: "Tamar, nora ta, a curvit, şi a rămas chiar însărcinată în urma curvirii ei." Şi Iuda a zis: "Scoateţi-o afară ca să fie arsă."

Jud 19.2;Lev 21.9;Deut 22.21;

²⁵După ce au scos-o afară, ea a trimis să spună socrului său: "De la omul acela, ale cui sunt lucrurile acestea, am rămas eu însărcinată; vezi, te rog, al cui este inelul acesta, lanţurile acestea, şi toiagul acesta."

Gen 37.32;Gen 38.18;

²⁶Iuda le-a cunoscut, şi a zis: "Ea este mai puţin vinovată decât mine, fiindcă n-am dat-o de nevastă fiului meu Şela." Şi nu s-a mai împreunat cu ea de atunci.

Gen 37.33;1Sam 24.17;Gen 38.14;Iov 34.31-32;

²⁷Când i-a venit vremea să nască, iată că în pântecele ei erau doi gemeni.

²⁸Şi în timpul naşterii, unul a scos mâna înainte; moaşa i-a apucat mâna, şi a legat-o cu un fir roşu, zicând: "Acesta a ieşit cel dintâi."

²⁹Dar el a tras mâna înapoi, şi a ieşit fratele său. Atunci moaşa a zis: "Ce spărtură ai făcut!" De aceea i-a pus numele Pereţ (Spărtură).

Gen 46.12;Num 26.20;1Cron 2.4;Mat 1.3;

³⁰În urmă a ieşit fratele lui, care avea firul roşu la mână; de aceea i-au pus numele Zerah (Cărămiziu).

Iosif în Egipt.

39

¹Iosif a fost dus în Egipt; şi Potifar, dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un Egiptean, l-a cumpărat de la Ismaeliţii care-l aduseseră acolo.

Gen 37.36;Ps 105.17;Gen 37.28;

²Domnul a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, Egipteanul.

Gen 39.21;Gen 21.22;Gen 26.24-28;Gen 28.15;1Sam 16.18;1Sam 18.14-28;Fapt 7.9;

³Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el, şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.

Ps 1.3;

⁴Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai mare peste casa lui, şi i-a încredinţat tot ce avea.

Gen 18.3;Gen 19.19;Gen 39.21;Gen 24.2;

⁵De îndată ce Potifar l-a pus mai mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa Egipteanului, din pricina lui Iosif; şi binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la câmp.

Gen 30.27;

⁶Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea, şi n-avea altă grijă decât să mănânce şi să bea. Dar Iosif era frumos la statură, şi plăcut la chip.

1Sam 16.12;

Fecioria lui Iosif.

⁷După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif, şi a zis: "Culcă-te cu mine!"

2Sam 13.11;

⁸El n-a voit, şi a zis nevestei stăpânului său: "Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteala de nimic din casă, şi mi-a dat pe mână tot ce are.

⁹El nu este mai mare decât mine în casa aceasta, şi nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?"

Prov 6.29-32;Gen 20.6;Lev 6.2;2Sam 12.13;Ps 51.4;

¹⁰Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce şi să se împreune cu ea.

¹¹Într-o zi, când intrase în casă, ca să-şi facă lucrul, şi când nu era acolo nici unul din oamenii casei,

¹²ea l-a apucat de haină, zicând: "Culcă-te cu mine!" El i-a lăsat haina în mână, şi a fugit afară din casă.

Prov 7.13;

¹³Când a văzut ea că-i lăsase haina în mână, şi fugise afară,

¹⁴a chemat oamenii din casă, şi le-a zis: "Vedeţi, ne-a adus un Evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare.

¹⁵Şi, când a văzut că ridic glasul şi strig, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară."

¹⁶Şi a pus haina lui Iosif lângă ea până s-a întors acasă stăpânul lui.

¹⁷Atunci i-a vorbit astfel: "Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-şi bată joc de mine.

Ex 23.1;Ps 120.3;

¹⁸Şi cum am ridicat glasul şi am ţipat, şi-a lăsat haina lângă mine, şi a fugit afară."

¹⁹După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: "Iată ce mi-a făcut robul tău", stăpânul lui Iosif s-a mâniat foarte tare.

Prov 6.34-35;

²⁰A luat pe Iosif, şi l-a aruncat în temniţă în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului; şi astfel Iosif a stat acolo, în temniţă.

Ps 105.18;1Pet 2.19;Gen 40.3-15;Gen 41.14;

Iosif în temniţă.

²¹Domnul a fost cu Iosif, şi Şi-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai marelui temniţei.

Ex 3.21;Ex 11.3;Ex 12.36;Ps 106.46;Prov 16.7;Dan 1.9;Fapt 7.9-10;

²²Şi mai marele temniţei a pus sub privegherea lui pe toţi întemniţaţii care erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decât prin el.

Gen 40.3-4;

²³Mai marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mână, pentru că Domnul era cu el. Şi Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea.

Gen 39.2-3;

Iosif tâlcuieşte visurile în temniţă.

40

¹După câtăva vreme, s-a întâmplat că paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpânul lor, împăratul Egiptului.

Neem 1.11;

²Faraon s-a mâniat pe cei doi dregători ai săi: pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor.

Prov 16.14;

³Şi i-a pus sub pază în casa căpeteniei străjerilor, în temniţă, în locul unde fusese închis Iosif.

Gen 39.20-23;

⁴Căpetenia străjerilor i-a pus sub privegherea lui Iosif, care făcea de slujbă lângă ei; şi au stat mai multă vreme în temniţă.

⁵Paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului, care erau închişi în temniţă, au visat într-o noapte amândoi câte un vis, şi anume fiecare câte un vis, care putea să capete o tălmăcire deosebită.

⁶Iosif, când a venit dimineaţa la ei, s-a uitat la ei; şi i-a văzut trişti.

⁷Atunci a întrebat pe dregătorii lui Faraon, care erau cu el în temniţa stăpânului său, şi le-a zis: "Pentru ce aveţi o faţă aşa de posomorâtă azi?"

⁸Ei i-au răspuns: "Am visat un vis, şi nu este nimeni care să-l tălmăcească." Iosif le-a zis: "Tălmăcirile sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi dar visul vostru."

Gen 41.15;Gen 41.16;Dan 2.11-47;

⁹Mai marele paharnicilor şi-a istorisit lui Iosif visul, şi i-a zis: "În visul meu, se făcea că înaintea mea era o viţă.

¹⁰Viţa aceasta avea trei mlădiţe. Când a început să dea lăstari, i s-a deschis floarea, şi ciorchinele au făcut struguri copţi.

¹¹Paharul lui Faraon era în mâna mea. Eu am luat strugurii, i-am stors în paharul lui Faraon, şi am pus paharul în mâna lui Faraon."

¹²Iosif i-a zis: "Iată tălmăcirea visului. Cele trei mlădiţe sunt trei zile.

Gen 40.18;Gen 41.12-52;Jud 7.14;Dan 2.36;Dan 4.19;Gen 41.26;

¹³Peste trei zile Faraon te va scoate din temniţă, te va pune iarăşi în slujba ta, şi vei pune iarăşi paharul în mâna lui Faraon, cum obişnuiai mai înainte, când erai paharnicul lui.

2Împ 25.27;Ps 3.3;Ier 52.31;

¹⁴Dar adu-ţi aminte şi de mine, când vei fi fericit, şi arată, rogu-te, bunătate faţă de mine; pune o vorbă bună pentru mine la Faraon, şi scoate-mă din casa aceasta.

Luc 23.42;Ios 2.12;1Sam 20.14-15;2Sam 9.1;1Împ 2.7;

¹⁵Căci am fost luat cu sila din ţara Evreilor, şi chiar aici n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă."

Gen 39.20;

¹⁶Mai marele pitarilor, văzând că Iosif dăduse o tălmăcire îmbucurătoare, a zis: "Iată, şi în visul meu, se făcea că port trei coşuri cu pâine albă pe capul meu.

¹⁷În coşul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru Faraon: prăjituri coapte în cuptor; şi păsările mâncau din coşul care era deasupra de tot pe capul meu."

¹⁸Iosif a răspuns, şi a zis: "Iată-i tălmăcirea. Cele trei coşuri sunt trei zile.

Gen 40.12;

¹⁹Peste trei zile, Faraon îţi va lua capul, te va spânzura de un lemn, şi carnea ţi-o vor mânca păsările."

Gen 40.13;

²⁰A treia zi, era ziua naşterii lui Faraon. El a dat un ospăţ tuturor slujitorilor săi; şi a scos afară din temniţă pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor, în faţa slujitorilor săi:

Mat 14.6;Marc 6.21;Gen 40.13-19;Mat 25.19;

²¹pe mai marele paharnicilor l-a pus iarăşi în slujba lui de paharnic, ca să pună paharul în mâna lui Faraon;

Gen 40.13;Neem 2.1;

²²iar pe mai marele pitarilor l-a spânzurat, după tălmăcirea pe care le-o dăduse Iosif.

Gen 40.19;

²³Mai marele paharnicilor nu s-a mai gândit însă la Iosif. L-a uitat.

Iov 19.14;Ps 31.12;Ecl 9.15-16;Amos 6.6;

Iosif tâlcuieşte visurile lui Faraon.

41

¹După doi ani, Faraon a visat un vis. I se părea că stătea lângă râu (Nil).

²Şi iată că şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup s-au suit din râu, şi au început să pască prin mlaştini.

³După ele s-au mai suit din râu alte şapte vaci urâte la vedere şi slabe la trup, şi s-au aşezat lângă ele pe marginea râului.

⁴Vacile urâte la vedere şi slabe la trup au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup. Şi Faraon s-a trezit.

⁵A adormit din nou, şi a visat un al doilea vis. Se făcea că şapte spice de grâu grase şi frumoase au crescut pe acelaşi pai.

⁶Şi după ele au răsărit alte şapte spice slabe şi arse de vântul de răsărit.

⁷Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon s-a trezit. Iată visul.

⁸Dimineaţa, Faraon s-a tulburat, şi a trimis să cheme pe toţi magii şi pe toţi înţelepţii Egiptului. Le-a istorisit visurile lui. Dar nimeni n-a putut să le tălmăcească lui Faraon.

Dan 2.1;Dan 4.5-19;Ex 7.11-22;Isa 29.14;Dan 1.20;Dan 2.2;Dan 4.7;Mat 2.1;

⁹Atunci mai marele paharnicilor a luat cuvântul, şi a zis lui Faraon: "Mi-aduc aminte astăzi de greşeala mea.

¹⁰Faraon se mâniase pe slujitorii lui; şi mă aruncase în temniţă, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine şi pe mai marele pitarilor.

Gen 40.2-3;Gen 39.20;

¹¹Amândoi am visat câte un vis în aceeaşi noapte; şi anume, fiecare din noi a visat un vis, care a primit o tălmăcire deosebită.

Gen 40.5;

¹²Era acolo cu noi un tânăr Evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visurile noastre, şi el ni le-a tălmăcit, şi ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia.

Gen 37.36;Gen 40.12;

¹³Lucrurile s-au întâmplat întocmai după tălmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine Faraon m-a pus iarăşi în slujba mea, iar pe mai marele pitarilor l-a spânzurat."

Gen 40.22;

¹⁴Faraon a trimis să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniţă. Iosif s-a ras, şi-a schimbat hainele, şi s-a dus la Faraon.

Ps 105.20;Dan 2.25;1Sam 2.8;Ps 113.7-8;

¹⁵Faraon a zis lui Iosif: "Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci; şi am aflat că tu tălmăceşti un vis, îndată după ce l-ai auzit."

Gen 41.12;Ps 25.14;Dan 5.16;

¹⁶Iosif a răspuns lui Faraon: "Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!"

Dan 2.30;Fapt 3.12;2Cor 3.5;Gen 40.8;Dan 2.22-28;Dan 2.47;Dan 4.2;

¹⁷Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: "În visul meu, se făcea că stăteam pe malul râului.

Gen 41.1;

¹⁸Şi deodată şapte vaci grase la trup şi frumoase la chip s-au suit din râu, şi au început să pască prin mlaştini.

¹⁹După ele s-au suit alte şapte vaci, slabe, foarte urâte la chip, şi sfrijite: n-am mai văzut altele aşa de urâte în toată ţara Egiptului.

²⁰Vacile cele sfrijite şi slabe au mâncat pe cele şapte vaci dintâi, care erau grase.

²¹Le-au înghiţit, fără să se poată cunoaşte că intraseră în pântecele lor; ba încă înfăţişarea lor era tot aşa de urâtă ca mai înainte. Şi m-am deşteptat.

²²Am mai văzut în vis şapte spice pline şi frumoase, care creşteau pe acelaşi pai.

²³Şi după ele au răsărit şapte spice goale, slabe, arse de vântul de răsărit.

²⁴Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor, dar nimeni nu mi le-a putut tălmăci."

Gen 41.8;Dan 4.7;

²⁵Iosif a zis lui Faraon: "Ce a visat Faraon înseamnă un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă.

Dan 2.28-45;Apoc 4.1;

²⁶Cele şapte vaci frumoase înseamnă şapte ani; şi cele şapte spice frumoase înseamnă şapte ani: este un singur vis.

²⁷Cele şapte vaci sfrijite şi urâte, care se suiau după cele dintâi, înseamnă şapte ani; şi cele şapte spice goale, arse de vântul de răsărit, vor fi şapte ani de foamete.

2Împ 8.1;

²⁸Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon, ce are să facă.

Gen 41.25;

²⁹Iată, vor fi şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului.

Gen 41.47;

³⁰După ei vor veni şapte ani de foamete, aşa că se va uita tot belşugul acesta în ţara Egiptului, şi foametea va topi ţara.

Gen 41.54;Gen 47.13;

³¹Foametea aceasta care va urma va fi aşa de mare că nu se va mai cunoaşte belşugul în ţară.

³²Cât priveşte faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu, şi că Dumnezeu se va grăbi să-l aducă la îndeplinire.

Num 23.19;Isa 46.10-11;

³³Acum, Faraon să aleagă un om priceput şi înţelept, şi să-l pună în fruntea ţării Egiptului.

³⁴Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani de belşug.

Prov 6.6-8;

³⁵Să se strângă toate bucatele din aceşti ani buni care au să vină; să se facă, la îndemâna lui Faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăţi, şi să le păzească.

Gen 41.48;

³⁶Bucatele acestea vor fi provizia ţării, pentru cei şapte ani de foamete, care vor veni în ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu fie prăpădită de foamete."

Gen 47.15-19;

Înălţarea lui Iosif.

³⁷Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon şi tuturor slujitorilor lui.

Ps 105.19;Fapt 7.10;

³⁸Şi Faraon a zis slujitorilor săi: "Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?"

Num 27.18;Iov 32.8;Prov 2.6;Dan 4.8-18;Dan 5.11-14;Dan 6.3;

³⁹Şi Faraon a zis lui Iosif: "Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput şi atât de înţelept ca tine.

⁴⁰Te pun mai mare peste casa mea, şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine."

Ps 105.21-22;Fapt 7.10;

⁴¹Faraon a zis lui Iosif: "Uite, îţi dau stăpânire peste toată ţara Egiptului."

Dan 6.3;

⁴²Faraon şi-a scos inelul din deget, şi l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subţire, şi i-a pus un lanţ de aur la gât.

Est 3.10;Est 8.2-8;Est 8.15;Dan 5.7-29;

⁴³L-a suit în carul care venea după al lui, şi strigau înaintea lui: "În genunchi!" Astfel i-a dat Faraon stăpânire peste toată ţara Egiptului.

Est 6.9;Gen 42.6;Gen 45.8-26;Fapt 7.10;

⁴⁴Şi a mai zis lui Iosif: "Eu sunt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna nici piciorul în toată ţara Egiptului."

⁴⁵Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneah (Descoperitor de taine), şi i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului.

⁴⁶Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfăţişat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, şi a plecat de la Faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului.

1Sam 16.21;1Împ 12.6-8;Dan 1.19;

⁴⁷În timpul celor şapte ani de rod, pământul a dat bucate din belşug.

⁴⁸Iosif a strâns toate bucatele din aceşti şapte ani de belşug în ţara Egiptului. A făcut provizii în cetăţi, punând în fiecare cetate bucatele de pe câmpul de primprejur.

⁴⁹Iosif a strâns grâu, ca nisipul mării, atât de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură.

Gen 22.17;Jud 7.12;1Sam 13.5;Ps 78.27;

Iosif strânge bucate în Egipt.

⁵⁰Înaintea anilor de foamete, i s-au născut lui Iosif doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On.

Gen 46.20;Gen 48.5;

⁵¹Iosif a pus întâiului născut numele Manase (Uitare); "căci", a zis el, "Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu."

⁵²Şi celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire); "căci", a zis el, "Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele."

Gen 49.22;

⁵³Cei şapte ani de belşug care au fost în ţara Egiptului, au trecut.

⁵⁴Şi au început să vină cei şapte ani de foamete, aşa cum vestise Iosif. În toată ţările era foamete; dar în toată ţara Egiptului era pâine.

Ps 105.16;Fapt 7.11;Gen 41.30;

⁵⁵Când a flămânzit, în sfârşit, toată ţara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraon a spus tuturor Egiptenilor: "Duceţi-vă la Iosif, şi faceţi ce vă va spune el."

⁵⁶Foametea bântuia în toată ţara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii, şi a vândut grâu Egiptenilor. Foametea creştea din ce în ce mai mult în ţara Egiptului.

Gen 42.6;Gen 47.14-24;

⁵⁷Şi din toate ţările venea lumea în Egipt, ca să cumpere grâu de la Iosif; căci în toate ţările era foamete mare.

Deut 9.28;

Fraţii lui Iosif.

42

¹Când a auzit Iacov că este grâu în Egipt, a zis fiilor săi: "Pentru ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?"

Fapt 7.12;

²Şi a zis: "Iată, aud că este grâu în Egipt; pogorâţi-vă, şi cumpăraţi-ne grâu de acolo, ca să trăim şi să nu murim."

Gen 43.8;Ps 118.17;Isa 38.1;

³Zece fraţi ai lui Iosif s-au pogorât în Egipt, ca să cumpere grâu.

⁴Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să nu i se întâmple vreo nenorocire.

Gen 42.38;

⁵Fiii lui Israel au venit să cumpere şi ei grâu, împreună cu cei ce veneau pentru acelaşi lucru; căci în Canaan era foamete.

Fapt 7.11;

Întâia călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt.

⁶Iosif era mai mare în ţară; el vindea grâu la tot poporul din ţară. Fraţii lui Iosif au venit, şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.

Gen 41.41;Gen 37.7;

⁷Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut; dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru, şi le-a zis: "De unde veniţi?" Ei au răspuns: "Venim din ţara Canaan, ca să cumpărăm merinde."

⁸Iosif a cunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au cunoscut.

⁹Iosif şi-a adus aminte de visurile, pe care le visase cu privire la ei, şi le-a zis: "Voi sunteţi iscoade; aţi venit numai ca să cercetaţi locurile slabe ale ţării."

Gen 37.5-9;

¹⁰Ei i-au răspuns: "Nu, domnul meu; robii tăi au venit să cumpere hrană.

¹¹Noi toţi suntem fiii aceluiaşi om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade."

¹²El le-a zis: "Ba nu; aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării."

¹³Ei au răspuns: "Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaşi om, din ţara Canaan; şi iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este în viaţă."

Gen 37.30;Plâng 5.7;Gen 44.20;

¹⁴Iosif le-a zis: "V-am spus că sunteţi iscoade.

¹⁵Iată cum veţi fi încercaţi. Pe viaţa lui Faraon că nu veţi ieşi de aici până nu va veni fratele vostru cel tânăr!

1Sam 1.26;1Sam 17.55;

¹⁶Trimiteţi pe unul din voi să aducă pe fratele vostru; iar voi, rămâneţi la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare, şi voi şti dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viaţa lui Faraon că sunteţi nişte iscoade."

¹⁷Şi i-a aruncat pe toţi, trei zile în temniţă.

¹⁸A treia zi, Iosif le-a zis: "Faceţi lucrul acesta, şi veţi trăi. Eu mă tem de Dumnezeu!

Lev 25.43;Neem 5.15;

¹⁹Dacă sunteţi oameni de treabă, să rămână unul din fraţii voştri închis în temniţa voastră; iar ceilalţi plecaţi, luaţi grâu ca să vă hrăniţi familiile,

²⁰şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tânăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare şi să scăpaţi de moarte." Şi aşa au făcut.

Gen 42.34;Gen 48.5;Gen 44.23;

²¹Ei au zis atunci unul către altul: "Da; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea sufletului lui, când ne ruga, şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta."

Iov 36.8-9;Osea 3.15;Prov 21.13;Mat 7.2;

²²Ruben a luat cuvântul, şi le-a zis: "Nu vă spuneam eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta?" Dar n-aţi ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sângele lui."

Gen 37.21;Gen 9.5;1Împ 2.32;2Cron 24.22;Ps 9.12;Luc 11.50-51;

²³Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci.

²⁴Iosif a plecat la o parte de la ei, ca să plângă. În urmă s-a întors, şi le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon, şi a pus să-l lege cu lanţuri în faţa lor.

Întoarcerea fraţilor lui Iosif.

²⁵Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui, şi să li se dea merinde pentru drum. Şi aşa s-a făcut.

Mat 5.44;Rom 12.17-21;

²⁶Ei şi-au încărcat grâul pe măgari, şi au plecat.

²⁷Unul din ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului în locul unde au mas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului,

Gen 43.21;

²⁸şi a zis fraţilor săi: "Argintul meu mi s-a dat înapoi, şi iată-l în sacul meu." Atunci li s-a tăiat inima; şi au zis unul altuia, tremurând: "Ce ne-a făcut Dumnezeu?"

²⁹S-au întors la tatăl lor Iacov, în ţara Canaan, şi i-au istorisit tot ce li se întâmplase. Ei au zis:

³⁰"Omul acela, care este domnul ţării, ne-a vorbit aspru, şi ne-a luat drept iscoade.

Gen 42.7;

³¹Noi i-am spus: "Suntem oameni de treabă, nu suntem iscoade.

³²Suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, şi cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru în ţara Canaan."

³³Şi omul acela, care este domnul ţării, ne-a zis: "Iată cum voi cunoaşte dacă sunteţi oameni de treabă. Lăsaţi la mine pe unul din fraţii voştri, luaţi merinde pentru familiile voastre, plecaţi,

Gen 42.15;Gen 42.19-20;

³⁴şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tânăr. Voi şti astfel că nu sunteţi iscoade, ci sunteţi oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru, şi veţi putea să străbateţi ţara în voie."

Gen 34.10;

³⁵Când şi-au golit sacii, iată că legătura cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei şi tatăl lor au văzut legăturile cu argintul, şi s-au temut.

Gen 34.21;

³⁶Tatăl lor Iacov le-a zis: "Voi mă lipsiţi de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, şi voiţi să luaţi şi pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!"

Gen 43.14;

³⁷Ruben a zis tatălui său: "Să-mi omori pe amândoi fiii mei, dacă nu-ţi voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mâna mea, şi ţi-l voi aduce înapoi."

³⁸Iacov a zis: "Fiul meu nu se poate pogorî împreună cu voi; căci fratele lui a murit, şi el a rămas singur; dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi pogorî perii mei cei albi în locuinţa morţilor."

Gen 42.13;Gen 37.33;Gen 44.28;Gen 42.40;Gen 44.29;Gen 37.35;Gen 44.31;

A doua călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt.

43

¹Foametea bântuia greu în ţară.

Gen 41.54-57;

²Când au isprăvit de mâncat grâul, pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: "Duceţi-vă iarăşi, şi cumpăraţi-ne ceva merinde."

³Iuda i-a răspuns: "Omul acela ne-a spus curat: "Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi."

Gen 42.20;Gen 44.23;

⁴Dacă vrei deci să trimiţi pe fratele nostru cu noi, ne vom pogorî, şi-ţi vom cumpăra merinde.

⁵Dar dacă nu vrei să-l trimiţi, nu ne vom pogorî, căci omul acela ne-a spus: "Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi!"

⁶Israel a zis atunci: "Pentru ce mi-aţi făcut un astfel de rău, şi aţi spus omului aceluia că mai aveţi un frate?"

⁷Ei au răspuns: "Omul acela ne-a întrebat despre noi şi familia noastră, şi a zis: "Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?" Şi noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să ştim că are să zică: "Aduceţi pe fratele vostru?"

⁸Iuda a zis tatălui său Israel: "Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm şi să plecăm, şi vom trăi şi nu vom muri, noi, tu şi copiii noştri.

⁹Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mâna mea. Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna.

Gen 44.32;File 18.19;

¹⁰Căci dacă n-am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors până acum."

¹¹Israel, tatăl lor, le-a zis: "Fiindcă trebuie, faceţi aşa. Luaţi-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale ţării, ca să duceţi un dar omului aceluia, şi anume: puţin leac alinător, şi puţină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri şi migdale.

Gen 32.20;Prov 18.16;Gen 37.25;Ier 8.22;

¹²Luaţi cu voi argint îndoit, şi duceţi înapoi argintul, pe care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greşeală.

Gen 42.25-35;

¹³Luaţi şi pe fratele vostru, sculaţi-vă şi întoarceţi-vă la omul acela.

¹⁴Dumnezeul Cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia, şi să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!"

Est 4.16;

Venirea fraţilor lui Iosif în Egipt.

¹⁵Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum şi pe Beniamin; s-au sculat, s-au pogorât în Egipt, şi s-au înfăţişat înaintea lui Iosif.

¹⁶Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului său: "Bagă pe oamenii aceştia în casă, taie vite şi găteşte; căci oamenii aceştia au să mănânce cu mine la amiază."

Gen 24.2;Gen 39.4;Gen 44.1;

¹⁷Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif, şi a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif.

¹⁸Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif, şi au zis: "Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noştri data trecută; vor să se năpustească peste noi, ca să ne ia robi, şi să pună mâna pe măgarii noştri."

¹⁹S-au apropiat de economul casei lui Iosif, şi au intrat în vorbă cu el la uşa casei;

²⁰şi au zis: "Domnule, noi ne-am mai pogorât odată aici, ca să cumpărăm merinde.

Gen 42.3-10;

²¹Apoi, când am ajuns la locul unde trebuia să rămânem peste noapte, ne-am deschis sacii; şi iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui: şi l-am adus înapoi cu noi.

Gen 42.27-35;

²²Am adus şi alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu ştim cine a pus argintul în sacii noştri."

²³Economul a răspuns: "Fiţi pe pace! Nu vă temeţi de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mâinile mele." Şi le-a adus şi pe Simeon.

²⁴Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă de şi-au spălat picioarele; a dat şi nutreţ măgarilor lor.

Gen 18.4;Gen 24.32;

²⁵Ei şi-au pregătit darul până la venirea lui Iosif, la amiază; căci aflaseră că au să mănânce la el.

²⁶Când a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul, pe care i-l aduseseră, şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.

Gen 37.7-10;

²⁷El i-a întrebat de sănătate; şi a zis: "Bătrânul vostru tată, de care aţi vorbit, este sănătos? Mai trăieşte?"

Gen 42.11-13;

²⁸Ei au răspuns: "Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăieşte încă". Şi s-au plecat şi s-au aruncat cu faţa la pământ.

Gen 37.7-10;

²⁹Iosif a ridicat ochii; şi, aruncând o privire spre fratele său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: "Acesta este fratele vostru cel tânăr, despre care mi-aţi vorbit?" Şi a adăugat: "Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!"

Gen 35.17-18;Gen 42.13;

³⁰Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său, şi simţea nevoie să plângă; a intrat degrabă într-o odaie, şi a plâns acolo.

1Împ 3.26;Gen 42.24;

³¹După ce s-a spălat pe faţă, a ieşit din odaie; şi, silindu-se să se stăpânească, a zis: "Aduceţi de mâncare!"

Gen 43.25;

³²Au adus de mâncare lui Iosif deoparte, şi fraţilor lui de o parte; Egiptenilor, care mâncau cu el, le-au adus de asemenea mâncare de o parte; căci Egiptenii nu puteau să mănânce cu Evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urâciune.

Gen 46.34;Ex 8.26;

³³Fraţii lui Iosif s-au aşezat la masă în faţa lui: de la întâiul născut, după dreptul lui de întâi născut, şi până la cel mai tânăr, aşezaţi după vârstă; şi se uitau unii la alţii cu mirare.

³⁴Iosif a pus să le dea din bucatele care erau înaintea lui; iar Beniamin a căpătat de cinci ori mai mult decât ceilalţi. Şi au băut, şi s-au înveselit împreună cu el.

Gen 45.22;

Spaima fraţilor lui Iosif.

44

¹Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: "Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, cât vor putea să ducă, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său.

²Să pui şi paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tânăr, împreună cu argintul cuvenit pentru preţul grâului lui". Economul a făcut cum îi poruncise Iosif.

³Dimineaţa, cum s-a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor.

⁴Dar abia ieşiseră din cetate, şi nu se depărtaseră deloc de ea, când Iosif a zis economului său: "Scoală-te, aleargă după oamenii aceia; şi, când îi vei ajunge, să le spui: "Pentru ce aţi răsplătit binele cu rău?

⁵De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu, şi de care se slujeşte pentru ghicit? Rău aţi făcut că v-aţi purtat astfel."

⁶Economul i-a ajuns, şi le-a spus aceste cuvinte.

⁷Ei i-au răspuns: "Domnule, pentru ce vorbeşti astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvârşit o asemenea faptă!

⁸Iată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul, pe care l-am găsit la gura sacilor noştri; cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău?

Gen 43.21;

⁹Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul, şi noi înşine să fim robi ai domnului nostru!"

Gen 31.32;

¹⁰El a zis: "Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul, să fie robul meu; iar voi veţi fi nevinovaţi."

¹¹Îndată, şi-a pogorât fiecare sacul la pământ. Fiecare şi-a deschis sacul.

¹²Economul i-a scotocit, începând cu cel mai în vârstă şi sfârşind cu cel mai tânăr; şi paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin.

¹³Ei şi-au rupt hainele, şi-a încărcat fiecare măgarul, şi s-au întors în cetate.

Gen 37.29-34;Num 14.6;2Sam 1.11;

¹⁴Iuda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif, pe când era el încă acolo, şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.

Gen 37.7;

¹⁵Iosif le-a zis: "Ce faptă aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine are putere să ghicească?"

¹⁶Iuda a răspuns: "Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptăţim?" Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi, şi acela la care s-a găsit paharul."

Gen 44.9;

¹⁷Dar Iosif a zis: "Să mă ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Omul la care s-a găsit paharul, va fi robul meu; dar voi, suiţi-vă înapoi în pace la tatăl vostru."

Prov 17.15;

Iuda mijloceşte pentru Beniamin.

¹⁸Atunci Iuda s-a apropiat de Iosif, şi a zis: "Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu, şi să nu te mânii pe robul tău! Căci tu eşti ca Faraon.

Gen 18.30-32;Ex 32.22;

¹⁹Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicând: "Mai trăieşte tatăl vostru, şi mai aveţi vreun frate?"

²⁰Noi am răspuns domnului meu: "Avem un tată bătrân, şi un frate tânăr, copil făcut la bătrâneţea lui; băiatul acesta avea un frate care a murit, şi care era de la aceeaşi mamă; el a rămas singur, şi tatăl lui îl iubeşte."

Gen 37.3;

²¹Tu ai spus robilor tăi: "Aduceţi-l la mine ca să-l văd cu ochii mei."

Gen 42.15-20;

²²Noi am răspuns domnului meu: "Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară."

²³Tu ai spus robilor tăi: "Dacă nu se va pogorî şi fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa."

Gen 43.3-5;

²⁴Când ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu.

²⁵Tatăl nostru a zis: "Duceţi-vă iarăşi să ne cumpăraţi ceva merinde."

Gen 43.2;

²⁶Noi am răspuns: "Nu putem să ne ducem; dar dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi, ne vom duce; căci nu putem vedea faţa omului aceluia, decât dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi."

²⁷Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: "Voi ştiţi că nevasta mea mi-a născut doi fii.

Gen 46.19;

²⁸Unul a ieşit de la mine, şi cred că a fost sfâşiat negreşit de fiare, căci nu l-am mai văzut până astăzi.

Gen 37.33;

²⁹Dacă-mi mai luaţi şi pe acesta, şi i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veţi pogorî bătrâneţile în locuinţa morţilor."

Gen 42.36-38;

³⁰Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedezlipit sufletul lui,

1Sam 18.1;

³¹el are să moară, când va vedea că băiatul nu este; şi robii tăi vor pogorî cu durere în locuinţa morţilor bătrâneţile robului tău, tatăl nostru.

³²Căci robul tău s-a pus chezaş pentru copil, şi a zis tatălui meu: "Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu."

Gen 43.9;

³³Îngăduie, dar, te rog, robului tău să rămână în locul băiatului, ca rob al domnului meu; iar băiatul să se suie înapoi cu fraţii săi.

Ex 32.32;

³⁴Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mâhnirea tatălui meu!"

Iosif se face cunoscut fraţilor săi.

45

¹Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Şi a strigat: "Scoateţi afară pe toată lumea." Şi n-a mai rămas nimeni cu Iosif, când s-a făcut cunoscut fraţilor săi.

²A izbucnit într-un plâns aşa de tare că l-au auzit Egiptenii şi casa lui Faraon.

³Iosif a zis fraţilor săi: "Eu sunt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?" Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui.

Fapt 7.13;

⁴Iosif a zis fraţilor săi: "Apropiaţi-vă de mine." Şi ei s-au apropiat. El a zis: "Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt.

Gen 37.28;

⁵Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.

Isa 40.2;2Cor 2.7;Gen 50.20;Ps 105.16-17;2Sam 16.10-11;Fapt 4.27-28;

⁶Iată sunt doi ani de când bântuie foametea în ţară; şi încă cinci ani, nu va fi nici arătură, nici seceriş.

⁷Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară, şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire.

⁸Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui, şi cârmuitorul întregii ţări a Egiptului.

Gen 41.43;Jud 17.10;Iov 29.16;

⁹Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu, şi spuneţi-i: "Aşa a vorbit fiul tău Iosif: "Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; pogoară-te la mine şi nu zăbovi!

¹⁰Vei locui în ţinutul Gosen, şi vei fi lângă mine, tu, fiii tăi, şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi, şi tot ce este al tău.

Gen 47.1;

¹¹Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; şi astfel nu vei pieri, tu, casa ta, şi tot ce este al tău.

¹²Voi vedeţi cu ochii voştri, şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc.

Gen 42.23;

¹³Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt, şi tot ce aţi văzut; şi aduceţi aici cât mai curând pe tatăl meu."

Fapt 7.14;

¹⁴El s-a aruncat pe gâtul fratelui său Beniamin, şi a plâns; şi Beniamin a plâns şi el pe gâtul lui.

¹⁵A îmbrăţişat de asemenea pe toţi fraţii lui, plângând. După aceea, fraţii lui au stat de vorbă cu el.

Întoarcerea fiilor lui Iacov la tatăl lor.

¹⁶S-a răspândit vestea în casa lui Faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon şi slujitorilor lui.

¹⁷Faraon a zis lui Iosif: "Spune fraţilor tăi: "Iată ce să faceţi: "Încărcaţi-vă dobitoacele, şi plecaţi în ţara Canaanului;

¹⁸luaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre, şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului, şi veţi mânca grăsimea ţării.

Gen 27.28;Num 18.12-29;

¹⁹Ai poruncă să le spui: "Aşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului care pentru pruncii voştri şi pentru nevestele voastre; aduceţi pe tatăl vostru, şi veniţi.

²⁰Să nu vă pară rău de ceea ce veţi lăsa; căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi."

²¹Fiii lui Israel au făcut aşa. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon; le-a dat şi merinde pentru drum.

²²Le-a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint şi cinci haine de schimb.

Gen 43.34;

²³Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt, şi zece măgăriţe încărcate cu grâu, pâine şi merinde, pentru ca să aibă pe drum.

²⁴Apoi a dat drumul fraţilor săi, care au plecat; şi le-a zis: "Să nu vă certaţi pe drum."

²⁵Ei au ieşit din Egipt, şi au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor Iacov.

²⁶Şi i-au spus: "Iosif tot mai trăieşte, şi chiar el cârmuieşte toată ţara Egiptului." Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea.

Iov 29.24;Ps 126.1;Luc 24.11-41;

²⁷Când i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif, şi a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s-a înviorat.

²⁸Şi Israel a zis: "Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăieşte! Vreau să mă duc să-l văd înainte de moarte."

Sosirea şi aşezarea familiei lui Iacov în Egipt.

46

¹Israel a plecat, cu tot ce avea. A ajuns la Beer-Şeba, şi a adus jertfe Dumnezeului tatălui său Isaac.

Gen 21.31-33;Gen 28.10;Gen 26.24-25;Gen 28.13;Gen 31.42;

²Dumnezeu a vorbit lui Israel, într-o vedenie noaptea, şi a zis: "Iacove! Iacove!" Israel a răspuns: "Iată-mă!"

Gen 15.1;Iov 33.14-15;

³Şi Dumnezeu a zis: "Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tatălui tău. Nu te teme să te pogori în Egipt, căci acolo te voi face să ajungi un neam mare.

Gen 28.13;Gen 12.2;Deut 26.5;

⁴Eu însumi Mă voi pogorî cu tine în Egipt, şi Eu însumi te voi scoate iarăşi de acolo; iar Iosif îţi va închide ochii."

Gen 28.15;Gen 48.21;Gen 15.16;Gen 50.13-25;Ex 3.8;Gen 50.1;

⁵Iacov a părăsit Beer-Şeba; şi fiii lui Israel au pus pe tatăl lor Iacov, cu copilaşii şi nevestele lor, în carele pe care le trimisese Faraon ca să-l ducă.

Fapt 7.15;Gen 45.19-21;

⁶Şi-au luat şi turmele şi averile, pe care le agonisiseră în ţara Canaanului. Şi Iacov s-a dus în Egipt, cu toată familia lui.

Deut 26.5;Ios 24.4;Ps 105.23;Isa 52.4;

⁷A luat cu el în Egipt pe fiii lui şi pe fiii fiilor lui, pe fiicele lui şi pe fiicele fiilor lui, şi pe toată familia lui.

Copiii lui Israel.

⁸Iată numele fiilor lui Israel, care au venit în Egipt. Iacov şi fiii lui. Întâiul născut al lui Iacov: Ruben.

Ex 1.1;Ex 6.14;Num 26.5;1Cron 5.1;

⁹Fiii lui Ruben: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi.

¹⁰- Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar; şi Saul, fiu dintr-o femeie Canaanită.

Ex 6.15;1Cron 4.24;

¹¹- Fiii lui Levi: Gherşon, Chehat, şi Merari. -

1Cron 6.1-16;

¹²Fiii lui Iuda: Er, Onan, Şela, Pereţ şi Zarah; dar Er şi Onan au murit în ţara Canaanului. Fiii lui Pereţ au fost: Heţron şi Hamul. -

1Cron 2.3;1Cron 4.21;Gen 38.3-10;Gen 38.29;1Cron 2.5;

¹³Fiii lui Isahar: Tola, Puva, Iov şi Şimron. -

1Cron 7.1;

¹⁴Fiii lui Zabulon: Sered, Elon şi Iahleel.

¹⁵Aceştia sunt fiii, pe care i-a născut lui Iacov Lea în Padan-Aram, împreună cu fiica sa Dina. Fiii şi fiicele lui alcătuiau în totul treizeci şi trei de inşi.

¹⁶Fiii lui Gad: Ţifion, Haggi, Şuni, Eţbon, Eri, Arodi şi Areeli. -

Num 26.15;

¹⁷Fiii lui Aşer: Imna, Işva, Işvi şi Beria; şi Serah, sora lor. Şi fiii lui Beria: Heber şi Malchiel.

1Cron 7.30;

¹⁸Aceştia sunt fiii Zilpei, pe care o dăduse Laban fetei sale Lea; pe aceştia i-a născut ea lui Iacov. În totul şaisprezece inşi.

Gen 30.10;Gen 29.24;

¹⁹Fiii Rahelei, nevasta lui Iacov: Iosif şi Beniamin. -

Gen 44.27;

²⁰Lui Iosif i s-au născut, în ţara Egiptului: Manase şi Efraim, pe care i-a născut Asnat fata lui Poti-Fera, preotul lui On. -

Gen 41.50;

²¹Fiii lui Beniamin; Bela, Becher, Aşbel, Ghera, Naaman, Ehi, Roş, Mupim, Hupim şi Ard.

1Cron 7.6;1Cron 8.1;Num 26.38;Num 26.39;

²²Aceştia sunt fiii Rahelei, pe care i-a născut lui Iacov. În totul patrusprezece inşi.

²³Fiii lui Dan: Huşim.

1Cron 7.12;

²⁴Fiii lui Neftali: Iahţeel, Guni, Ieţer şi Şilem.

1Cron 7.13;

²⁵Aceştia sunt fiii Bilhei, pe care o dăduse Laban fetei sale Rahela; şi pe aceştia i-a născut ea lui Iacov. În totul, şapte inşi.

Gen 30.5-7;Gen 29.29;

²⁶Sufletele care au venit cu Iacov în Egipt şi care ieşiseră din el, erau în totul şaizeci şi şase, fără să numărăm nevestele fiilor lui Iacov.

Ex 1.5;

²⁷Şi Iosif avea doi fii, care i se născuseră în Egipt. - Toate sufletele din familia lui Iacov, care au venit în Egipt, erau în număr de şaptezeci.

Deut 10.22;Fapt 7.14;

Primirea lui Iacov de către Iosif.

²⁸Iacov a trimis pe Iuda înainte la Iosif, ca să-i dea de ştire să-i iasă înainte în Gosen.

Gen 31.21;

²⁹Şi au venit în ţinutul Gosen. Iosif şi-a pregătit carul şi s-a suit ca să se ducă în Gosen, în întâmpinarea tatălui său Israel. Cum l-a văzut, s-a aruncat pe gâtul lui, şi a plâns multă vreme pe gâtul lui.

Gen 47.1;Gen 45.14;

³⁰Israel a zis lui Iosif: "Acum pot să mor, fiindcă ţi-am văzut faţa, şi tu tot mai trăieşti."

Luc 2.29-30;

³¹Iosif a zis fraţilor săi şi familiei tatălui său: "Mă duc să înştiinţez pe Faraon, şi să-i spun: "Fraţii mei şi familia tatălui meu, care erau în ţara Canaan, au venit la mine.

Gen 47.1;

³²Oamenii aceştia sunt păstori, căci cresc vite; ei şi-au adus oile şi boii, şi tot ce este al lor."

³³Şi, când vă va chema Faraon şi vă va întreba: "Cu ce vă îndeletniciţi?"

Gen 47.2-3;

³⁴voi să răspundeţi: "Robii tăi au crescut vite, din tinereţea noastră până acum, atât noi cât şi părinţii noştri." În felul acesta, veţi locui în ţinutul Gosen, căci toţi păstorii sunt o urâciune pentru Egipteni."

Gen 46.32;Gen 30.35;Gen 34.5;Gen 37.12;Gen 43.32;Ex 8.26;

Gosen. Iacov înaintea lui Faraon.

47

¹Iosif s-a dus să înştiinţeze pe Faraon, şi i-a spus: "Fraţii mei şi tatăl meu au sosit din ţara Canaan, cu oile şi boii, şi cu tot avutul lor; şi sunt în ţinutul Gosen."

Gen 46.31;Gen 45.10;Gen 46.28;

²A luat pe cinci din fraţii lui, şi i-a adus înaintea lui Faraon.

Fapt 7.13;

³Faraon a întrebat pe fraţii lui Iosif: "Cu ce vă îndeletniciţi?" Ei au răspuns lui Faraon: "Robii tăi sunt păstori, cum erau şi părinţii noştri."

Gen 46.33;Gen 46.34;

⁴Şi au mai zis lui Faraon: "Noi am venit ca să locuim o vreme aici în ţară, pentru că nu mai este păşune pentru oile robilor tăi, şi este o mare foamete în ţara Canaanului; îngăduie dar robilor tăi să locuiască în ţinutul Gosen."

Gen 15.13;Deut 26.5;Gen 43.1;Fapt 7.11;Gen 46.34;

⁵Faraon a zis lui Iosif: "Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine.

⁶Ţara Egiptului este deschisă înaintea ta; aşează pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în ţinutul Gosen; şi dacă găseşti printre ei oameni destoinici, pune-i în fruntea turmelor mele."

Gen 20.15;Gen 47.4;

⁷Iosif a adus pe tatăl său Iacov, şi l-a înfăţişat înaintea lui Faraon. Şi Iacov a binecuvântat pe Faraon.

⁸Faraon a întrebat pe Iacov: "Care este numărul zilelor anilor vieţii tale?"

⁹Iacov a răspuns lui Faraon: "Zilele anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieţii mele au fost puţine la număr şi rele, şi n-au atins zilele anilor vieţii părinţilor mei, în timpul călătoriei lor."

Ps 39.12;Evr 11.9-13;Iov 14.1;Gen 25.7;Gen 35.28;

¹⁰Iacov a binecuvântat iarăşi pe Faraon, şi a plecat dinaintea lui Faraon.

Gen 47.7;

¹¹Iosif a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi, şi le-a dat o moşie în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul lui Ramses, cum poruncise Faraon.

Ex 1.11;Ex 12.37;Gen 47.6;

¹²Iosif a hrănit cu pâine pe tatăl său, pe fraţii săi, şi pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.

Scumpetea în Egipt.

¹³Nu mai era pâine în toată ţara, căci foametea era foarte mare; ţara Egiptului şi ţara Canaanului tânjeau, din pricina foametei.

Gen 41.30;Fapt 7.11;

¹⁴Iosif a strâns tot argintul, care se găsea în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului, în schimbul grâului, pe care-l cumpărau oamenii, şi astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre în casa lui Faraon.

Gen 41.56;

¹⁵Când s-a sfârşit argintul din ţara Egiptului şi din ţara Canaanului, toţi Egiptenii au venit la Iosif, şi au zis: "Dă-ne pâine! Pentru ce să murim în faţa ta? Căci argint nu mai avem."

Gen 47.19;

¹⁶Iosif a zis: "Daţi vitele voastre, şi vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveţi argint."

¹⁷Şi-au adus vitele la Iosif, şi Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi şi de boi, şi în schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pâine în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor.

¹⁸După ce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor, şi i-au zis: "Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s-a sfârşit, şi turmele de vite au trecut în stăpânirea domnului nostru; nu mai rămân înaintea domnului nostru decât trupurile şi pământurile noastre.

¹⁹Pentru ce să murim sub ochii tăi, noi şi pământurile noastre? Cumpără-ne împreună cu pământurile noastre în schimbul pâinii, şi vom fi ai domnului nostru, noi şi pământurile noastre. Dă-ne sămânţă să semănăm, ca să trăim şi să nu murim, şi să nu ne rămână pământurile pustii."

²⁰Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pământurile Egiptului; căci Egiptenii şi-au vândut fiecare ogorul, pentru că îi silea foametea. Şi ţara a ajuns în stăpânirea lui Faraon.

²¹Cât despre popor, l-a mutat în cetăţi, de la o margine hotarelor Egiptului până la cealaltă.

²²Numai pământurile preoţilor nu le-a cumpărat, pentru că era o lege a lui Faraon, dată în folosul preoţilor, care trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon: de aceea ei nu şi-au vândut pământurile.

Ezra 7.24;

²³Iosif a zis poporului: "V-am cumpărat azi cu pământurile voastre, pentru Faraon; iată, vă dau sămânţă, ca să puteţi semăna pământul.

²⁴La vremea roadelor, veţi da a cincea parte lui Faraon; iar celelalte patru părţi vă vor rămâne vouă, ca să semănaţi ogoarele, şi să vă hrăniţi împreună cu copiii voştri şi cu cei ce sunt în casele voastre."

²⁵Ei au zis: "Tu ne-ai scăpat viaţa! Să căpătăm trecere înaintea domnului nostru, şi vom fi robi ai lui Faraon."

Gen 33.15;

²⁶Iosif a făcut din aceasta o lege, care a rămas în picioare până în ziua de azi, şi după care, a cincea parte din venitul pământurilor Egiptului este a lui Faraon; numai pământurile preoţilor nu sunt ale lui Faraon.

Gen 47.22;

Sfârşitul lui Iacov se apropie.

²⁷Israel a locuit în ţara Egiptului, în ţinutul Gosen. Ei s-au înstărit, au crescut şi s-au înmulţit foarte mult.

Gen 47.11;Gen 46.3;

²⁸Iacov a trăit şaptesprezece ani în ţara Egiptului; şi zilele anilor vieţii lui Iacov au fost de o sută patruzeci şi şapte de ani.

²⁹Când s-a apropiat Israel de clipa morţii, a chemat pe fiul său Iosif, şi i-a zis: "Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune, rogu-te, mâna sub coapsa mea, şi poartă-te cu bunătate şi credincioşie faţă de mine: să nu mă îngropi în Egipt.

Deut 31.14;1Împ 2.1;Gen 24.2;Gen 24.49;Gen 50.25;

³⁰Ci când mă voi culca lângă părinţii mei, să mă scoţi afară din Egipt, şi să mă îngropi în mormântul lor." Iosif a răspuns: "Voi face după cuvântul tău."

2Sam 19.37;Gen 49.29;Gen 50.5-13;

³¹Iacov a zis: "Jură-mi." Şi Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a plecat cu faţa pe căpătâiul patului.

Gen 48.2;1Împ 1.47;Evr 11.21;

Iacov înfiază pe fiii lui Iosif.

48

¹După aceea, au venit şi au spus lui Iosif: "Tatăl tău este bolnav." Şi Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim.

²Au dat de ştire lui Iacov, şi i-au spus: "Iată că fiul tău Iosif vine la tine." Şi Israel şi-a adunat puterile, şi s-a aşezat pe pat.

³Iacov a zis lui Iosif: "Dumnezeul Cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz, în ţara Canaan, şi m-a binecuvântat.

Gen 28.13-19;Gen 35.6;

⁴El mi-a zis: "Te voi face să creşti, te voi înmulţi, şi voi face din tine o ceată de popoare; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca s-o stăpânească pentru totdeauna.

Gen 17.8;

⁵Acum, cei doi fii, care ţi s-au născut în ţara Egiptului, înainte de venirea mea la tine în Egipt, vor fi ai mei; Efraim şi Manase vor fi ai mei, ca şi Ruben şi Simeon.

Gen 41.50;Gen 46.20;Ios 13.7;Ios 14.4;

⁶Dar copiii, pe care i-ai născut după ei, vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraţilor lor în partea lor de moştenire.

⁷La întoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum lângă mine, în ţara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata; şi am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem."

Gen 35.9-19;

Binecuvântarea celor doi fii ai lui Iosif.

⁸Israel s-a uitat la fiii lui Iosif, şi a zis: "Cine sunt aceştia?"

⁹Iosif a răspuns tatălui său: "Sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici." Israel a zis: "Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvântez."

Gen 33.5;Gen 27.4;

¹⁰Ochii lui Israel erau îngreuiaţi de bătrâneţe, aşa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el; şi Israel i-a sărutat, şi i-a îmbrăţişat.

Gen 27.1;Gen 27.27;

¹¹Israel a zis lui Iosif: "Nu credeam că am să-ţi mai văd faţa, şi iată că Dumnezeu m-a făcut să-ţi văd şi sămânţa."

Gen 45.26;

¹²Iosif i-a dat la o parte de lângă genunchii tatălui său, şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.

¹³Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim cu mâna dreaptă, la stânga lui Israel, şi pe Manase cu mâna stângă, la dreapta lui Israel, şi i-a adus aproape de el.

¹⁴Israel şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase; înadins şi-a încrucişat mâinile astfel, căci Manase era cel dintâi născut.

Gen 48.19;

¹⁵A binecuvântat pe Iosif, şi a zis: "Dumnezeul, înaintea căruia au umblat părinţii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul, care m-a călăuzit de când m-am născut, până în ziua aceasta,

Evr 11.21;Gen 17.1;Gen 24.40;

¹⁶Îngerul, care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvânteze pe copiii aceştia! Ei să poarte numele meu şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac, şi să se înmulţească foarte mult în mijlocul ţării!"

Gen 28.15;Gen 31.11-24;Ps 34.22;Ps 121.7;Amos 9.12;Fapt 15.17;

¹⁷Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său îşi pune mâna dreaptă pe capul lui Efraim; de aceea a apucat mâna tatălui său, ca s-o ia de pe capul lui Efraim, şi s-o îndrepte pe al lui Manase.

Gen 48.14;

¹⁸Şi Iosif a zis tatălui său: "Nu aşa, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui."

¹⁹Tatăl său n-a vrut, ci a zis: "Ştiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decât el; şi sămânţa lui va ajunge o ceată de neamuri."

Gen 48.14;Num 1.33-35;Num 2.19-21;Deut 33.17;Apoc 7.6-8;

²⁰El i-a binecuvântat în ziua aceea, şi a zis: "Numele tău îl vor întrebuinţa Israeliţii când vor binecuvânta, zicând: "Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S-a purtat cu Efraim şi cu Manase!" Şi a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase.

Rut 4.11-12;

²¹Israel a zis lui Iosif: "Iată că în curând am să mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi, şi vă va aduce înapoi în ţara părinţilor voştri.

Gen 46.4;Gen 50.24;

²²Îţi dau, mai mult decât fraţilor tăi, o parte, pe care am luat-o din mâna Amoriţilor cu sabia mea şi cu arcul meu."

Ios 24.32;1Cron 5.2;Ioan 4.5;Gen 15.16;Gen 34.28;Ios 17.14;

Binecuvântarea dată de Iacov fiilor săi.

49

¹Iacov a chemat pe fiii săi, şi a zis: "Strângeţi-vă, şi vă voi vesti ce vi se va întâmpla în vremurile care vor veni.

Deut 33.1;Amos 3.7;Deut 4.30;Num 24.14;Isa 2.2;Isa 39.6;Ier 23.20;Dan 2.28-29;Fapt 2.17;Evr 1.2;

²"Strângeţi-vă, şi ascultaţi, fii ai lui Iacov! Ascultaţi pe tatăl vostru Israel!

Ps 34.11;

³Ruben, tu, întâiul meu născut, Puterea mea şi pârga tăriei mele, Întâiul în vrednicie, şi întâiul în putere,

Gen 29.32;Deut 21.17;Ps 78.51;

⁴Năvalnic ca apele, - tu nu vei mai avea întâietatea! Căci te-ai suit în patul tatălui tău, Mi-ai spurcat patul, suindu-te în el.

1Cron 5.1;Gen 35.22;Deut 27.20;1Cron 5.1;

⁵Simeon şi Levi sunt fraţi; Săbiile lor sunt nişte unelte de silnicie.

Gen 29.33-34;Prov 18.9;Gen 34.25;

⁶Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor, Nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea lor! Căci, în mânia lor, au ucis oameni, Şi, în răutatea lor, au tăiat vinele taurilor.

Prov 1.15-16;Ps 26.9;Efes 5.11;Ps 16.9;Ps 30.12;Ps 57.8;Gen 34.26;

⁷Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată, Şi furia lor, căci a fost prea sălbatică! Îi voi împărţi în Iacov, Şi-i voi risipi în Israel.

Ios 19.1;Ios 21.5-7;1Cron 4.24-39;

⁸Iudo, tu vei primi laudele fraţilor tăi; Mâna ta va apuca de ceafă pe vrăjmaşii tăi. Fiii tatălui tău se vor închina până la pământ înaintea ta.

Gen 29.35;Deut 33.7;Ps 18.40;Gen 27.29;1Cron 5.2;

⁹Iuda este un pui de leu. Tu te-ai întors de la măcel, fiule! Iuda îşi pleacă genunchii, se culcă întocmai ca un leu, Ca o leoaică: cine-l va scula?

Osea 5.14;Apoc 5.5;Num 23.24;Num 24.9;

¹⁰Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, Până va veni Şilo (Adică: Mesia.), Şi de El vor asculta popoarele.

Num 24.17;Ier 30.21;Zah 10.11;Ps 60.7;Ps 108.8;Num 21.18;Deut 28.57;Isa 11.1;Isa 62.11;Ezec 21.27;Dan 9.25;Mat 21.9;Luc 1.32-33;Isa 2.2;Isa 11.10;Isa 42.1-4;Isa 49.6-23;Isa 55.4-5;Isa 60.1-5;Hag 2.7;Luc 2.30-32;

¹¹El îşi leagă măgarul de viţă, Şi de cel mai bun butuc de viţă mânzul măgăriţei lui; Îşi spală haina în vin, Şi mantaua în sângele strugurilor.

2Împ 18.32;

¹²Are ochii roşii de vin, Şi dinţii albi de lapte.

Prov 23.29;

¹³Zabulon va locui pe ţărmul mărilor, Lângă limanul corăbiilor, Şi hotarul lui se va întinde înspre Sidon.

Deut 33.18-19;Ios 19.10-11;

¹⁴Isahar este un măgar osos, Care se culcă în grajduri.

¹⁵Vede că locul unde se odihneşte este plăcut, Şi că ţinutul lui este măreţ; Îşi pleacă umărul sub povară, Şi se supune birului.

¹⁶Dan va judeca pe poporul său, Ca una din seminţiile lui Israel.

Deut 33.22;Jud 18.1-2;

¹⁷Dan va fi un şarpe pe drum, O năpârcă pe cărare, Muşcând călcâiele calului, Făcând să cadă călăreţul pe spate.

Jud 18.27;

¹⁸În ajutorul Tău, nădăjduiesc, Doamne!

Ps 25.5;Ps 119.166-174;Isa 25.9;

¹⁹Peste Gad vor da iuruş cete înarmate, Dar şi el va da iuruş peste ele şi le va urmări.

Deut 33.20;1Cron 5.18;

²⁰Aşer dă o hrană minunată; El va da bucate alese împăraţilor.

Deut 33.24;Ios 19.24;

²¹Neftali este o cerboaică slobodă: Rosteşte cuvinte frumoase.

Deut 33.23;

²²Iosif este vlăstarul unui pom roditor, Vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor; Ramurile lui se înalţă deasupra zidului.

²³Arcaşii l-au aţâţat, au aruncat săgeţi, Şi l-au urmărit cu ura lor.

Gen 37.4-28;Gen 39.20;Gen 42.21;Ps 118.13;

²⁴Dar arcul lui a rămas tare, Şi mâinile lui au fost întărite De mâinile Puternicului lui Iacov: Şi a ajuns astfel păstorul, stânca lui Israel.

Iov 29.20;Ps 37.15;Ps 132.2-5;Gen 45.11;Gen 47.12;Gen 50.21;Ps 80.1;Isa 28.16;

²⁵Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta; Aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvânta Cu binecuvântările cerurilor de sus, Cu binecuvântările apelor de jos, Cu binecuvântările ţâţelor şi ale pântecelui mamei.

Gen 28.13-21;Gen 35.3;Gen 43.23;Gen 17.1;Gen 35.11;Deut 33.13;

²⁶Binecuvântările tatălui tău Întrec binecuvântările părinţilor mei, şi se înalţă Până în creştetul dealurilor veşnice: Ele să vină peste capul lui Iosif, Peste creştetul capului domnului fraţilor săi!

Deut 33.15;Hab 3.6;Deut 33.16;

²⁷Beniamin este un lup care sfâşie; Dimineaţa, mănâncă prada, Iar seara, împarte prada răpită."

Jud 20.21-25;Ezec 22.25-27;Num 23.24;Est 8.11;Ezec 39.10;Zah 14.1-7;

²⁸Aceştia sunt toţi cei ce alcătuiesc cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi acestea sunt lucrurile, pe care li le-a spus tatăl lor, când i-a binecuvântat. I-a binecuvântat, pe fiecare cu o binecuvântare deosebită.

Moartea lui Iacov.

²⁹Apoi le-a dat porunca următoare: "Eu am să fiu adăugat la poporul meu; deci să mă îngropaţi împreună cu părinţii mei, în peştera care este în ogorul Hetitului Efron,

Gen 15.15;Gen 25.8;Gen 47.30;2Sam 19.37;Gen 50.13;

³⁰în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, în ţara Canaan. Acesta este ogorul, pe care l-a cumpărat Avraam de la Hetitul Efron, ca moşie de înmormântare.

Gen 23.16;

³¹Acolo au îngropat pe Avraam şi pe Sara, nevasta lui; acolo au îngropat pe Isaac şi pe Rebeca, nevasta lui; şi acolo am îngropat eu pe Lea.

Gen 23.19;Gen 25.9;Gen 35.29;

³²Ogorul şi peştera care se află acolo au fost cumpărate de la fiii lui Het."

³³Când a isprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, şi-a tras picioarele în pat, şi-a dat duhul, şi a fost adăugat la poporul său.

Gen 49.29;

Îngroparea lui Iacov.